ICCJ. Decizia nr. 161/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 161/2009
Dosar nr. 2010.1/32/2006
Şedinţa publică din 21 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 29 februarie 2008, Tribunalul Neamţ, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata minoră C.M. din art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (parte vătămată A.E.B.), art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (părţi vătămate S.R. şi B.E.) şi art. 13 alin. (1) şi (3) teza I şi art. 4 teza III din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi următoarele C. pen. (părţi vătămate minore M.C. şi A.M., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata minoră C.M., pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate infracţiunile cu aplicarea şi a art. 99 şi următoarele C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.I. din art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 alin. (1) şi (3) teza I şi alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata C.I., pentru două infracţiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi a infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I şi (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen.
S-a constatat că părţile vătămate A.E.B., S.R., B.E., M.C. şi A.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt că, inculpata C.I. întreţinea relaţii de concubinaj cu numitul G.I. şi locuiau într-o garsonieră din Piatra Neamţ, împreună cu minora C.M.
Cele două inculpate au cunoscut mai multe tinere cărora le-a promis că le vor asigura locuri de muncă în străinătate, prin intermediul numitului M.A., fiul lui G.I. Cu toate că părţilor vătămate nu li s-a spus că urmează să practice prostituţia în străinătate, au început demersurile pentru obţinerea actelor necesare ieşirii din ţară. În seara de 4 decembrie 2002, în garsoniera unde locuiau inculpatele, a fost cazată partea vătămată A.E.B. care a doua zi a mers cu inculpata în oraş, pentru a-şi face paşaport şi cumpărături, respectiv, obiecte de îmbrăcăminte şi produse cosmetice, achitate de inculpat.
În seara următoare, în garsoniera inculpaţilor s-a organizat o petrecere, prilej cu care partea vătămată a surprins o discuţie între inculpate, din care rezultă că ar fi urmat să câştige bani frumoşi în străinătate şi s-a tras concluzia că din prostituţie.
În aceste condiţii, partea vătămată a plecat la părinţii săi şi nu a mai revenit la locuinţa inculpatelor, însă acestea s-au deplasat la locuinţa acesteia de unde şi-au recuperat o parte din bunurile cu care aceasta plecase.
În luna februarie 2003, inculpata C.M. a cunoscut 4 tinere, respectiv, părţile vătămate S.R., B.E., M.C. şi A.M., ultimele două fiind minore, cărora de asemenea le-a promis locuri de muncă în străinătate.
În timp ce inculpatele făceau demersuri pentru obţinerea paşapoartelor, părţile vătămate au susţinut că au realizat că urmau să practice prostituţia, deşi acest aspect nu a fost precizat în mod clar de inculpate.
Partea vătămată A.M. a mers în zona în care locuiau inculpatele pentru a căuta o cabină telefonică pentru a vorbi cu sora sa, după care s-a întâlnit cu părinţii săi, fiind agresată de tatăl său pentru că plecase de acasă, fără consimţământul lor.
În timpul conflictului a apărut o patrulă de jandarmi care a luat cunoştinţă de cele întâmplate şi au făcut o descindere la locuinţa inculpatelor, după care au sesizat organele de poliţie.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a constatat că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor fără a exista un probatoriu clar din care să rezulte existenţa unei reţele organizate de trafic de persoane şi intenţia inculpatelor de a se ocupa de racolarea de tinere în scopul obligării lor la practicarea prostituţiei.
În urma admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, prin Decizia penală nr. 378/32/2006 Curtea de Apel Bacău a desfiinţat în totalitate soluţia apelată, dispunând casarea cu trimitere a cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Piatra Neamţ, pentru motivele arătate, în considerente, apreciind că nu s-a rezolvat fondul cauzei.
Cu ocazia rejudecării cauzei, prin sentinţa penală nr. 38/P din 29 februarie 2008 Tribunalul Neamţ a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata minoră, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea acesteia pentru faptele deduse judecăţii.
