ICCJ. Decizia nr. 2535/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2535/2009

Dosar nr. 1844/89/2008

Şedinţa publică din 2 iulie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 523 de la 12 noiembrie2008 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T.M. prin apărător din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M., la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului T.M. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2008 la zi.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.D.M.

S-a luat act că partea civilă A.D.M. şi-a restrâns pretenţiile civile privind despăgubirile materiale de la 12.000 lei la 10.700 lei şi a fost obligat inculpatul T.M. să-i achite acesteia suma de 10.700 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 10.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost respins restul pretenţiilor civile, respectiv obligarea inculpatului la plata de daune morale până la concurenţa sumei de 15.000 lei ca neîntemeiate.

A fost obligat inculpatul T.M. la 1850 lei cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu la urmărirea penală a fost suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.M. să achite părţii civile A.D.M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul T.M., în vârstă de 59 ani, a convieţuit mai mulţi ani cu victima T.M. care avea vârsta de 53 de ani, cei doi locuind în casa victimei.

Relaţiile dintre inculpat şi victimă erau tensionate, conflictele dintre cei doi fiind de notorietate. Inculpatul se manifesta deosebit de agresiv şi a bătut de multe ori victima, lovind-o cu obiect contondente, bucăţi de lemn sau fier. Obişnuia să lovească victima în cap, cauzându-i leziuni grave pentru care victima a fost internată în spital de mai multe ori. Din foaia de observaţie nr. 11949 din 31 octombrie 2005 a rezultat că victima a fost internată în Spitalul Municipal Huşi cu diagnosticul de traumatism cranio - cerebral închis cu plagă veche contuză front-o parietală stângă - agresiune.

Prin sentinţa penală nr. 157 de la 18 aprilie 2006 a Judecătoriei Murgeni, inculpatul T.M. a fost condamnat, la 1000 lei amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., împotriva părţii vătămate T.M.

Pe fondul acestei stări conflictuale, cei doi concubini s-au separat în fapt de mai multe ori însă după un timp reluau convieţuirea.

În dimineaţa zilei de 19 mai 2008, în jurul orei 9,00, victima T.M. a revenit acasă din sat unde fusese plecată. S-a întâlnit cu inculpatul care tocmai plec spre satul Berezeni la un local pe care-l frecventa de obicei. Cei doi nu au discutat prea mult atunci când s-au întâlnit, însă inculpatul a susţinut că i s-a părut că victima era sub influenţa alcoolului.

Inculpatul a mers prin mai multe baruri unde a consumat băuturi alcoolice şi a jucat şah cu diferite persoane. După ora 14,00 inculpatul a plecat spre casă unde a ajuns în jurul orei 15,00. Momentul în care inculpatul a intrat în curte a fost observat de către martora A.E. care locuieşte peste drum de casa victimei şi care fiind în vârstă stă timp îndelungat pe prispa casei. Despre venirea acasă a inculpatului, martora a atenţionat-o şi pe fiica sa A.P. care era în curte şi înşira nişte muşeţel la uscat.

Momentul în care inculpatul a intrat în casă împreună cu victima T.M. a fost observat şi de martora M.E., sora victimei şi pe care acesta a trimis-o în sat să-i caute o căruţă pentru a doua zi.

În jurul orei 15,00, după sosirea inculpatului acasă, victima T.M. a discutat la telefon cu fiica sa A.D.M. Victima a discutat, de asemenea, la telefon şi cu ginerele său A.A. despre unele lucrări agricole pe care trebuiau să le facă a doua zi. Martorul a discutat şi cu inculpatul pentru că existau nişte neînţelegeri cu privire la praşila mecanică făcută pe anumit suprafaţă semănată cu porumb. După încheierea acestei convorbiri între inculpat şi victimă s-a declanşat un scandal şi a susţinut, inculpatul că acesta s-a datorat faptului că, victima era sub influenţa alcoolului şi i-a cerut socoteală pentru că fusese plecată în sat.

La urmărirea penală, inculpatul a recunoscut într-o declaraţie că a avut un conflict cu victima determinat de faptul că victima i-ar fi luat nişte bani din buzunar. Cert este că după ora 15,00, inculpatul s-a aflat singur cu victima în casa în care locuiau şi martorele A.P. şi A.E. au auzit gălăgie, ceartă, iar aceasta din urmă a auzit în repetate rânduri că victima îl implora pe inculpat să nu o omoare. După acest conflict, inculpatul a plecat din nou în sat şi a mers în satul Berezeni la domiciliul mamei sale, T.I. unde a ajuns în jurul orei 19,00. La locuinţa acesteia şi-a schimbat pantalonii şi pantofii pe care-i purtase în momentul în care a agresat victima. A îmbrăcat o pereche de pantaloni de trening, s-a încălţat cu ŞIapi şi a mers la un bar din sat unde a asta până în jurul orelor 21,00.

