ICCJ. Decizia nr. 2390/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2390/2009

Dosar nr. 870/121/2008

Şedinţa publică din 23 iunie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 329 din 14 august 2008 instanţa de judecată a dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatul B.E.M. la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 74, alin. (1), lit. a), c) şi art. 76, lit. c) C. pen.

A condamnat pe inculpatul L.A. la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) şi art. 76, lit. c) C. pen.

A condamnat pe inculpatul V.A.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 75, lit. c), art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) şi art. 76, lit. c) C. pen.

A condamnat pe inculpatul V.A.C. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducerea în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) şi art. 76, lit. a) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit cele două pedepse şi a dispus ca inculpatul V.A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3,4 ani închisoare, sporită la 4 ani închisoare.

A condamnat pe inculpatul minor S.M.C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 99, art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) şi art. 76, lit. d) C. pen.

A condamnat pe inculpatul minor S.M.C. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducerea în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99, art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) şi art. 76, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit cele două pedepse şi a dispus ca inculpatul minor S.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 1,6 ani închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

A condamnat pe inculpaţii C.A. şi P.B.I. la câte o pedeapsă de 480 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, în formă continuată, prevăzută de art. 4, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) şi art. 76, lit. f) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului P.B.I., prin Sentinţa penală nr. 241/2006 a Tribunalului Galaţi şi a dispus ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în total inculpatul va executa 4 luni închisoare, plus amenda penală de 480 RON.

A menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 241/2006 a Tribunalului Galaţi.

Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpaţilor B.E.M., L.A., V.A.C., S.M.C. şi P.B.I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., plus lit. d) şi e) pentru inculpatul V.A.C.

Conform art. 81 - 82 şi art. 71, alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor principale şi accesorii aplicate inculpaţilor B.M.E., pe durata de 3 ani şi 8 luni, pentru inculpatul L.A. pe durata de 3 ani şi 2 luni, pentru inculpatul S.M.C., pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor B.E., L.A. şi S.M.C., dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

Conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului major V.A.C.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor B.E.M., durata executată de la data de 29 decembrie 2007 până la punerea în libertate efectivă, pentru inculpatul L.A. de la data de 30 decembrie 2007 până la punerea în libertate efectivă, pentru inculpatul S.M.C. de la data de 30 decembrie 2007 până la punerea în libertate efectivă, iar pentru inculpatul V.A.C. de la data de 30 decembrie 2007 până la zi, respectiv 14 august 2008.

A atras atenţia inculpaţilor B.E.M., L.A. şi S.M.C. asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen., iar inculpaţilor P.B.I. şi C.A., asupra consecinţelor prevăzute de art. 63¹ C. pen.

A menţinut măsura arestării preventive a obligării de a nu părăsi ţara pentru inculpatul P.B.I.

Conform art. 118 C. pen. în referire la art. 17 din Legea 143/2000, a confiscat în folosul statului, în vederea distrugerii, cantităţile de 10,47 grame cannabis ridicată de la inculpatul L.A.; 0,51 grame ridicată de la inculpatul C.A.; 336,30 grame ridicată de la inculpaţii V.A. şi S.M.C.; 29,52 grame rezină cannabis ridicată de la inculpatul S.M.C., bunuri aflate în custodia I.G.P.R. - Direcţia cazier judiciar - Serviciul evidenţă operativă.

Conform art. 118, lit. b) C. pen. a confiscat în folosul statului cele două balanţe electronice marca „D."; ridicate de la inculpaţii L.A. şi S.M.C.

Conform art. 189 şi 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare din cei şase inculpaţi la plata a câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 63 RON, reprezentând costul expertizei medicale efectuată inculpatului B.E. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Spitalul Judeţean Galaţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală instanţa de judecată a reţinut că în anul 2004, inculpatul V.A.C. a plecat la muncă în Spania unde s-a împrietenit cu numitul R.A., cetăţean spaniol şi împreună au consumat frecvent droguri.