De asemeni, în privinţa inculpatei C.I., în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei C.I.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, în ceea ce o priveşte pe inculpata minoră C.M., criticând hotărârea pentru greşita achitare a acesteia.
Prin Decizia penală nr. 104 din 9 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat acest apel, cu motivarea că o faptă constituie infracţiune în momentul în care sunt realizate elementele ei constitutive, iar în speţă, lipseşte scopul infracţional de care legiuitorul a condiţionat existenţa infracţiunii.
În termen legal împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În esenţă, s-a apreciat că atât sentinţa penală nr. 38 din 29 februarie 2008 a Tribunalului Neamţ, cât şi Decizia penală nr. 104 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău sunt nelegale şi netemeinice sub aspectul greşitei achitări a inculpatei C.M. pentru infracţiunile de trafic de persoane.
Critica a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în raport de care va fi examinată hotărârea atacată, constatându-se însă că, pentru considerentele ce urmează, recursul este nefondat.
Din examinarea atentă a stării de fapt evidenţiată de probele administrate pe parcursul procesului pena, este de necontestat că soluţia de achitare nu reprezintă rezultatul unei grave erori de fapt, ci al unei corecte şi juste aprecieri a stării de fapt ce rezultă din probe în raport de conţinutul dispoziţiilor legale ce reglementează infracţiunile deduse judecăţii.
De necontestat că, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen. infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale, dar pentru aceasta, fapta trebuie să prezinte pericol social, să fie comisă cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală.
Cu privire la această ultimă trăsătură esenţială a infracţiunii, este de observat că art. 12 din Legea nr. 678/2001 care incriminează traficul de persoane, după ce enumeră modalităţile alternative de realizare a laturii obiective a acestei infracţiuni, condiţionează, în final, existenţa infracţiunii de îndeplinirea scopului infracţional, respectiv, cel al exploatării unei persoane.
Cu referire la acest aspect, actul de trimitere în judecată a consemnat acţiunile de racolare realizate de cele 2 inculpate, mamă şi fiică, a unor tinere în scopul practicării prostituţiei în Italia.
Dar, probele administrate nu au demonstrat existenţa exploatării sexuale, pentru că pe de o parte, părţile vătămate nu au fost trimise în străinătate, iar pe de altă parte, unele din acestea au presupus din discuţiile colaterale purtate de inculpate că ar fi posibil să fie obligate să practice prostituţia în străinătate.
La fel de incerte, în sensul dovedirii exploatării sexuale urmărită în speţă de inculpate, sunt şi împrejurările evidenţiate de acuzare vizând cumpărarea unor haine deosebite pentru părţile vătămate sau a cheltuielilor efectuate de inculpate pentru procurarea paşapoartelor părţilor vătămate.
Aceste împrejurări nu pot dovedi, fără dubiu, că intenţia în care ele au fost efectuate a fost în scopul practicării prostituţiei, care astfel, urma să sublinieze consumarea traficului de persoane.
În aceste condiţii, în mod corect, instanţele au stabilit că probele administrate nu au dovedit scopul recrutării şi în consecinţă al existenţei infracţiunilor de trafic de persoane imputate inculpatei minore.
A proceda astfel, ar însemna o încălcare, printre altele, a art. 52 C. proc. pen. referitor la prezumţia de nevinovăţie, principiu esenţial al unui proces echitabil şi care impune ca în situaţia unor probe, incerte, nesigure, incomplete şi care conduc la îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, aplicarea regulii in dubio pro reo, potrivit căreia, orice îndoială operează în favoarea inculpatului şi pe baza acesteia soluţia ce se impune este achitarea, aşa cum corect au procedat instanţele prin hotărârile atacate.
Pentru aceste considerente critica şi recursul declarat de procuror sunt nefondate şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul declarat.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariile pentru inculpaţii minori şi intimatele părţi vătămate se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 104 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, privind pe inculpata C.V.M.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimata inculpată C.V.M., în sumă de 50 lei şi pentru părţile vătămate, în sumă de 750 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1620/2009. Penal → |
|---|