Începând cu ora 18,00, fiica victimei A.D. a sunat-o în repetate rânduri pe mama sa pe telefonul fix, însă nu i-a răspuns nimeni. Această situaţie a îngrijorat-o pe fiica victimei şi pe la ora 21,00, I-a sunat pe inculpat, care în acel moment se afla la barul numitului C.D. din Berezeni. Inculpatul i-a spus unde se află şi a promis părţii civile că o să meargă acasă să vadă ce s-a întâmplat. Din acel bar, inculpatul a plecat spre Satul Nou, unde s-a mai oprit la un bar, iar în jurul orei 22,00, a ajuns acasă. La ora 22,20 inculpatul a fost sunat din nou pe telefonul mobil de către martorul A.A. Inculpatul i-a spus martorului că, nu a ajuns încă acasă, deşi martorul a auzit în telefon lătratul câinilor de la locuinţa victimei şi şi-a dat seama că inculpatul era ajuns acasă.

Cert este că, în jurul orelor 22,30, inculpatul a mers la locuinţa martorei M.E. care locuieşte în aceeaşi curte şi i-a spus că victima este moartă. Martora a mers la locuinţa victimei, a văzut victima căzută lângă pat cu semne de violenţă şi a decedat. Cam la aceeaşi oră, inculpatul I-a sumat pe martorul A.A. şi i-a comunicat că victima a murit. Martorul şi soţia sa au mers la locuinţa victimei şi l-au găsit pe inculpat în curte. La întrebările celor doi despre ceea ce s-a întâmplat, inculpatul Ie-a spus pe un ton ameninţător că el a omorât victima şi că o să-i omoare şi pe ei.

Au fost sesizate organele de urmărire penală şi astfel s-au declanşat cercetările.

În urma autopsierii cadavrului victimei s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală de autopsie, prin care s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi s-a instalat în seara zilei de 19 mai 2008. Ea a fost cauzată de un şoc traumatic şi hemoragie urmare a unui politraumatism cu o componentă toraco - abdominală cu fracturi costale, rupturi de organe interne (ficat, mariepiplon, mezenter, rinichi) cu hemoperitomeu masiv şi infiltrat sanguin retroperitoneal şi o componentă caranio - facială cu hematoame masive epicranian şi la nivelul hemifaciesului drept. Au mai existat şi mici leziuni de tipul echimozei şi excoriaţiei la nivelul membrelor şi regiunii cervicale. între politraumatism şi moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, precum şi prin comprimare.

S-a apreciat că, iniţial victima şi agresorul s-au aflat faţă în faţă, după care victima căzută ca urmare a lovirii ei de către agresor să fi fost lovită în mod repetat cu mijloace de atac proprii omului, precum şi să-i fi fost exercitate acţiuni de comprimare în zona buzelor, a capului, a toracelui. Sângele recoltat de la cadavru conţinea 2,55 gr. %o alcool.

În primele declaraţii, inculpatul a susţinut că nu a fost prezent acasă în după-amiaza zilei de 19 mai 2008 unde s-ar fi întors după ora 21,00. Abia după confruntări şi cu ocazia celei de-a patra audieri, inculpatul a recunoscut agresiunea asupra victimei pe care a minimalizat-o însă, susţinând că i-ar fi aplicat victimei o lovitură cu palma fără intensitate peste faţă după care ar fi împins-o pese patul din încăpere. Această din urmă declaraţie, inculpatul a menţinut-o şi în timpul cercetării judecătoreşti, motivând că leziunile grave care au dus la decesul victimei s-ar fi produs prin cădere repetată a acesteia datorită stării de ebrietate în care se afla.

Din actul medico-legal întocmit în cauză a rezultat că victima a prezentat leziuni grave care au fost cauzate prin loviri active cu/de corpuri dure şi prin comprimare, fiind exclusă posibilitatea cauzării acestor leziuni prin căderi accidentale repetate.

În perioada în care s-au produs aceste leziuni în locuinţă se aflau doar inculpatul şi victima. Între cei doi a avut loc un conflict violent în desfăşurarea căruia inculpatul a lovit în mod repetat victima cu pumnii şi picioarele şi i-a comprimat corpul cauzându-i multiple fracturi costale care au condus la decesul în scurt timp al victimei.

Ferocitatea loviturilor aplicate de către inculpat şi intenţia evidentă a acestuia de a o ucide, au determinat victima să strige la el, să-l implore să nu o omoare, repetând această rugăminte de cel puţin 10 ori, aspect declarat de martora A.E.

Inculpatul a abandonat victima lângă patul din încăpere şi pentru a sugera o eventuală agresiune sexuală asupra acesteia de către o persoană străină şi care ar fi cauzat eventual şi leziunile tanato-generatoare, a dezbrăcat-o de lenjeria intimă până la genunchi.

Din analiza întregului material probator, tribunalul a reţinut că inculpatul T.M. a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele şi a exercitat acţiuni de comprimare a corpului victimei T.M., cauzându-i astfel leziuni traumatice grave care au dus la decesul în scurt timp a acesteia.

Fapta inculpatului T.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. Nu a putut fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, aşa cum a cerut inculpatul, prin apărător, întrucât multitudinea şi gravitatea leziunilor cauzate victimei a evidenţiat intenţia inculpatului de a ucide. Nu s-a putut susţine că decesul victimei îi poate fi imputat inculpatului pe baza culpei sale. Pentru aceste motive a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul arătat.

Pentru infracţiunea săvârşită inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă la individualizarea căreia în cadrul general prevăzut de art. 52 şi 72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului şi s-a aplicat, de asemenea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Gravitatea faptei comise de inculpat îl face nedemn de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei, precum şi pe o perioadă după executarea acesteia.

