ICCJ. Decizia nr. 2408/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2408/2009
Dosar nr. 106/39/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra cauzei penale de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 28 din 6 martie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul F.S.L.V. împotriva rezoluţiilor nr. 481/II/2/2008 din 23 decembrie 2008 şi nr. 194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
F.S.L.V. a formulat o plângere penală prin care a solicitat a se efectua cercetări împotriva notarului public V.N. din Vatra Dornei, judeţul Suceava, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi uz de fals prev. de art. 246, 289 şi 291 C. pen., care ar fi consemnat în fals în certificatele de moştenitor nr. 51 şi 52 din 1 iunie 2005 că bunurile menţionate în certificate sunt moştenite doar de persoanele indicate acolo, fără a-l cita şi menţiona şi pe el în acele certificate, precum şi împotriva numitelor M.M.C., C.C.C., L.R.C. şi P.C.V. pentru fals în declaraţii şi uz de fals prev. de art. 292 şi 291 C. pen., constând în aceea că la dezbaterile succesorale ce au avut drept urmare emiterea certificatelor de moştenitor nr. 51 şi 52 din 2005 au declarat în fals că ar fi singurele moştenitoare, fără să îl menţioneze şi pe el, apoi au folosit certificatele false depunându-le în instanţă.
Prin Rezoluţia nr. 194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public V.N. pentru faptele prevăzute de art. 246, 289 şi 291 C. pen. şi faţă de P.C.V., M.M.C., C.C.C. şi L.R.C. pentru faptele prevăzute de art. 291 şi 292 C. pen.
Pentru a adopta această soluţie s-a stabilit că petentului F.S.L.V. nu i-a fost negat dreptul de moştenitor de la bunicul şi respectiv tatăl său şi că în dezbaterile succesorale după Ţ.M. şi L.S. el nu putea şi nu trebuia să fie citat căci aceşti defuncţi aveau moştenitori ce făceau parte din clasa de moştenitori a descendenţilor.
S-a reţinut că declaraţiile celor patru moştenitoare, prin care au arătat că sunt singurele moştenitoare după cei doi autori, nu sunt declaraţii false întrucât corespund realităţii. S-a mai reţinut că în certificatele de moştenitor suprafeţele de pădure nu sunt trecute în integralitatea lor ci sunt doar înscrise ca şi cote indivize, fără a se preciza măcar procentual acea cotă, cu atât mai puţin, în mod concret, suprafaţa, ceea ce întăreşte ideea că celelalte cote părţi indivize sunt proprietatea altor persoane, respectiv moştenitorii lui F.S.D.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul F.S.L.V.
Prin Rezoluţia nr. 481/11/2/2008 din 23 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentul F.S.L.V. împotriva Rezoluţiei nr. 194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a adopta această rezoluţie s-a reţinut că notarul sesizat cu efectuarea succesiunii după defuncţii Ţ.M. şi L.S. a întocmit certificatele de moştenitor cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar faptele reclamate de petent nu există.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat din nou plângere petentul F.S.L.V., plângere care formează obiectul cauzei de faţă.
În motivare a arătat că, în mod abuziv şi intenţionat, nu a fost citat de către notarul V.N. la dezbaterea succesiunii în cele două dosare notariale nr. 55 şi 56/2005, deşi în cele două dosare se dezbăteau şi bunuri succesorale după O.I. şi F.S.D. din Titlul de proprietate nr. 46/1993 şi Procesul-verbal nr. 75/2005.
A mai arătat că, în mod abuziv, notarul, deşi a cunoscut conţinutul titlului de proprietate mai sus-menţionat, cât şi a Sentinţei civile nr. 1174 a Judecătoriei Vatra Dornei, a inclus în certificatele de moştenitor nr. 51 şi 52/2005 suprafeţele de 12.000 mp fânaţ, cota indiviză de 10.000 mp pădure, cât şi cota indiviză asupra suprafeţei de 71.000 mp pădure făcând chiar pe verso-ul încheierii şi un partaj voluntar pentru suprafaţa de 12.000 mp în favoarea intimatei P.C.V.
A mai arătat că cele patru intimate au declarat în fals notarului că în cauză nu mai există alţi moştenitori şi alte bunuri atâta timp cât acestea cunoşteau că terenurile proveneau de la O.I. prin moştenitorii Ţ.M. şi F.S.D. şi că pe rolul Curţii de Apel Suceava era înregistrată la acea dată o acţiune civilă având ca obiect reducţiune testamentară.
A arătat că, fiind înştiinţat despre situaţia succesiunii din dosarele nr. 55 şi nr. 56/2005 şi datorită divergenţelor existente, notarul public trebuia să suspende procedura succesorală notarială şi să îndrume părţile către instanţa de judecată.
