ICCJ. Decizia nr. 2429/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2429/2009
Dosar nr. 239/42/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul N.V. împotriva rezoluţiei nr. 650/P/2008 din 4 februarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a rezoluţiei nr. 239/II/2/2009 din 26 iunie 2009 a procurorului general adjunct ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinând soluţiile dispuse prin rezoluţiile atacate.
Instanţa a reţinut, în fapt, că petentul se plânge împotriva numiţilor V.G. – prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, M.S. - procuror la această instituţie, G.D. – inspector la Poliţia oraşului Nehoiu, R.D. - agent la aceeaşi poliţie, P.G. – fost agent la Poliţia Nehoiu, N.C. - comisar în cadrul Biroului Cercetări Penale al IPJ Buzău, care se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului ( A.C.).
A apreciat petentul că A.C. a săvârşit mai multe infracţiuni, a căror victimă a fost, iar persoanele acuzate au dat soluţii de neîncepere a urmăririi penale, motivând că respectivele fapte sunt litigii civile sau nu există.
Prin rezoluţia nr. 650/P/2008 din 4 februarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de V.G., M.S., G.D., R.D., P.G. şi N.C., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., pretins comise în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele şi poliţişti la Poliţia Nehoiu, jud. Buzău cu ocazia soluţionării dosarului nr. 1216/P/2007.
Plângerea împotriva acestei soluţii de neurmărire a fost respinsă prin rezoluţia nr. 239/II/2/2009 din 26 februarie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi desfiinţarea rezoluţiilor parchetului şi începerea urmăririi penale.
Examinând hotărârea atacată şi rezoluţiile procurorului, Înalta Curte constată următoarele:
Din actele dosarului reiese că petentul N.V. are o proprietate care se învecinează, pe una din laturi, cu cea a numitului A.C., situaţie care a determinat, în timp, existenţa a numeroase neînţelegeri între cei doi faţă de hotarul dintre cele două proprietăţi, materializate prin plângeri formulate de petent împotriva lui A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere, tulburare de posesie, furt.
Plângerile formulate de petent au fost soluţionate de lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Nehoiu, fiind confirmate de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, în raza acestor instituţii fiind situate terenurile petentului şi cel aparţinând lui A.C.
De asemenea, au fost formulate şi plângeri în baza art. 2781 C. proc. pen., instanţele de judecată, menţinând soluţiile atacate.
Aşa încât, prin actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că persoanele cercetate nu şi-au îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu.
De asemenea, nu se poate reţine nici săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 C. pen., deoarece pentru existenţa acesteia este necesar să se fi săvârşit anterior o infracţiune de către cel favorizat, situaţie care, în cauză, nu se confirmă.
Pe de altă parte, infracţiunile menţionate de către petent se săvârşesc numai cu intenţie, iar din probele administrate în cauză nu se poate reţine că intimaţii sus-menţionaţi au întocmit lucrările şi rezoluţiile date cu această formă a vinovăţiei.
Împrejurarea că o soluţie dispusă de procuror sau de instanţă nemulţumeşte una din părţi nu este de natură să constituie infracţiune şi să atragă răspunderea penală a celui ce a pronunţat-o.
În condiţiile legii, partea nemulţumită poate exercita căile de atac.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petiţionar, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.N. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2404/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2469/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