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului T.M. şi potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2008 la zi.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a luat act că partea civilă A.D.M. şi-a restrâns pretenţiile privind despăgubirile materiale la suma de 10.700 lei pe care a şi dovedit-o.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să-i achite părţii civile suma de 10.700 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Referitor la cererea părţii civile de acordare a daunelor morale, tribunalul a reţinut că aceasta este justificată, întrucât prin decesul victimei partea civilă a suferit un prejudiciu moral, constând în suferinţa cauzată de moartea unei fiinţe apropiate şi faţă de care avea o deosebită afecţiune. Suma de 15.000 lei solicitată a apărut, însă, ca fiind disproporţionată faţă de prejudiciul moral suferit, tribunalul, apreciind că suma de 10.000 lei reprezintă o justă şi echitabilă reparaţie a prejudiciului suferit, fiind respinse restul pretenţiilor până la concurenţa sumei de 15.000 lei, ca neîntemeiate.

În termen legal, inculpatul T.M. a formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului ei, având în vedere că fapta a fost comisă în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., el fiind provocat de victimă şi, că în momentul comiterii faptei se afla sub influenţa băuturilor alcoolice neavând intenţia de a ucide. La toate acestea s-a mai adăugat şi împrejurarea că victima era şi ea sub influenţa alcoolului.

A arătat că pedeapsa este prea mare şi se impune orientarea ei spre minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală nr. 43 de la 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 01844/89/2008, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T.M. împotriva sentinţei penale nr. 523 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a menţinut-o.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada preventivă de după data de 12 noiembrie 2008.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu de avocat oficiu, care a fost avansat din fondurile statului.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile A.D.M., suma de 2.500 lei cheltuieli judiciare, onorariu avocat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în ceea ce priveşte primul motiv de apel, privind reţinerea scuzei provocării, această solicitare nu a fost confirmată de probe.

Nu s-a putut reţine scuza provocării, deoarece aşa cum a rezultat din lucrările dosarului, inculpatul o lovea deseori pe victimă, fiind şi condamnat pentru „lovire" de Judecătoria Murgeni în anul 2006.

Nu s-a putut dovedi că atitudinea victimei ar fi fost de natură să creeze inculpatului o stare de puternică emoţie sau tulburare în sensul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Mai mult decât atât, inculpatul a continuat să lovească victima cu ferocitate şi după ce aceasta l-a implorat să nu o ucidă, aşa cum a rezultat din depoziţia martorei A.E.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate, nu a putut fi primită de instanţa de apel, cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi de scopul acestora, prevăzut de art. 52 C. pen.

În concret, instanţa a ţinut cont de modul şi împrejurările comiterii faptelor, de gradul de pericol social al acestora, de limitele de pedeapsă pentru acest gen de infracţiuni, de datele care caracterizează persoana inculpatului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Circumstanţele comiterii faptei de care a amintit inculpatul au fost valorificate de instanţa de fond.

Şi instanţa de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpatului sunt bine individualizate şi corespund scopului pedepselor, privind prevenţia generală şi specială şi sunt de natură să-l determine ca pe viitor să nu mai comită fapte penale.

Nu au fost constatate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada preventivă de după pronunţarea sentinţei. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi 193 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul T.M., fără a arăta iniţial în scris motivele de recurs.

La termenul de la 21 mai 2009, s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalităţii arestării preventive a inculpatului T.M., consemnându-se concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului desemnat din oficiu, precum şi poziţia inculpatului, după care, Înalta Curte, deliberând, în baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului T.M., pe care a menţinut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului în sumă de 100 lei a fost plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

În considerentele încheierii, instanţa de recurs a făcut referire la sentinţa penală nr. 523 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, la faptul că mandatul de arestare preventivă a fost emis în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., la Decizia penală nr. 43 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel laşi, precum şi faptul că aceasta a fost atacată cu recurs de către inculpat.

S-a reţinut că analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Înalta Curte a apreciat că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen., că acesta a comis fapta pentru care a fost condamnat.

Potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cauzele în care inculpaţii sunt arestaţi preventiv, instanţa este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecăţii, inclusiv în căile de atac, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

În speţă, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunţării hotărârii de condamnare în primă instanţă, nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite şi ambele condiţii ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracţiunii menţionate.

În consecinţă, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, astfel că, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a acestuia şi a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului T.M., subzistă şi că impune privarea de libertate în continuare, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data de 21 mai 2009, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G. a instanţei supreme sub nr. 21171 de la 27 mai 2009, concluzii scrise ale intimatei părţi civile A.D. în care solicită respingerea recursului declarat de inculpat, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă, solicitând judecarea cauzei în lipsă, concluzii scrise aflate la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 4 iunie 2009, Înalta Curte a apreciat ca fiind întemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 6, art. 171 C. proc. pen. şi art. 6 C.E.D.O., cererea formulată de recurentul inculpat T.M., în vederea angajării unui apărător ales, asistenţa juridică fiind obligatorie şi a acordat termen la 2 iulie 2009.

