ICCJ. Decizia nr. 2396/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2396/2009
Dosar nr. 1506/109/2007
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 5/MF din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Argeş s-a schimbat încadrarea juridică pentru ambii inculpaţi din infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru inculpatul P.D.V. şi în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru inculpatul D.C.D.
A fost condamnat inculpatul P.D.V. la 11 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea ar. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, a fost condamnat şi inculpatul D.C.D. la 11 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispunându-se ca pedepsele să se execute de ambii inculpaţi prin privare de libertate, în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-au interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de câte 1.400.000 lei, prin obligarea la plata către stat.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la 5.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.E. şi la câte 750 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în vara anului 2006, partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul P.D.V. în împrejurări care nu au putut fi stabilite cu caracter de certitudine, ocazie cu care s-au plăcut reciproc şi partea vătămată s-a mutat în domiciliul inculpatului P.D., unde au întreţinut raporturi sexuale.
Partea vătămată l-a cunoscut şi pe prietenul inculpatului, respectiv pe inculpatul D.C.D., iar, după câteva zile, inculpatul P.D. i-a spus părţii vătămate că trebuie să plece în străinătate pentru a obţine bani, pentru acest lucru fiind necesară însă obţinerea paşaportului.
Începând cu luna august 2006, cei doi inculpaţi, prin constrângere, au determinat-o pe partea vătămată să se prostitueze pentru a obţine bani.
Astfel, inculpatul D.C.D. cât şi inculpatul P. racolau clienţi, de la care primeau banii în schimbul întreţinerii raporturilor sexuale cu partea vătămată, raporturi sexuale ce se consumau în Pensiunea „L." din Piteşti, precum şi în alte baruri.
Partea vătămată a susţinut că cei doi inculpaţi au dat-o pentru 3 zile în pază învinuitului R.I., cu care a întreţinut raporturi sexuale şi care a obligat-o să se prostitueze cu un client şi, în timp ce-i fusese adus al doilea client, aceasta a fugit şi s-a rătăcit în Curtea de Argeş, împrejurare în care a solicitat ajutorul martorului D.G., care a ajutat-o să iasă în drumul naţional, însă aici a fost găsită de cei doi inculpaţi.
Martorul Toma Ion a arătat că îl cunoaşte pe R.T. şi ştie că acesta este proxenet, constatând în mod direct că acesta ţinea sechestrată o persoană cu numele de C. şi cu care învinuitul R.T. îi propusese martorului să întreţină raporturi sexuale.
Cei doi inculpaţi, având în vedere că partea vătămată nu avea asupra ei nici un act de identitate, au încercat să găsească o tânără care să aibă trăsături asemănătoare cu partea vătămată, astfel că s-au deplasat în comuna Slobozia, la numita F.S. Inculpaţii i-au spus acesteia, că partea vătămată a rămas însărcinată şi că pentru a-i întrerupe cursul sarcinii are nevoie de o carte de identitate, solicitându-i în acest sens să le împrumute cartea ei de identitate.
După obţinerea cărţii de identitate, părţii vătămate i-a fost eliberat şi paşaport cu date de stare civilă de pe cartea de identitate aparţinând numitei F.S., dar folosindu-se de fotografia părţii vătămate. După ridicarea paşaportului, inculpaţii au hotărât să plece în Elveţia, împrejurări în care partea vătămată i-a solicitat inculpatului P. telefonul ei mobil (care îi fusese luat de inculpat în momentul în care a început să o constrângă să practice prostituţia), cu motivarea că este ziua de naştere a unui nepot şi că vrea să îl felicite.
Profitând de această ocazie, partea vătămată a sunat la rudele ei, după care a trimis un mesaj ce a fost salvat în memoria telefonului şi care are următorul conţinut „Sunt la Piteşti, comuna, sat, de lângă brutărie, întrebaţi de familia P., doamna T., pe el îl cheamă D., e un gard verde deschis din fier, vă iubesc şi veniţi până dimineaţă, vă rog, nu mai pot de dor să nu mai sunaţi vă rog".
În baza mesajului telefonic, rudele părţii vătămate au venit la poliţia din Bascov şi, cu ajutorul acestora, la orele 0300, în noaptea de 13/14 septembrie 2006, au recuperat-o din domiciliul inculpatului P.D.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a condus ofiţerii de cercetare penală în barurile şi în cluburile din Piteşti şi Curtea de Argeş, unde a fost dusă de inculpaţi şi obligată să se prostitueze.
