ICCJ. Decizia nr. 1593/2009. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1593/2009
Dosar nr. 717/2/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 20 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de condamnatul C.C.(fiul lui N. şi S., născut la 1 aprilie 1958, deţinut în Penitenciarul Giurgiu), în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei fiind avansat din fondul M.J.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 18 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a recunoscut efectele sentinţei penale 16 din 4 din 08 iunie 2004 a Judecătoriei de Instrucţie nr. 3 din Castellon (astfel cum a fost modificată la data de 23 ianuarie 2006), definitivă la 30 iunie 2004, a dispus transferul condamnatului C.C. pentru executarea pedepsei de 20 de ani închisoare într-un penitenciar din România, fiind dedusă perioada 28 iunie 2006 la zi şi a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 148 din 02 iunie 2006.
Urmare a acestei hotărâri, petentul a fost transferat la data de 11 decembrie 2006 şi, după data transferării într-un penitenciar din România, a formulat, în mod repetat, contestaţii la executare pentru a i se reduce cuantumul pedepsei, invocând conversiunea pedepsei în baza art. 146 din Legea 302/2004, respectiv art. 117 alin. (4) din aceeaşi lege, şi art. 461 lit. d) C. proc. pen.; contestaţiile au fost respinse ca inadmisibile prin sentinţa penală nr. 45 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi, respectiv, sentinţa penală nr. 130 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Curtea a reţinut, în esenţă, că în cauza de faţă petentul a invocat aceleaşi motive ca şi în celelalte cereri şi a constatat că insistenţa acestuia este generată,pe de o parte, de modalitatea defectuoasă în care s-a realizat transferul condamnatului prin sentinţa de recunoaştere şi de transfer, (sentinţa penală nr. 92 din 18 mai 2006), iar pe de altă parte, confuzia în care se află petentul referitor la aceeaşi procedură a transferului în raport de dispoziţiile art. 144,145,146 din Legea 302/2004 modificată prin Legea 222/2008 (Legea privind cooperarea internaţională în materie penală ).
Având în vedere că alte două contestaţii la executare întemeiate pe aceleaşi motive au fost respinse anterior, în mod definitiv, ca inadmisibile, iar situaţia avută în vedere după respingerea ultimului recurs nu s-a modificat, instanţa de fond a respins, la rândul său, prezenta contestaţie la executare ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs contestatorul C.C., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei la executare şi aplicarea unei pedepsei prin conversiunea condamnării, înlăturându-se sporul.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Prin sentinţa penală nr. 92 din 18 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a recunoscut efectele sentinţei penale nr. 16 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei de Instrucţie nr. 3 Castellon, astfel cum a fost modificată la 23 ianuarie 2006, şi a dispus transferul condamnatului contestator într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 20 ani închisoare.
Două cereri de contestaţie la executare prin care contestatorul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei prin conversiune, potrivit dispoziţiilor art. 146 din Legea nr. 302/2004, art. 117 alin. (4) din aceeaşi lege şi art. 461 lit. d) C. proc. pen., au fost respinse ca inadmisibile, astfel: sentinţa penală nr. 45 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin nerecurare la 8 martie2007, şi sentinţa penală nr. 130 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2292 din 24 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prezenta cerere de contestaţie la executare se întemeiază pe aceleaşi motive de drept şi de fapt, situaţia condamnatului avută în vedere la soluţionarea celorlalte două contestaţii nesuferind nici o schimbare, iar Legea nr. 222/2008 neaducând modificări Legii nr. 302/2004 pe aspectele analizate.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanţa de fond a respins ca inadmisibilă prezenta contestaţie la executare, în cauză existând autoritate de lucru judecat.
Instanţa a verificat cererea de contestaţie la executare şi pe fondul cauzei, făcând o analiză corectă şi detaliată a cererii şi a constatat, în mod just, că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 146 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul şi va dispune obligarea recurentului contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 47 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1592/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2339/2009. Penal → |
---|