Înalta Curte a pus în vedere recurentului inculpat că se acordă un singur termen pentru lipsă de apărare, pentru asigurarea principiului celerităţii cauzelor şi rezonabilităţii procedurii, apărătorului ales al recurentului inculpat să depună motivele de recurs într-un termen rezonabil pentru respectarea principiului egalităţii armelor, menţinând delegaţia apărătorului desemnat din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de la data menţionată, aflată la din dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G. a instanţei supreme sub nr. 23219 la 11 iunie 2009, aflate la dosarul Înaltei Curţi, motivele de recurs formulate în scris pentru recurentul inculpat T.M., respectiv că s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cazul de casare invocat fiind art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., fiind făcută menţiunea că recursul depus priveşte, atât latura penală, cât şi latura civilă a cauzei.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentul inculpat a depus acte medicale în circumstanţiere privind pe recurentul inculpat.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen., arătând că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine intenţia inculpatului de a ucide victima, deoarece acesta i-a aplicat mai mult lovituri, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict spontan, generat de atitudinea victimei care obişnuia să ia bani din pensie pentru a cumpăra alcool. Referitor la cel de-al doilea temei de casare acelaşi apărător a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmând a se ţine seama de vârsta sa înaintată, respectiv 61 de ani, de starea de sănătate, acesta fiind suferind de ciroză hepatică, diabet zaharat, a fost provocat de victimă şi de faptul că a muncit toată viaţa.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, cuvântul în replică al apărătorului inculpatului, precum şi poziţia recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat T.M. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod corect şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar, la rândul său în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului T.M., care în data de 19 mai 2008, pe fondul unui conflict cu victima T.M., concubina sa, determinat de faptul că aceasta i-ar fi luat nişte bani din buzunar, i-a aplicat, în mod repetat, cu intensitate numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele, i-a comprimat corpul, cauzându-i leziuni grave, care cu condus la decesul acesteia, moartea victimei fiind violentă, datorându-se şocului traumatic şi hemoragie, urmare a unui politraumatism cu o componentă toraco - abdominală, cu fracturi costale, rupturi de organe (ficat, mariepiplon, mezenter, rinichi) cu hemoperitomeu masiv şi infiltrat sanguin retroperitoneal şi o componentă cranio - facială cu hematoame masive epicranian şi la nivelul hemifaciesului drept, existând şi mici leziuni de tipul echimozei şi excoriaţiei la nivelul membrelor şi regiunii cervicale, între politraumatism şi moarte, existând o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, leziunile putându-se produce prin loviri cu şi de corpuri dure, precum şi prin comprimare, apreciindu-se că iniţial victima şi agresorul s-au aflat faţă în faţă, după care victima căzută ca urmare a lovirii ei de către agresor să fi fost lovită în mod repetat cu mijloace proprii omului, precum şi să-i fi fost exercitate acţiuni de comprimare în zona buzelor, a capului, a toracelui, sângele recoltat de la cadavru conţinând 2,55 gr. %o, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Din probele administrate în cursul procesului penal, atât la urmărirea penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, procesul-verbal de examinare criminalistică a inculpatului şi planşele foto, procesul-verbal de predare-primire a obiectelor de îmbrăcăminte lăsate de inculpat la domiciliul mamei sale şi planşa foto anexă, declaraţia părţii civile A.D.M., raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 123/N/2008 al S.M.L. judeţul Vaslui privind victima şi planşa foto anexă, declaraţiile martorilor: A.E., A.P., A.D.M., A.A., D.D.A., S.M., T.I., M.E., T.E., N.T., A.V., C.D., G.R.P., procesele-verbale de confruntare: între martora A.P. cu inculpatul T.M., între martora A.D.M. cu inculpatul T.M., între martorul A.A. cu inculpatul T.M., între martora T.l. cu inculpatul T.M., între martora M.E. cu inculpatul T.M., alte înscrisuri aflate, atât la urmărire penală, cât şi la dosarul primei instanţe declaraţiile martorilor N.N. şi D.l., propuşi de inculpat, în apărare, declaraţiile inculpatului T.M. rezultă că a fost dovedită contribuţia inculpatului T.M. în comiterea faptei, modalitatea concretă în care a acţionat, prin lovirea cu pumnii, în mod repetat a victimei în zona toraco - abdominală, producându-i un politraumatism cu multiple fracturi costale şi rupturi de organe interne, precum şi comprimare, lovituri aplicate cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului, acesta având reprezentarea urmărilor faptei comise şi chiar dacă nu a urmărit producerea morţii victimei, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal.

Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martora A.E. a arătat că „...după ce numitul T.M. a ajuns acasă la T.M., fiica mea a intrat în casă cu soţul său, la televizor, eu rămânând pe prispă. După aproximativ 2 ore, deci în jur de ora 17,00 - 17,30, eu eram în continuare pe prispă şi la un moment dat am auzit-o pe T.M. cum îl implora sau îl ruga pe T.M. să nu o mai lovească spunând „nu mă omorî mă, nu mă omorî" de aproximativ zece ori, după care a intervenit liniştea. Eu nu i-am spus acest lucru fiicei mele, A.P., deoarece îmi era frică să nu mă certe. Menţionez că am dorit să declar aceste cuvinte, după ce m-am gândit că am să am pe conştiinţă la moartea mea dacă nu o să spun acest adevăr pe care l-am auzit, eu fiind foarte bătrână. Declara că în momentul în care am auzit strigătele lui T.M. nu am putut să observ pe nimeni, dar mi-am dat seama că numitul T.M. o bătea pe T.M., deoarece nu era prima dată când acest lucru se întâmpla. Eu deseori i-am spus lui T.M. să se despartă de numitul T.M., deoarece prea des era lovită cu bestialitate, aceasta fiind tumefiată în urma bătăilor încasate.".

