ICCJ. Decizia nr. 2414/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2414/2009
Dosar nr. 5448/2/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 164 din 15 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2009 de către Tribunalul Penal nr. 4 din Zaragoza - Spania privind persoana solicitată S.M.
În baza art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 a amânat predarea persoanei solicitate până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în Dosarul nr. 12809/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate S.M. pe o durată de 30 de zile.
Conform art. 94 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 a dispus ca mandatul de arestare preventivă emis pe numele persoanei solicitate să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în Dosarul nr. 12809/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că împotriva persoanei solicitate S.M. s-a emis un mandat european de arestare de către Tribunalul Penal nr. 4 din Zaragoza - Spania pentru săvârşirea infracţiunii de „furt planificat în formă continuată”, prevăzută de art. 234 C. pen. spaniol, constând în aceea că în Zaragoza în data de 25 februarie 2006, orele 11,00 sus-numitul şi-a însuşit şapte telefoane mobile, iar la ora 17,00, în aceeaşi zi, şi-a mai însuşit încă un telefon mobil.
Instanţa a mai reţinut că în prezent persoana solicitată este judecată în România pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, respectiv pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc împreună cu alte cinci persoane, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Bucureşti, şi că deşi persoana solicitată nu şi-a exprimat acordul cu privire la predarea sa către autorităţile judiciare spaniole, în speţă nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.
Avându-se în vedere natura şi gravitatea faptei pentru care persoana solicitată este judecată în România, complexitatea cauzei şi stadiul procedurii instanţa a apreciat că este în interesul persoanei solicitate să fie prezentă la judecată pentru a-şi apăra cât mai bine drepturile.
Pe de altă parte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004 modificată instanţa a admis sesizarea, dispunând punerea în executare a mandatului european de arestare însă, potrivit art. 97 alin. (1) din aceeaşi lege a dispus amânarea predării până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în România, cu toate consecinţele care decurg din această dispoziţie de amânare.
Împotriva sentinţei penale a declarat recurs persoana solicitată S.M. care însă, prezent în faţa Înaltei Curţi la termenul din 23 iunie 2009 a declarat personal că înţelege să-şi retragă recursul.
Ca urmare, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora „până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat” în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi constatând îndeplinite în cauză condiţiile respective, urmează a lua act de voinţa recurentului valabil exprimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 164 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1819/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2420/2009. Penal → |
|---|