În anul 2007 a mers în Spania şi inculpatul minor S.M.C., frate cu inculpatul V.A., iar la revenirea în România a fost interesat de aducerea unei cantităţi de droguri deoarece între timp devenise consumator de droguri.

Atât inculpatul S.M.C. cât şi inculpatul V.A. au luat legătura în Spania cu numitul R.A. în vederea aducerii în România a unei cantităţi de droguri, acesta fiind de acord şi aducând în România cantitatea de 500 grame haşiş.

Făptuitorul R.A. a adus personal în România 500 grame haşiş, la rugămintea celor doi inculpaţi, pentru care a primit o sumă de bani şi a rămas în România, la Ploieşti, circa 10 zile, la domiciliul celor doi inculpaţi (fraţi).

După aducerea drogurilor în ţară, inculpaţii S.M.C. şi V.A.C. au început sa vândă droguri la diferiţi tineri contra sumei de 30 RON gramul. Într-o primă fază cei doi inculpaţi au vândut inculpatului L.A. la diferite intervale de timp, cantitatea de 10 grame haşiş, contra sumei de 300 RON.

La rândul său, inculpatul L.A. nu a reţinut întreaga cantitate de droguri cumpărată pentru consum propriu, ci a vândut droguri şi altor tineri. Inculpatul L.A. l-a cooptat şi pe inculpatul B.E.M. şi împreună mergeau la Ploieşti, la inculpaţii V. şi S., unde procurau droguri contra cost.

În perioada noiembrie - decembrie 2007, inculpatul B.E.M. a vândut de câteva ori droguri inculpatului P.B.I., cu preţul de 60 RON gradul, iar inculpatul L.A. a vândut droguri inculpatului C.A., contra sumei de 50 RON gramul.

La data de 28 decembrie 2007, în urma unui control efectuat de organele de poliţie şi a unor percheziţii corporale, s-au găsit asupra inculpaţilor P.B.I. şi C.A. cantităţile de 0,51 grame şi respectiv 0,83 grame rezină cannabis, aceşti inculpaţi fiind la un concert în zona centrală a municipiului Galaţi.

La data de 29 decembrie 2007, s-a efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului L.A., ocazie cu care s-au descoperit mici cantităţi de droguri, precum şi o balanţă electronică folosită de inculpat la cântărirea drogurilor.

Inculpatul L.A. a adoptat o poziţie cooperantă şi i-a denunţat pe inculpaţii V.A.C. şi S.M.C., iar în baza informaţiilor furnizate de acesta s-au descoperit la domiciliul celor doi inculpaţi din Ploieşti, mai multe bucăţi de droguri care au fost cântărite şi expertizate, stabilindu-se că este canabis, un drog de mare risc.

Împotriva sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Galaţi au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii B.E.M., S.M.C., C.A., P.B.I. şi V.A.C., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 13/A din 13 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi (privind pe inculpaţii B.E.M., L.A., V.A..C., S.M.C., C.A. şi P.B.I.) şi de inculpatul V.A.C., împotriva Sentinţei penale nr. 329 din 14 august 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 870/121/2008 şi în consecinţă:

A desfiinţat în parte, respectiv numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.A.C., Sentinţa penală nr. 329 din 14 august 2008 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul V.A.C. la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (29, art. 75 lit. c), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 3 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducerea în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi a dispus ca inculpatul V.A.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului V.A.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.E.M., S.M.C., C.A. şi P.B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 329 din 14 august 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 870/121/2008.

Conform art. 383 alin. (1) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului V.A.C.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive pentru fiecare inculpat.

Pentru a dispune astfel instanţa de apel a apreciat că prima instanţă, pe baza unei analize judicioase a probelor administrate în cauză, a reţinut corect situaţia de fapt şi a stabilit o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite cu vinovăţie de către inculpaţi.

Referitor la infracţiunile de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, instanţa de apel a constatat, că existenţa faptelor şi a vinovăţiei nu a fost contestată de inculpaţi.

Cât priveşte apărările inculpaţilor V.A.C. şi S.M.C., care au vizat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducerea în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, susţinând că faptele nu au existat, instanţa de control judiciar a respins argumentat aceste apărări, pe baza probelor administrate în cauză.