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martora A.P. a menţionat că „.Ulterior, în jurul orelor 14,30 - 15,00, la o bucată de vreme după plecarea lui T.M., eu mă aflam în curte şi înşiram nişte muşeţel pentru a-l usca. Mama mea, A.E., în vârstă de 87 ani, stătea pe prispa casei şi se uita pe drum. La un moment dat, mama mea m-a făcut atentă că T.M. vine acasă, iar când m-am uitat, l-am văzut pe T.M. că intra pe poartă, în curtea lui T.M. Ulterior, eu nu l-am mai văzut pe T.M. când a plecat acasă, nu am mai văzut-o nici pe T.M. Pe la ora 22,30, tot ieri, eu am luat o pastilă şi m-am culcat. Ulterior, am fost trezită de mama mea şi astfel am sesizat că o persoană sărise poarta şi intrase în curte la noi, iar când m-am dus acolo, l-am recunoscut pe ginerele lui T.M., care mi-a spus „Cumătră, vino, că a omorât-o pe mama!". Se referea la T.M. Ştiu, ca şi toţi vecinii, că T.M. era bătută de T.M., aceasta se mai plângea la lume despre acest lucru, iar în urmă cu circa 3 ani, chiar a venit într-o noapte la mine acasă, lovită la cap şi spunându-mi că a fost lovită de T.M. La acel moment ştiu că s-au făcut cercetări, iar ulterior T.M. şi T.M. s-au judecat la Judecătoria Murgeni, pentru faptul că T.M. a fost lovită. Menţionez faptul că, la un moment dat, ştiu că eu am întrebat-o pe T.M. de ce are părul pe cap rar, în condiţiile în care ea avea un păr bogat, iar T.M. mi-a spus că a ajuns aşa, deoarece T.M. i-a smuls părul din cap, când o bătea.".

Aceeaşi martoră A.P., în declaraţia dată în primă instanţă a precizat că „Am dat declaraţii la urmărirea penală, am spus adevărul, menţin declaraţiile date. În ziua de 19 mai 2008 l-am văzut pe inculpat când a venit acasă, în jurul orei 14,30 - 15,00. Am auzit gălăgie, ceartă, însă eu eram obosită, am intrat în casă la mine şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat. Eu am mai ieşit din casă dar nu am mai auzit nimic. Mama mea care este în vârstă de 87 de ani a stat mai mult timp pe prispă şi a auzit-o pe victimă spunând de mai multe ori „măi nu mă omorî". Spune mama că a auzit de vreo 10 ori spunând aceasta. Pe la ora 23 am fost chemată de fiica victimei şi soţul acesteia să merg că inculpatul a omorât victima. Am mers, am văzut că inculpatul era în faţa casei însă nu spunea nimic. Am văzut victima căzută lângă pat decedată. Ştiu că inculpatul mai bătea victima pentru că aceasta a venit de mai multe ori la mine, avea urme de lovituri, a avut şi capul spart, a venit la mine plină de sânge şi spunea că inculpatul îi rupea firul de la telefon. Ştiu că victima a stat şi internată în spital în urma unei astfel de bătăi. De înmormântarea victimei s-a ocupat fiica acesteia care a respectat toate tradiţiile, a fost multă lume la înmormântare la pomeni, eu am fost şi am ajutat la înmormântate şi cred că partea civilă a cheltuit peste 100 mii. lei vechi. Victima era o femeie la locul ei era apreciată de consăteni, a lucrat la poştă."