De asemenea, partea vătămată a susţinut că a cunoscut în barul „D." un bărbat cu numele de S., cu care a întreţinut raporturi sexuale într-un apartament din cartierul Găvana, timp în care inculpatul D.C. o aştepta în holul apartamentului, recunoscând pe acest martor în planşa foto ca fiind numitul C.S.
Din declaraţia acestui martor, rezultă că este vecin cu inculpatul D.C., că are un apartament în Găvana, dar neagă faptul că ar fi avut raporturi sexuale cu partea vătămată în acel apartament, susţinere care, însă, nu a fost primită de instanţa de fond, având în vedere faptul că partea vătămată nu avea de unde să cunoască numele şi locul în care martorul are un apartament.
De asemenea, partea vătămată a condus ofiţerii de cercetare penală şi la căminul în care locuieşte învinuitul R.T. şi unde aceasta a locuit 3 zile, din verificările efectuate rezultând că învinuitul locuia în camera aparţinând surorii sale.
Apărarea inculpaţilor, în sensul că nu au cunoscut vârsta părţii vătămate, nu a fost primită, atâta timp cât au făcut demersuri şi au obţinut o carte de identitate falsă pe numele acesteia şi respectiv, paşaport, precum şi declaraţia martorei F.S.M., care arată că partea vătămată i-a spus că are 16 ani în prezenţa celor doi inculpaţi.
În drept, fapta celor doi inculpaţi de a o racola, caza şi determina prin constrângere pe partea vătămată minoră S.E., să se prostitueze în scopul obţinerii de foloase materiale, instanţa de fond a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), sens în care în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică pentru ambii inculpaţi, din infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Tribunalul a precizat faptul că racolarea părţii vătămate s-a făcut sub pretextul de a avea o relaţie de prietenie cu inculpatul P.D., relaţie care în aparenţă a avut loc pentru câteva zile după care, cei doi inculpaţi, profitând de vârsta părţii vătămate, de faptul că aceasta nu avea posibilitatea să apeleze la rudele sale şi să meargă acasă, întrucât nu avea posibilităţi de comunicare cu aceştia, au determinat-o să se prostitueze, faptă ce se încadrează în dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
Faptele săvârşite de inculpaţi nu pot fi încadrate atât în dispoziţiile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cât şi în dispoziţiile prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât cei doi inculpaţi au săvârşit fapta în scopul exploatării sexuale a părţii vătămate, fiind dovedit în cauză faptul că sumele de bani obţinute în urma practicării raporturilor sexuale de către partea vătămată erau luate de inculpaţi, iar, pe de altă parte, acest lucru ar duce la o dublă incriminare a faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi, lucru inadmisibil, în raport cu prevederile legale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000.000 lei vechi, însă instanţa a apreciat că aceasta a suferit un prejudiciu moral ca urmare a faptelor săvârşite de către inculpaţi, prejudiciu pe care l-a evaluat la suma de 5.000 lei, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 999 C. civ., a obligat pe inculpaţi, în solidar, la 5.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.E.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii P.D.V. şi D.C.D., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., deoarece nu există nici un fel de dovadă că s-ar fi exercitat presiuni sau constrângeri asupra părţii vătămate şi achitarea inculpaţilor, deoarece nu există probe că ar fi obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze. S-a arătat că faptul că inculpaţii au încercat să-i facă un paşaport fals, este recunoscut de aceştia, dar nu probează săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât unul dintre inculpaţi avea interdicţie de a intra în Elveţia.
În situaţia în care se va reţine vinovăţia inculpaţilor, s-a solicitat o reindividualizare a pedepsei în vederea aplicării pedepsei minime prevăzute de lege, deoarece cuantumul de 11 ani şi 6 luni închisoare este exagerat, faţă de descrierea faptei care, în esenţă, constă în aceea că inculpatul P.D. a locuit împreună cu partea vătămată, deşi ştia că aceasta se prostituează şi a ajutat-o să-şi obţină un paşaport fals. S-a arătat că, inculpaţii nu s-au prezentat la unele termene de judecată de la fond, deoarece nu li s-a părut a fi o învinuire serioasă faţă de reprezentarea că sunt nevinovaţi.
Prin Decizia penală nr. 104 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.D.V. şi D.C.D.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că din actele şi lucrările dosarului rezultă că în cursul lunii august 2006, inculpaţii D.C.D. şi P.D.V., prin constrângere, au determinat-o pe partea vătămată minoră S.E., să se prostitueze, făcând demersurile pentru a o trimite în acelaşi scop în străinătate, prin procurarea unui paşaport fals.
