ICCJ. Decizia nr. 2378/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2378/2009
Dosar nr. 89/59/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66/PI din 4 martie 2009 Curtea de Apel Timişoara în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiţionarului A.P.G. împotriva ordonanţei nr. 501/II/2/2008 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 1287/VIII/1/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petiţionarul A.P.G. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor parchetului, solicitând declararea ca incompatibil a procurorului M.M.M., susţinând că exista plângeri penale şi rezoluţii emise de către procurorul general V.B., precum şi încheieri din camera de consiliu care sunt admise potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Prin ordonanţa nr. 501/II/2/2008 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin a fost respinsă cererea petiţionarului, privind recuzarea procurorului M.M.M.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin rezoluţia nr. 1287/VIII/1/2008 din 19 decembrie 2008 a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiţionarului A.P.G.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, cererea de recuzare care priveşte pe procuror se soluţionează de procurorul ierarhic superior, iar soluţia dispusă de acesta nu se poate ataca pe calea plângerii.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, precizând în scris că procuroarea M.M.M. este incompatibilă conform art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., întrucât are un scop şi un interes ascuns de a favoriza pe făptuitor şi nu înţelege sub nici un motiv să se abţină de la a mai soluţiona plângerile sale, deşi exista plângeri penale şi rezoluţii emise de către procurorul general V.B., precum şi încheieri din camera de consiliu care sunt admise potrivit disp. art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanţa de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluţia pronunţată este legală si temeinică.
Cu privire la motivele de recurs invocate, Curtea constată că acestea sunt aceleaşi cu cele invocate iniţial, în plângerea adresată parchetului şi în cererea de recuzare formulată de petiţionar şi adresată parchetului, iar ulterior instanţei de fond.
Ca atare, acestea au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
În mod corect s-a reţinut de prima instanţă că potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, cererea de recuzare care priveşte pe procuror se soluţionează de procurorul ierarhic superior.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol, care reglementează procedura de soluţionare a cererii de recuzare în cursul urmăririi penale, nu se prevede posibilitatea contestării soluţiei date în aceste cazuri.
În aceeaşi ordine de idei se retine că potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. se poate formula plângere doar împotriva rezoluţiei, de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar în speţă procurorul nu a dat nici o soluţie din cele expres şi limitativ enumerate de dispoziţiile legale anterior menţionate.
În acest sens este şi Decizia nr. LVII din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu problema dacă este admisibilă plângerea formulată împotriva altor măsuri şi acte ale procurorului decât cele de netrimitere în judecată şi s-a stabilit că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă".
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce, în nici un caz, la reformarea acesteia.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinţei recurate, nu se constată că aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 66/PI din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2376/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2381/2009. Penal → |
|---|