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martora A.D.M. a precizat că „...După ora 18,00, aşa cum convenisem cu mama mea, am început să o sun pe telefonul fix, dar nu-mi răspundea nimeni. Cred că primul telefon l-am dat pe la orele 18,30, apoi pe la ora 19,00, după care până pe la 20,30 am încercat să o apelez pe mama mea de mai multe ori, dar nu se răspundea. Am început să-mi fac griji, mai ales că se înnoptase, m-am întrebat de ce nu mi se răspunde la telefon, pentru că, deşi se putea ca mama mea să nu fie acasă, T.M. trebuia să fie cel puţin el acasă, ştiind faptul că acesta, după ce vine acasă din sat, nu mai pleacă de acasă. Ori, datorită convorbirii mele de la orele 14,30 - 15,00, cu mama mea şi datorită convorbirii purtate în jurul orelor 16,30 - 17,00 de soţul meu, atât cu mama mea cât şi cu T.M., ştiam că acesta venise acasă. Intrigată de faptul că mama mea nu-mi răspunde la telefon, la ora 21,14, l-am sumat prima dată pe T.M. pe telefonul său mobil, dar nu mi-a răspuns, după care, la ora 21,15, aşa cum rezultă din listingul convorbirilor telefonului meu mobil, l-am sunt din nou, iar acesta mi-a răspuns. L-am întrebat pe T.M. unde se află, iar acesta mi-a spus că este la bar la C.D., ceea ce m-a mirat şi l-am întrebat ce caută acolo, deoarece el, după ce mergea acasă, nu mai iese în sat. T.M. a spus însă că în ziua de ieri a mai venit acasă şi a mai plecat prin sat. L-am întrebat ce s-a întâmplat şi de ce nu îmi răspunde mama mea la telefonul fix, iar T.M. a spus că va merge acasă şi va vedea. Eram neliniştită, aşa că nu am aşteptat ca T.M. să ajungă acasă, iar la ora 22,20, soţul meu a sumat de pe telefonul meu mobil, apelându-l pe T.M., care a spus însă că este pe drum, în locul V.C. şi nu a ajuns acasă. După 10 - 15 minute, cu aproximaţie, în timp ce mă aflam împreună cu soţul meu acasă la noi, acesta a fost apelat de T.M., care ne-a spus: „Veniţi, că măta-i moartă!" Nici soţului meu şi nici mie nu ne-a venit să credem, am încercat să aflăm amănunte, dar convorbirea s-a întrerupt, aşa că, după câteva minute, soţul meu l-a apelat pe T.M., pentru a se convinge că este adevărat ceea ce aflase, iar acesta a repetat din nou solicitarea lui de a merge noi acolo la mama acasă, pentru că aceasta este decedată. În aceste condiţii, am căutat o maşină şi am mers la domiciliul mamei mele, iar când am ajuns la poartă mi-au ieşti în întâmpinare T.M. şi M.E. Am intrat cu toţii în locuinţă, cu menţiunea că soţul meu a rămas în hol, iar în camera din stânga intrării am văzut-o pe mama mea lungită de-a lungul patului, jos, fu faţa în sus, bluza ridicată, ca şi fusta, cu chiloţii coborâţi la nivelul genunchilor şi prezentând leziuni la cap, fiind evident un ochi învineţit. Eu am încercat să-i aşez hainele mamei mele, dar am fost oprită, iar soţul meu a spus că trebuie să anunţăm poliţia şi medicul de familie. Am întrebat ce s-a întâmplat, dar T.M. a spus că aşa a găsit-o pe mama mea, spunea ceva legal de „ţigani", că au omorât-o şi a repetat de mai multe ori ceva de genul: „De ce, Doamne, s-a întâmplat acum aşa ceva!", în sensul că altă dat nu s-a întâmplat aşa ceva sau cel puţin aşa am înţeles eu. Ulterior, eu l-am acuzat direct pe T.M. că a omorât-o pe mama mea, dar acesta a reacţionat violent şi m-a jignit, iar o mătuşă de-a mea, care venise cu noi, a spus că să încetez, deoarece o să se facă cercetări. Precizez că mama mea avea o viaţă foarte grea cu T.M., era ameninţată de acesta cu moartea, era bătută frecvent de acesta şi au fost multe situaţii în care noi am fost chemaţi în toiul nopţii datorită agresiunilor săvârşite de T.M. asupra mamei mele. Din acest motiv, eu am sfătuit-o pe mama mea să se despartă de T.M., se mai separau temporar, apoi reluau însă convieţuirea. De aceea, în ultima perioadă, au am hotărât să nu mai intervin între cei doi. Arăt că în urmă cu 2 - 3 ani, T.M. a exercitat violenţe grave faţă de mama mea, a lovit-o peste cap cu un fier, iar mama mea a fost internată în spital, ulterior T.M. fiind condamnat pentru fapta sa, la amendă penală. Mai arăt că mama mea suferea cu inima şi avea o tensiune oscilantă, din acest motiv mama mea nu bea perioade lungi, dar apoi, când consuma 2 - 3 sticle de bere, posibil se ameţea".

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale A.A. a menţionat că „...Ulterior eu am plecat iarăşi de acasă, revenind pe la orele 20,00 şi aflând că soţia mea a încercat să o apeleze pe mama ei pe telefonul fix, dar aceasta nu răspundea. Până la urmă, după ora 21,00, soţia mea l-a sunat pe telefonul mobil pe T.M., pentru a vedea ce se întâmplă, dar acesta i-a spus că nu este acasă, este la bar. A mai trecut ceva timp şi l-am sunt şi eu pe T.M. de pe telefonul mobil al soţiei mele, pe telefonul său mobil, dar acesta mi-a spus că nu a ajuns acasă, ci este pe drum, în punctul V.C. Eu am auzit însă în telefon, lătratul câinilor şi am recunoscut lătratul căţelului pe care îl are T.M. în curte, aşa că am dedus că T.M. era de fapt acasă. Nu după mult timp am fost sunat de T.M., pe telefonul meu mobil, iar acesta ne-a cerut mie şi soţiei mele să mergem la T.M. acasă, pentru că era moartă pe pat. Reţin acest aspect, respectiv că T.M. era moartă pe pat, în exprimarea lui T.M., deşi ulterior, când am ajuns la locuinţa lui T.M., aceasta era lungită lângă pat, pe pardoseală cu faţa în sus. Arăt că, după ce am aflat că T.M. a murit, am căutat o maşină şi, în jurul orelor 23,00, am ajuns la locuinţa acesteia. La poartă ne-au ieşit în întâmpinare T.M. ne-a spus: „Băi, e moartă, vă omor şi pe voi!". Ulterior, cei prezenţi au intrat în locuinţă, iar eu am rămas în holul casei şi nu am intrat în camera din stânga, unde zăcea moartă T.M. Ulterior, am anunţat medicul de familie şi organele de poliţie, fiind începute cercetările. Arăt că T.M. era bătută frecvent de T.M. şi de nenumărate ori aceasta a apelat la mine, chiar şi la miezul nopţii, chemându-mă la domiciliul ei şi spunându-mi că T.M. o omoară în bătaie. În astfel de situaţii eu îl îndepărtam din locuinţă pe T.M., iar acesta mergea la locuinţa mamei sale, însă ulterior cei doi se împăcau şi reluau convieţuirea."