Această situaţie de fapt rezultă din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate, a declaraţiilor inculpaţilor şi a declaraţiilor martorilor, precum şi din înscrisurile şi mesajele electronice stocate în memoria telefoanelor.
Astfel, partea vătămată declară că a locuit trei zile împreună cu P.D.V. acasă la inculpatul D.C.D., după care, a stat la domiciliul inculpatului P.D.V., concubinând cu acesta. Din data de 11 august 2006, inculpatul P.D. i-a spus că nu are bani, i-a propus să lucreze ca dansatoare într-un bar şi pentru că patronul acelui bar nu a fost de acord să o angajeze, deoarece nu a putut prezenta buletinul, ambii inculpaţi au dus-o într-un alt bar, unde i-au făcut cunoştinţă cu un bărbat cu care i-au cerut să întreţină relaţii sexuale, iar în momentul în care partea vătămată nu a fost de acord, inculpatul D.C. a lovit-o cu palma peste faţă şi a însoţit-o până la apartamentul martorului, încasând de la acesta banii şi asigurându-se că aceasta întreţine şi sex oral, împotriva consimţământului ei.
Partea vătămată declară că, până la data de 11 septembrie 2006, în fiecare seară era luată de D.C. şi obligată să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi din baruri din Bascov şi Piteşti, împărţind banii cu inculpatul P.D.
Această situaţie de fapt este confirmată de martorul F.N. (fila 109 dosar urmărire penală), care arată că P.D. l-a întrebat dacă doreşte să aibă raporturi intime cu partea vătămată, când va avea bani, iar, ulterior, a fost sunat tot de acesta să vină la Pensiunea „L.", unde le-a plătit inculpaţilor P.D. şi D.C. suma de bani reprezentând contravaloarea raportului sexual şi a urcat cu partea vătămată în cameră, unde s-a consumat raportul sexual. La confruntarea făcută între acest martor şi inculpatul D.C., acest inculpat recunoaşte că martorul a întreţinut raport sexual cu partea vătămată în pensiunea menţionată, cu această ocazie martorul menţionând că inculpatul a recunoscut că partea vătămată poate fi folosită şi pentru „produs".
Martora B.M.F. (fila 122 dosar urmărire penală), care a lucrat ca recepţioner la Pensiunea „L.", a declarat că inculpatul D.D.C. i-a spus că partea vătămată, care urcase cu un bărbat în cameră, este gravidă, că trebuie să facă avort, iar la momentul la care partea vătămată şi bărbatul ce o însoţise în cameră au coborât, acesta i-a dat 1.000.000 lei vechi „bărbatului chel" - inculpatul D.
Martora F.S.M. (filele 26-27 dosar urmărire penală) declară că inculpatul P.D. i-a propus şi ei să o ducă în străinătate să lucreze ca dansatoare, moment la care acesta era însoţit de D.C. Ulterior, primul inculpat a venit la ea acasă şi i-a cerut să-i dea buletinul de identitate pentru a merge la medic cu prietena lui să facă un avort, spunându-i că seamănă cu partea vătămată, iar inculpatul D.C. i-a lăsat un telefon mobil LG, drept cadou.
Martorul M.L. (fila 36 dosar urmărire penală) confirmă faptul că ambii inculpaţi şi partea vătămată au mers, cu maşina lui, la martora F.S.M., aspect pe care-1 relatează şi martorul V.F.
Împrejurarea că inculpaţii urmăreau să o trimită pe partea vătămată în Elveţia pentru prostituţie rezultă şi din faptul că pe numele martorei F.S.M., dar cu fotografia părţii vătămate, s-a eliberat un paşaport la data de 13 septembrie 2006, dată la care partea vătămată a şi trimis mesajul de a fi salvată de către părinţii ei. Că acesta a fost scopul eliberării paşaportului, rezultă, pe de o parte, din faptul că un asemenea act de identitate este necesar numai pentru deplasarea în afara graniţelor ţării, nu pentru avort, iar aspectul privind întocmirea paşaportului pe numele unei persoane majore, denotă faptul că aceasta urma a fi exploatată pentru prostituţie, aşa cum susţine partea vătămată, deoarece, ca minoră, ar fi fost mult mai dificil să aibă o astfel de ocupaţie.
Inculpatul D.C. a recunoscut că avea interdicţie de a intra în Elveţia, aspect cunoscut de partea vătămată, care a arătat că ea urma să „producă bani" pentru ca acest inculpat să obţină un paşaport nou, din care să nu mai rezulte interdicţia, ceea ce dovedeşte realitatea susţinerilor părţii vătămate.
