ICCJ. Decizia nr. 2515/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2515/2009
Dosar nr. 5567/1/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.A., constatându-se că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, temeiuri ce impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul R.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa în libertate întrucât nu a comis faptele pentru care a fost condamnat.
Recursul este nefondat.
Inculpatul R.A. a fost arestat preventiv la data de 4 iulie 2008, măsură dispusă prin încheierea nr. 29/2008 a Tribunalului Călăraşi.
Prin sentinţa penală nr. 47 din 19 martie 2009 a Tribunalului Călăraşi, a fost condamnat inculpatul R.A. la:
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În fapt s-a reţinut că inculpatul R.A., coinculpatul I.F. şi numitul „M." s-au constituit într-un grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu constituie grup infracţional organizat, iar în perioada aprilie-iulie 2008 a deţinut fără drept pentru consum şi vânzare cantităţile de 70 gr cannabis şi 190,56 grame haşiş.
Acelaşi inculpat în luna iulie 2008 împreună cu inculpatul I.F. şi numitul „M." au introdus, fără drept, în ţară, cantitatea de 190,56 grame haşiş.
În speţă, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se menţin şi în prezent şi impun privarea de libertate a acestuia, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, fiind aplicabile dispoziţiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, exceptând infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor comise, împrejurările săvârşirii acestora, posibilitatea reluării activităţii infracţionale.
De asemenea, în cauză a fost deja pronunţată o hotărâre de condamnare pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul fiind legal deţinut în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva încheierii din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1978/116/2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2501/2009. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2526/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