Acelaşi martor A.A. în declaraţia dată în primă instanţă, a precizat că „Am dat declaraţii la urmărirea penală, am spus adevărul, menţin declaraţiile date. Inculpatul se purta foarte agresiv cu victima, a bătut-o de foarte multe ori, a lovit-o şi cu lemnul, a lovit-o şi cu fierul în cap, i-a smuls părul din cap. De multe ori am fost nevoit să intervin fiind soacra mea. Îi smulgea telefonul din mână şi victima mă suna de la o vecină. Eu când interveneam, mergeam la locuinţa victimei şi-i ceream inculpatului să părăsească imobilul şi acesta pleca, însă după ce plecam eu el se întorcea. În ziua de 19 mai am discutat cu victima pe la ora 16 pentru a merge a doua zi la prăşitul porumbului. A intervenit inculpatul şi mi-a spus că îi iau banii degeaba pe prăşit pentru că efectuase praşila mecanică cei de la A. Am discutat pe un ton normal şi după ce am încheiat convorbirea, am mers la tarlaua de porumb şi am văzut că nu era prăşită mecanic toată tarlaua. Am sunt pe telefonul fix după ora 17, cred că pe la ora 17,30, însă nu a mai răspuns nimeni. Văzând că nu răspunde nimeni am sunt pe inculpat pe telefonul mobil şi acesta mi-a răspuns. L-am întrebat unde este, a zis că este prin sat pe la V.C. l-am spus că eu aud căţeii lătrând şi care-i ştiam ca fiind cei de acasă de la victimă. Inculpatul a zis că nu este acasă şi că este prin sat. L-am întrebat de ce nu răspunde nimeni acasă şi mi-a spus că nu ştie de ce victima nu răspunde. Pe la ora 20,30 - 21,00 am sunt din nou pe telefonul inculpatului şi acesta mi-a spus că victima este decedată. Am plecat cu o maşină cu soţia la locuinţa victimei. Inculpatul era la gard cu coatele pe gard şi mi-a spus că el a omorât-o şi că ne omoară şi pe noi. Am mers până la uşă şi am văzut că victima era căzută lângă pat. Soţia s-a deplasat până la victimă şi a constatat că este moartă. Am anunţat poliţia. Inculpatul şi victima se certau pentru că atunci când el venea beat, ea îi mai spunea câte ceva şi se certau. Mai consuma şi victima alcool şi pentru că era bolnavă, starea ei era influenţată de consumul de alcool. Au existat situaţii în care inculpatul şi-a luat bunurile personale şi a plecat la locuinţa mamei lui după câteva zile, se întorcea la victimă, nu ştiu de ce făcea acest lucru. Cred că inculpatul şi victima se împăcau dacă acesta se întorcea şi aceasta îl primea. Telefonul fix nu are sonerie montată în afara casei. Dacă victima nu era în casă, nu auzea telefonul, ca urmare a loviturii aplicate de inculpat cu fierul în cap, victima a fost internată în spital la Huşi. Inculpatul a fost condamnat pentru lovire. Victima era bine văzută în sat, era apreciată şi nu se certa cu nimeni."

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul D.D.A. a arătat că „Ieri, 19 mai 2008, T.M. a venit la barul SC D. SRL fost SC D. SRI, în jurul orelor 9,00. Acesta este un client fidel al barului, unde vine aproape zilnic. T.M. a servit un pahar de vin, după care a spus că merge până la numitul L.V., pentru a vorbi ceva despre o vie. După nici o jumătate de oră T.M. s-a întors înapoi la bar, iar până la ora 13,00, eu am jucat tabel cu acesta, mai precis 9 partide. După aceasta, T.M. a jucat şah cu T.E., iar în jurul orelor 14,00 - 14,10, eu am plecat de la bar, deoarece venise colega mea G.R., lăsându-i acolo pe T.M. şi T.E. Nu ştiu prea multe despre convieţuirea lui T.M. cu T.M., dar am auzit că în urmă cu ceva timp a bătut-o, iar aceasta a ajuns în spital, după care s-au judecat şi a trebuit să ia T.M. din bancă să-i plătească daune".