În consecinţă, situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind confirmată de probele analizate, neimpunându-se achitarea inculpaţilor.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, curtea apreciază că nu se impune schimbarea încadrării reţinută de prima instanţă, respectiv traficul de persoane minore, în infracţiunea de proxenetism asupra persoanelor minore.
În situaţia în care faţă de o parte vătămată minoră s-au realizat activităţile care constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în scopul exploatării sexuale, incriminarea din legea specială privind traficul de persoane are prioritate faţă de infracţiunea de proxenetism, conform principiului „specialul derogă de la general", sens în care practica judiciară este unitară.
Alineatul (2) este reţinut corect deoarece din probe rezultă că atât recrutarea, cât şi exploatarea părţii vătămate s-au făcut de către inculpaţi prin înşelăciune, promiţându-i-se o relaţie de prietenie şi de căsătorie cu inculpatul P.D., iar după ce partea vătămată a căpătat încredere în acesta, pentru ca împotrivirea ei să fie minimă, acest inculpat i-a cerut să practice prostituţia, deoarece aveau nevoie de bani pentru a se întreţine, iar inculpatul D.C. a exercitat asupra părţii vătămate violenţe şi constrângere morală, încercând să-i impună reprezentarea că are o datorie de plătit către el.
Având în vedere, aşa cum s-a arătat, că amândoi inculpaţii şi-au adus contribuţia la exploatarea sexuală a părţii vătămate, în mod corect s-a reţinut şi alin. (3), prin raportare la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, care se referă la săvârşirea faptei de către două sau mai multe persoane împreună.
De asemenea, pedeapsa aplicată inculpaţilor este una corect individualizată, faţă de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care se referă la limitele de pedeapsă, pericolul social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva deciziei penale nr. 104 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.D.V. şi D.C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
O primă critică vizează greşita încadrare juridică a faptei, inculpaţii solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.
În ipoteza în care se va constata că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) se solicită achitarea acestora în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., având în vedere că probele administrate nu dovedesc cu certitudine că inculpaţii au comis această infracţiune.
O ultimă critică priveşte individualizarea pedepselor aplicate, inculpaţii solicitând reducerea acestora.
Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta:
Prima critică este neîntemeiată, instanţele încadrând corect faptele inculpaţilor în dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. nefiind incidente în speţă.
Aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.
Faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi nu ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.
În fapt, aceştia, în perioada august-septembrie 2006, au constrâns-o pe partea vătămată minoră S.E. să se prostitueze, banii obţinuţi fiind încasaţi de către cei doi inculpaţi.
Recrutarea părţii vătămate s-a făcut prin înşelăciune, acesteia promiţându-i-se o relaţie de căsătorie cu inculpatul P.D., ulterior ambii inculpaţi contribuind la exploatarea părţii vătămate.
Faţă de partea vătămată minoră au fost realizate activităţi ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în scopul exploatării sexuale, ipoteză în care, aşa cum corect au reţinut instanţele, incriminarea din legea specială privind traficul de persoane are prioritate faţă de infracţiunea de proxenetism.
Cea de-a doua critică formulată de inculpaţi este, de asemenea, nefondată, din probele administrate rezultând fără dubiu că inculpaţii au comis infracţiunea pentru care au fost condamnaţi.
Partea vătămată S.E. declară că inculpaţii au obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, inculpatul D. fiind cel care vorbea cu clienţii, o lua de acasă, după care mergeau la diferite pensiuni sau la domiciliul acestuia.
De asemenea, părţii vătămate i-a fost luat telefonul mobil pentru a nu telefona rudelor sale, fiindu-i dat doar cu o zi înainte de a interveni organele de poliţie, partea vătămată reuşind, printr-un mesaj, să-şi anunţe rudele.
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor B.M.F., F.E.R., F.N., P.L., S.L., M.L., procesele-verbale de recunoaştere, procesele-verbale de conducere în teren, procesul-verbal de identificare a numărului de telefon la care poate fi contactată partea vătămată.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualitate, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, forma continuată a infracţiunii, datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor – fără ocupaţie, împrejurarea că nu sunt la prima încălcare a legii penale, inculpatul D.D. fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar pe parcursul procesului penal au avut o atitudine nesinceră.
Faţă de cele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.D.V. şi D.C.D. împotriva deciziei penale nr. 104/A-MF din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpaţilor şi sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2381/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3941/2009. Penal → |
|---|