Nefondate s-au apreciat a fi fost şi apărările inculpaţilor S.M.C. şi V.A.C. în sensul că aceştia ar fi putut beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile impuse în acest sens de actul normativ.

Instanţa de apel examinând criticile invocate în apel a constatat că susţinerile inculpatului S.M.C. în sensul că în faza de urmărire penală i-a fost încălcat dreptul la apărare sunt contrazise de actele şi lucrările existente la dosar, din care rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoştinţă începerea urmăririi penale împotriva sa, faptele pentru care era cercetat şi încadrarea juridică a acestora, dreptul de a fi asistat de un apărător ales.

Pe de altă parte s-a reţinut că la data audierii sale inculpatul S.M.C. era foarte aproape de împlinirea vârstei de 18 ani, astfel că dispoziţiile art. 481 C. proc. pen. nu îi erau aplicabile.

Cu privire la pedepsele aplicate s-a apreciat că prima instanţă a efectuat o judicioasă individualizare, stabilind corect cuantumul pedepselor şi modalitatea de executare, ţinând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi instanţa a constatat că acesta era întemeiat numai în parte, cu privire la inculpatul V.A.C., sub aspectul greşitei aplicări a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi dar şi pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare.

Faţă de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul V.A.C. a săvârşit faptele, contribuţia majoră a acestuia la comiterea infracţiunii, gradul ridicat de pericol social, instanţa de apel a apreciat că acesta nu poate beneficia de aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. şi cu atât mai puţin de cele ale art. 81 C. pen.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii V.A.C., S.M.C. şi P.B.I., care au criticat hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând, în esenţă, susţinerile invocate în apel.

Recurenţii inculpaţi V.A.C. şi S.M.C., prin apărător, au criticat soluţia instanţei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducerea în ţară a drogurilor de risc, dar şi pentru omisiunea aplicării în favoarea lor a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-a mai invocat de asemenea nelegalitatea unor probe administrate la urmărirea penală, respectiv a declaraţiilor inculpatului S.M.C. care, minor fiind la acea dată, nu a dat declaraţia în prezenţa unui reprezentant legal.

Ca urmare s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecinţa reducerii la jumătate a pedepselor, iar cu privire la infracţiunea de instigare la introducerea în ţară de droguri de risc s-a cerut achitarea inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există.

Apărătorul inculpatului P.B.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa, susţinând că fapta nu există în cazul primei infracţiuni şi respectiv că nu el este autorul în cazul celei de-a doua infracţiuni.

Recursurile declarate de cei trei inculpaţi nu sunt întemeiate.

Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului S.M.C., date în faza de urmărire penală în care a recunoscut constant, că împreună cu fratele său V.A.C., călătoreau foarte des în Spania unde locuia mama acestora şi unde cei doi rămâneau perioade lungi de timp şi că în aceste împrejurări au aflat că acolo se găsea de vânzare haşiş la un preţ foarte bun.

Fiind un consumator de droguri inculpatul S.M.C. i-a propus, în vara anului 2007, fratelui său V.A.C. să aducă în România, din Spania o cantitate mai mare de haşiş pe care să o vândă, sens în care l-a contactat pe acesta din urmă, care se afla în Spania, fiind de acord cu propunerea.

Pe de altă parte, inculpatul V.A.C. a declarat că în luna septembrie 2007 a fost nevoit să părăsească Spania şi să revină în România, însă după întoarcere a continuat să păstreze legătura cu un cetăţean spaniol R.A. căruia i-a propus să vină în România şi să aducă şi haşiş.

Cetăţeanul spaniol a fost de acord să aducă o cantitate de 500 grame haşiş pe care să o dea celor doi inculpaţi în schimbul sumei de 1.000 euro, stabilind împreună data şi locul unde urma să aibă loc schimbul.