Examinând plângerea sub aspectul motivelor invocate de către petent anterior prezentate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei reprezentând acte de stare civilă, se constată că organul de urmărire penală a reţinut o situaţie de fapt corectă.
Astfel, în ceea ce priveşte arborele genealogic în ceea ce privesc autorii petentului, descendenţii şi colateralii acestora se reţin următoarele:
Bunica lui F.S.L.V., numită I., a fost căsătorită mai întâi cu F.S.I. Din căsătorie au rezultat trei copii: M. (ulterior Ţ.M.), G. şi F.S.D. Când F.S.I. a divorţat de I., la el a rămas M., iar ea a luat băieţii, pe G. şi F.S.D.
Ulterior I. s-a căsătorit cu L.P., fiul lui M., numit fie L.M.P., fie P.M.L.
Acesta, la 5 martie 1935 a făcut un testament în favoarea soţiei lui numind-o I.P.M.L. şi lăsându-i întreaga lui avere, după care la 7 martie 1935 a înfiat pe cei doi băieţi ai soţiei, G. şi F.S.D. Înfierea a fost cu efecte depline, astfel că ei au devenit fraţi vitregi (doar pe linie maternă) cu sora lor M.
La 14 martie 1936 L.P. a lui M. a decedat şi ulterior soţia lui supravieţuitoare (I.) s-a recăsătorit cu O.P., cu care nu a avut copii.
Ea a decedat la 22 noiembrie 1982, astfel că la 1 februarie 1983 copii ei, F.S.D. şi M. (întrucât G. murise înaintea ei), au obţinut Certificatul de moştenitor nr. 54 emis de notariatul de Stat Câmpulung Moldovenesc în care apăreau ca moştenitori a câte 1/2 din bunurile lăsate de ea. La punctul 1 din certificat este trecută suprafaţa de 35.000 mp teren în satul Şar, comuna Şaru Dornei, cu menţiunea că a fost dobândit prin moştenire de la soţul său, L.P. în anul 1935.
Deşi L.P. fusese tatăl adoptator al lui F.S.D. (dar nu şi al numitei Ţ.M.) şi aceasta avea dreptul să-l moştenească direct şi nu doar prin intermediul mamei sale, F.S.D. nu a solicitat reducerea testamentului făcut de adoptator, nici nu a dezbătut succesiunea după adoptator, ci a achiesat la Certificatul de moştenitor nr. 54/1983, vrând să împartă totul în mod egal cu sora sa vitregă (fratele său G. fiind decedat din 1952).
După emiterea acestui certificat de moştenitor nu s-a făcut ieşirea din indiviziune, iar F.S.D. împreună cu Ţ.M. au vândut o parte din terenul provenind de la L.P., iar restul terenului a fost administrat de Ţ.M.
F.S.D. a decedat pe 13 aprilie 1998, iar Ţ.M. la 18 august 2004.
Ţ.M. a avut doi copii L.S. (ce la rândul său a decedat la 26 februarie 2005) şi P.C.V. La rândul lui, L.S. a avut doi copii, M.M.C. şi C.C.C., după decesul său rămânând şi soţia supravieţuitoare L.R.C.
Ca urmare a decesului autoarei lor Ţ.M. la data de 18 august 2004, cât şi a fiului acesteia L.S. post decedat la data de 26 februarie 2005 moştenitorii acestora legali, respectiv descendenţi P.C.V. pentru autoarea Ţ.M. şi descendenţii M.M.C. şi C.C.C. pentru autorul lor L.S., cât şi soţia supravieţuitoare a acesteia L.R.C. deschid potrivit înscrisurilor depuse la dosarul de cercetare penală procedura succesorală notarială după aceştia.
Ca urmare a deschiderii procedurii succesorale notariale după autorii defuncţi anterior prezentaţi au fost întocmite certificatele de moştenitor nr. 51 şi 52 din 1 iunie 2005 de către Biroul Notarului Public N.V. cu sediul în Vatra Dornei, jud. Suceava.
Întrucât autorii Ţ.M. şi L.S. au avut ca moştenitori descendenţi şi soţie supravieţuitoare pentru L.S. celelalte clase de moştenitori fiind eliminate de către aceştia, în mod corect s-a apreciat de către organul de urmărire penală că în ceea ce îl priveşte pe petentul F.S.L.V. care neavând vocaţie succesorală după cei doi autori, nu impunea notarului public vreo obligaţie de al cita la dezbaterea succesiunii.
De asemenea, declaraţiile celor patru moştenitoare prin care au arătat în faţa notarului că sunt unicele moştenitoare a autorului, defuncţii anterior prezentaţi, nu sunt declaraţii false întrucât ele corespund adevărului fiind de altfel susţinute în faţa notarului public pe baza actelor de stare civilă şi a anexelor transmise de Primăria Şaru Dornei.
În ceea ce priveşte suprafeţele de teren înscrise în certificatele de moştenitor nr. 51 şi 52 din 1 iunie 2005, întocmite de notarul V.N., se poate observa că acestea corespund atât Certificatului de moştenitor nr. 54 din 1 februarie 1983 încheiat de Notariatul de stat local Câmpulung Moldovenesc, din care rezultă că după defuncta O.I. au rămas moştenitori acceptanţi Ţ.M. şi F.S.D.; Titlului de proprietate nr. 20 martie 1993, din care rezultă reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta O.I. pentru F.S.D. şi Ţ.M. cu privire la suprafaţa de 10.000 mp teren forestier, cât şi a Sentinţei civile nr. 1174 din 3 noiembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 679 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, din care rezultă că se reconstituie contestatoarei Ţ.M. şi a numitului F.S.D. în calitate de moştenitori ai lui O.I. dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 7,10 ha teren pădure.
Faptul că notarul V.N., reclamată de petent în această cauză, a înscris în certificatele de moştenitor, emise intimatelor, aceste suprafeţe de teren, nu echivalează cu îndepărtarea petentului sau a vocaţiei succesorale a acestuia cu privire la aceste terenuri.
Mai mult de atât, din cuprinsul celor două certificate de moştenitori, se poate observa că suprafeţele de teren au fost consemnate doar cu menţinerea existenţei unei cote indivize pentru moştenitorii trecuţi în certificatele de moştenitor fără a fi arătate în concret cotele acestora.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs petiţionarul F.S.L.V., care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului şi desfiinţarea rezoluţiilor dispuse de procuror.
În motivarea recursului, se arată de către petiţionar că sentinţa atacată nu este motivată, prin aceasta preluându-se în considerente aspectele reţinute de procuror, nu s-a răspuns dacă sunt întrunite elementele infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, complicitate la fals şi fals în declaraţii.
De asemenea, instanţa nu a analizat toate susţinerile, probele şi actele depuse la dosar.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b1).
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii ale săvârşirii infracţiunilor reclamate de către petiţionar sau a altor infracţiuni de către intimaţi cu ocazia dezbaterii succesiunii defuncţilor Ţ.M. şi L.S. şi eliberării certificatelor de moştenitor nr. 51 din 1 iunie 2005 şi, respectiv, nr. 52 din 1 iunie 2005.
Fiind incidente disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, rezoluţiile atacate fiind legale şi temeinice, astfel că plângerea formulată de petiţionar a fost respinsă ca nefondată.
Instanţa de fond şi-a motivat soluţia pronunţată, iar împrejurarea că a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi procurorul, nu duce la concluzia că hotărârea este nemotivată, ori că aceasta ar fi „copiat” rezoluţiile procurorului.
De asemenea, s-au avut în vedere criticile formulate de către petiţionar, instanţa apreciindu-le ca nefondate, motiv pentru care a respins plângerea.
Instanţa a reţinut corect prin hotărârea atacată că petiţionarul nu are vocaţie succesorală după defuncţii Ţ.M. şi L.S., astfel că notarul public nu avea obligaţia de a-l cita la dezbaterea succesiunii.
Având în vedere acest aspect, declaraţiile celor patru moştenitoare - M.M.C., P.C.V., C.C.C. şi L.R.C., prin care acestea susţin în faţa notarului că sunt singurele moştenitoare ale respectivilor defuncţi, nu sunt false, ci corespund adevărului, notarul verificând şi actele de stare civilă, precum şi anexele transmise de Primăria Şaru Dornei.
De asemenea, în ceea ce priveşte suprafeţele de teren, în certificatele de moştenitor au fost trecute cote părţi indivize pentru moştenitori, iar aceste suprafeţe corespund cu cele existente în Certificatul de moştenitor nr. 54 din 1 februarie 1983, încheiat la Notariatul de Stat Câmpulung Moldovenesc, Titlul de proprietate nr. 46 din 20 martie 1993, Sentinţa civilă nr. 1174 din 3 noiembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei.
Audiat fiind de către procuror în cursul efectuării actelor premergătoare, recurentul F.S.L.V. declară că „am înţeles de ce nu puteam să fiu citat la acest notariat, deoarece nu cunoşteam pe cei după care se făcea succesiunea, iar bunurile provenind de la bunicul meu nu au fost trecute în întregime, în certificate şi nici nu s-a menţionat în mod corect, care este cota parte indiviză ce face parte din masa succesorală, ci s-a menţionat doar generic existenţa unei cote părţi neprecizată nici procentual şi nici cantitativ”.
Persoana vătămată a dat această declaraţie în prezenţa apărătorului său ales, ulterior, susţinând însă că s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a declara astfel.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să îl oblige pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.S.L.V. împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 6 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2406/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1811/2009. Penal → |
|---|
