ICCJ. Decizia nr. 2381/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2381/2009
Dosar nr. 2718/1/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 167 din 26 iunie 2008, a respins ca nefondată plângerea petentului G.I. împotriva rezoluţiilor din 17 martie 2008 şi 7 aprilie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 3130 din 6 octombrie 2008 a respins ca tardiv recursul declarat de petiţionar.
Nemulţumit şi de această hotărâre, la data de 13 martie 2009, invocând dispoziţiile art. 361 alin. (1) şi art. 362 C. proc. pen. petiţionarul a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 167 din 26 iunie 2008.
Petiţionarul nu şi-a motivat cererea şi deşi legal citat nu s-a prezentat să o susţină.
Înalta Curte având în vedere obiectul cauzei şi dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., urmează să respingă recursul ca inadmisibil.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în temeiul art. 2781 C. proc. pen. G.I. s-a adresat cu plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor nr. 1236/P/1997 şi 535/II/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din 17 martie 2008 şi respectiv 7 aprilie 2008.
Împotriva sentinţelor pronunţate în această materie legiuitorul a prevăzut doar calea de atac a recursului.
Petiţionarul a uzat de această cale, iar recursul a fost respins prin Decizia nr. 3130 din 6 octombrie 2008 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva hotărârii definitive nu se poate declara recurs astfel că deşi G.I. şi-a intitulat cererea apel, Înalta Curte urmează să o califice recurs, care va fi respins ca inadmisibil
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 167 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2378/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2396/2009. Penal → |
---|