Din declaraţiile acestora rezultă fără dubiu că cei doi inculpaţi au cunoscut din timp cantitatea de droguri ce urma să fie adusă în ţară, preţul pe care trebuiau să-l plătească, procurând suma de bani pe care au achitat-o cetăţeanului spaniol, aspecte care dovedesc faptul că drogurile au fost aduse în ţară la solicitarea inculpaţilor.

Aşa fiind, susţinerea acestora că nu există fapta de instigare la introducerea în ţară de droguri de risc nu poate fi primită.

Cât priveşte susţinerea inculpatului S.M.C. în sensul că în faza de urmărire penală au fost încălcate dispoziţiile legale referitor la audierea sa, care la acea dată era minor, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 481 C. proc. pen. sunt aplicabile în situaţia când învinuitul sau inculpatul este un minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani, astfel încât la data audierii sale inculpatul recurent având vârsta de aproape 18 ani nu erau aplicabile aceste dispoziţii, critica invocată fiind nefondată.

Neîntemeiată se dovedeşte a fi şi susţinerea aceluiaşi recurent inculpat în sensul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală prin aceea că ar fi dat unele declaraţii în absenţa apărătorului său ales.

Din examinarea actelor efectuate la urmărirea penală rezultă că inculpatului i s-au adus la cunoştinţă drepturile conferite de lege, respectiv posibilitatea de a fi asistat de un apărător ales, iar acesta a precizat că nu doreşte să-şi angajeze avocat, fiind de acord cu asistenţa acordată de un avocat din oficiu care a fost de faţă la audierea inculpatului.

Ulterior, la 5 ianuarie 2008 inculpatul şi-a angajat un apărător ales în prezenţa căruia i-a fost şi prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care nu s-au formulat obiecţiuni cu privire la modul în care a fost audiat.

Ca urmare, nici această critică invocată de recurentul inculpat S.M.C. nu poate fi primită.

Referitor la susţinerea comună a recurenţilor inculpaţi V.A.C. şi S.M.C. în sensul că în mod greşit instanţele nu au reţinut în favoarea lor dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, este de arătat că potrivit acestor prevederi „persoana care a comis una din infracţiunile prevăzute la art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege”.

În cauză însă „denunţul” formulat de inculpaţi cu câteva zile înainte de prezentarea materialului de urmărire penală a făcut trimitere la două persoane de naţionalitate spaniolă, al căror nume a fost indicat, fără a se fi arătat şi alte detalii care să facă posibilă identificarea şi tragerea la răspundere penală a acestora, astfel că în mod corect au apreciat instanţele că inculpaţilor recurenţi nu le sunt aplicabile aceste dispoziţii de favoare.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului V.A.C., Înalta Curte constată, că la individualizare instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile impuse de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind în mod corect, că acesta nu poate beneficia de dispoziţiile art. 86¹ sau 81 C. pen., scopurile pedepsei astfel cum au fost stabilite de legiuitor în art. 52 C. pen. fiind îndeplinite, în cazul inculpatului doar prin privarea de libertate a acestuia.

Referitor la recursul declarat de inculpatul P.B.I., Înalta Curte apreciază că apărarea acestuia în sensul că în cauză se impune achitarea sa nu este întemeiată, astfel că recursul este nefondat.

Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a fost prins de organele de poliţie având asupra sa o cantitate de cannabis, gradul ridicat de pericol social al faptelor, amploarea acestui gen de infracţiuni, în mod corect instanţele au apreciat că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 18¹ C. pen. în ceea ce-l priveşte, dispunând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu amenda penală, la a cărei individualizare s-a dat dovadă de o foarte mare clemenţă.

Pentru considerentele arătate, recursurile declarate de inculpaţii recurenţi sunt nefondate, astfel că urmează a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.A.C. timpul reţinerii şi arestării preventive potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.A.C., S.M.C. şi P.B.I. împotriva Deciziei penale nr. 13/A din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.A.C., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 decembrie 2007 la 23 iunie 2009.

Obligă recurenţii inculpaţi V.A.C. şi S.M.C. la plata sumelor de câte 275 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Obligă recurentul inculpat P.B.I. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1789/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 1790/2009. Penal. Trafic internaţional de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2402/2009. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs