ICCJ. Decizia nr. 2441/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2441/2009
Dosar nr. 1236/113/2007
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin Decizia penală nr. 6/A din 21 ianuarie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
A desfiinţat în întregime Sentinţa penală nr. 46 din 12 februarie 2008 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul V.L.L. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 200 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Deta, definitivă prin neapelare la 14 octombrie 2003 şi a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reţinerii preventive de 24 ore din data de 21 mai 2003 şi arestării preventive de la 10 mai 2005 până la 23 decembrie 2005.
A constatat că partea vătămată O.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpatul V.L.L. la plata sumei de 725,20 RON către partea civilă Spitalul Judeţean Brăila reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate O.C.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul V.L.L. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că depoziţiile inculpatului conţin elemente contradictorii care nu se coroborează cu declaraţiile martorilor, niciunul dintre martori nu menţionează că partea vătămată l-ar fi fugărit pe inculpat cu un ciob de sticlă în mână sau că aceasta ar fi căzut de mai multe ori. Ca atare, inculpatul este cel care, prin surprindere, a lovit-o pe partea vătămată, de două ori, o dată foarte intens iar a doua oară superficial, cu un obiect tăietor-înţepător (cuţit, stilet) în zona stg. a spatelui, după care între ei a izbucnit conflictul văzut în faza iniţială de către martori, pe parcursul căruia partea vătămată s-a autoaccidentat la mâna stg., posibil prin cădere pe cioburi de sticlă. În sensul arătat, Curtea de Apel a interpretat mijloacele de probă constând în declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu ale martorilor şi concluziile rapoartelor de constatare medico-legală din 24 mai 2005 şi cel privind detectarea comportamentului simulat.
În termen legal, inculpatul a exercitat calea ordinară a recursului, criticând decizia atacată pentru nelegalitate întrucât:
- s-au încălcat dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. din moment ce nu a fost analizată niciuna din susţinerile apărării şi nici nu s-a dispus audierea expertului care a efectuat extrajudiciar constatarea tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat sau a unei noi constatări, faţă de contradictorialitatea concluziilor celei judiciare comparativ cu cea extrajudiciară.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârea atacată cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce vor fi dezvoltate cu cele ce succed.
Prin Sentinţa penală nr. 46 din 12 februarie 2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. Tribunalul Brăila l-a achitat pe inculpatul V.L.L. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., lăsând nesoluţionată acţiunea civilă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila.
În esenţă, prima instanţă a reţinut, că în seara zilei de 26 aprilie 2005, după orele 23,00 în restaurantul „C.” din oraşul Ianca, între inculpat şi partea vătămată a izbucnit un conflict în urma căruia ultimul s-ar fi autoaccidentat prin cădere, producându-şi leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 23 - 25 zile îngrijiri medicale, dar care i-au pus în primejdie viaţa.
Just a apreciat prima instanţă de control judiciar că apelul parchetului este fondat, în urma reanalizării şi coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, a judecăţii în fond cât şi în faţa instanţei de apel stabilindu-se următoarea situaţie de fapt.
Partea vătămată O.C. a susţinut constant că în seara zilei de 26 aprilie 2005, la restaurantul cu pricina, în timp ce consuma băuturi alcoolice cu inculpatul, în urma unor discuţii contradictorii legate de un schimb leu - euro şi de împrejurarea că i s-a lăsat impresia că i-au fost puse droguri în băutură, în timp ce se întorcea de la toaletă la masă, a simţit o senzaţie de căldură în spate, singurul cu care avusese conflict şi cu care se certase până în acel moment - mai ales că nu erau alţi consumatori la mese - fiind inculpatul V.L.L., care de altfel a revenit, tot de la toaletă, imediat şi s-a reaşezat la masă.
Abia apoi, în urma tăieturii, cearta a escaladat în conflict violent, în sensul că partea vătămată i-a aplicat o lovitură de pumn inculpatului şi a început să-l fugărească prin local, aruncând spre el cu sticle, pahare şi scrumiere.
Niciunul din martorii cauzei nu au putut vedea modul în care partea vătămată a suferit leziunea din zona spate a hemitoracelui. Astfel, martorii B.I., P.M., D.M., M.C. (membrii formaţiei de muzică), G.I. şi M.D.G. - care se aflau la masa muzicanţilor - când au văzut că între inculpat şi partea vătămată, care consumau împreună, la o masă, singuri, băuturi alcoolice, spiritele s-au încins, ridicându-se de la masă, de frică, toţi au fugit în toaleta localului, de unde au revenit după terminarea scandalului, găsindu-l pe partea vătămată sângerând abundent, împrejurare în care B.I. - şeful formaţiei de muzicanţi - i-a acordat îngrijiri, anunţând salvarea.
Martorii C.M.G., care se afla în local, dar la o masă mai îndepărtată şi şefa restaurantului, T.M., când au văzut că cei doi s-au ridicat în picioare de la masă, înjurându-se reciproc, aruncând unul în altul cu pahare şi spărgând sticle, au fugit în bucătărie, de unde au anunţat şi poliţia.
Declaraţiile din faza de urmărire penală au fost menţinute şi în faţa primei instanţe de către martorii M.D.G., M.C., P.M. şi C.M.G., în timp ce martorii G.I., B.I. şi T.M. şi le-au nuanţat - în mod inexplicabil, fără a putea justifica aspectul respectiv - că partea vătămată ar fi căzut cu faţa în sus, altul cu faţa în jos sau că B.I. nu ar fi afirmat că inculpatul a tăiat-o pe partea vătămată.
Martorul T.C. - propus de către inculpat şi în relaţii de duşmănie cu partea vătămată, a ajuns la locul conflictului după ce acesta se sfârşise.
De altfel, nici inculpatul nu este consecvent, declarând contradictoriu în cursul urmăririi penale că ar fi fost urmărit de partea vătămată prin local, acesta fiind înarmat cu gâtul unei sticle tăiate, pentru ca ulterior să renunţe la susţinerea sa.
Oricum, probele testimoniale se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală din 24 mai 2005 avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.M.L. „P.D.M.M.” potrivit cu care cele două tipuri de leziuni suferite de către partea vătămată sunt produse cu două obiecte vulnerante diferite, astfel:
- la nivelul hemitoracelui stâng plagă tăiată înţepată penetrantă cu interesarea pulmonului stg. produsă prin înţepare şi lovire activă cu corp dur tip tăietor-înţepător sau similar;
- la nivelul antebraţului şi palmei stg., excoriaţie liniară, iar la nivelul feţei laterale a mâinii stg., plagă contuză cu lipsă de substanţă tegumentară, leziuni ce s-au putut produce prin zgâriere şi acţiunea unui corp dur cu margine tăioasă-neregulată, posibil ciob mare de sticlă, în cadrul unei căderi, ce confirmă afirmaţia martorului T.C. care l-a văzut pe partea vătămată ridicându-se de jos, din dreptul mesei la care stătuse.
S-a mai precizat prin concluziile respective că leziunea toracică care i-a pus viaţa în primejdie a fost produsă cu un obiect înţepător-tăietor cu vârf ascuţit cu o lamă având lăţimea de 1,5 cm, plaga suferită având o adâncime între 3 - 4 cm şi 5 - 5,5 cm.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la neefectuarea constatării tehnico-ştiinţifice privind detectarea comportamentului simulat este de menţionat că instanţa de apel a analizat-o şi s-a pronunţat motivat cu privire la aceasta. Astfel, în data de 10 septembrie 2008, apărătorul inculpatului a solicitat efectuarea unei expertize poligrafice oficiale ca probă judiciară în cursul cercetării judecătoreşti, pornindu-se de la proba extrajudiciară depusă la dosarul cauzei ce constă în raportul de examinare poligraf din 26 februarie 2007 întocmit de către SC P.C. SRL.
Instanţa a încuviinţat ca utilă o asemenea probă ştiinţifică şi a dispus efectuarea ei de către un specialist de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, pentru ca ulterior să revină şi să dispună efectuarea acesteia de către I.G.P.R. Apărătorul inculpatului, nici la 10 septembrie 2008 şi nici ulterior (08 octombrie 2008, 06 noiembrie 2008, 10 noiembrie 2008, 05 decembrie 2008) nu a solicitat aprobarea participării efectuării constatării a unui specialist - consilier parte şi numai când s-a judecat apelul pe fond a invocat o nouă constatare poligraf la care să participe şi expertul B.T., din partea inculpatului, mijloc de probă respins motivat de către instanţă pe motiv că procedura de la I.G.P.R. a fost legală, nu au fost obiecţiuni la modul de desfăşurare a acesteia sau la numărul de întrebări ori conţinutul lor.
Prin urmare, critica nu este susţinută de modul de desfăşurare a judecăţii în calea de atac a apelului, instanţa pronunţându-se motivat pe toate cererile formulate de către apărarea inculpatului.
Cum interpretarea probelor dată de către instanţa de apel este cea corectă atât în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt reale cât şi a vinovăţiei inculpatului, soluţia adoptată în cauză este legală şi temeinică.
Ca atare, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.L.L. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.050 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1887/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2452/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