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martora S.M. a menţionat că „.. În ziua de ieri, 19 mai 2008, pe la mijlocul zilei, adică poate ora 11,30 dar şi 12,30 eram la bar, când a venit T.M., însoţit de un bărbat mai în vârstă şi a cerut două pahare cu vin, pe care le-a consumat cu acel bărbat după care au plecat. Ulterior, în jurul orelor 14,30 - 15,00, cu aproximaţie, T.M. a trecut din nou pe la bar, fără a intra înăuntru şi a cumpărat pâine, pe care i-am pus-o chiar eu în sacoşa din plastic pe care o avea la el, ocazie cu care am văzută că în sacoşă avea şi o sticlă din plastic cu vin. Seara, în jurul orelor 21,30 - 22,00, T.M. a trecut din nou pe la bar, iar primarul comunei i-a oferit un pahar cu vin. T.M. a servit acel pahar de vin, a stat în bar maxim 10 minute, timp în care a vorbit cu cineva la telefonul mobil, spunându-i acelei persoane că dimineaţă, la orele 06,00 va pleca la Bucureşti cu un maxi-taxi. Eu am considerat că T.M. a vorbit la telefon cu sora sa. Despre T.M. şi T.M. nu ştiu mare lucru, ştiu doar că erau consumatori de alcool şi se băteau."

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, T.I. a precizat că „...Ieri, 19 mai 2008, cred că prin jurul orelor 19,00, fiul meu T.M. a venit pe la mine pe acasă. Nu avea asupra sa nici un bagaj sau pungă din plastic. Acesta a stat la mine puţin, circa 10 minute, timp în care s-a schimbat de pantalonii cu care era îmbrăcat, luându-şi alţi pantaloni din hainele sale aflate la mine şi, totodată, s-a schimbat şi de pantofii cu care era încălţat, luându-şi în picioare nişte sandale sau ŞIapi, nu ştiu exact. Nu ştiu de ce s-a schimbat de acele haine, cred că a vrut să fie mai curat. După aceasta, fiul meu T.M. a spus că merge la bar, dar mi-a mai spus că în acea seară va veni să doarmă la mine. În dimineaţa zilei de astăzi, 20 mai 2008, au am aflat că T.M. a decedat. Eu am dat declaraţie în faţa organelor de poliţie şi totodată am predat şi pantalonii şi pantofii pe care i-a lăsat T.M. la mine acasă în ziua de ieri, pe la orele 19,00, aşa cum am declarat. Eu l-am mai vizitat pe fiul meu, când şi când, la casa lui T.M., unde acesta locuia, ştiu că cei doi nu se înţelegeau foarte bine, iar T.M. o făcea curvă pe concubina sa şi o mai bătea. Pentru că a bătut-o pe T.M., fiul meu T.M. s-a şi judecat cu aceasta, dar apoi s-au împăcat. Mai menţionez că ieri seara când a venit la mine, T.M. nu mi-a spus nimic, respectiv că s-ar fi certat cu concubina sa".

În declaraţia dată, în cursul urmăririi penale, martora M.E. a arătat că „...L-am văzut pe T.M. intrând în casă, împreună cu T.M. Ulterior, aceasta din urmă a venit la mine şi mi-a cerut să merg să caut o căruţă, pentru a doua zi, pentru a merge la praşilă. În acest timp T.M. era la el în casă. Eu am mers la acea persoană de două ori, pentru a-i transmite ceea ce îmi ceruse T.M., iar apoi am venit acasă. Era încă ziuă. Când am venit acasă, nici T.M. şi nici T.M. nu erau prin curte, iar uşa de la locuinţa acestora era închisă. De aceea eu nu am mai mers pe la ei. Ulterior, în jurul orelor 22,30, T.M. a venit la locuinţa mea, a bătut în geam şi mi-a spus că T.M. este moartă. Am mers cu T.M. în locuinţa lui T.M. şi am găsit-o pe aceasta pe jos, lângă pat, cu faţa în sus. Am scuturat-o de haine, crezând că este căzută sau ameţită, dar aceasta nu a dat niciun semn de viată. T.M. acea chiloţii coborâţi la nivelul genunchilor şi bluza ridicată. Ulterior, acolo au venit fiica şi ginerele lui T.M., ca şi medicul şi organele de poliţie, începând cercetările. T.M. era bătută frecvent de T.M., îmi arăta urm de violenţă pe picioare, alteori pe faţă, dar, deşi era bătută de T.M. şi se separau în fapt în astfel de condiţii, cei doi reluau convieţuirea. Mai menţionez faptul că, în această dimineaţă, eu am văzut că găinile lui T.M. nu erau închise, deşi aceasta îşi închidea în fiecare seară găinile în coteţ."

Aceeaşi martoră M.E., în etapa cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, a menţionat că „Am dat declaraţii la urmărirea penală, am spus adevărul, menţin declaraţiile date. Pe mine m-a anunţat inculpatul că victima este decedată, am mers şi am văzut-o căzută lângă pat, ştiu că între inculpat şi victimă existau conflicte şi inculpatul bătea victima. Inculpatul o bătea bine pe victimă şi o lovea cu ce nimerea, ştiu că victima mai mergea la dispensar când o bătea inculpatul a fost şi la poliţie. Ştiu că inculpatul lovea victima în cap şi ea nu suporta. În după amiaza zilei de 19 mai eu am fost plecată de acasă pentru că victima care mi-a fost soră mă trimisese să caut om căruţă pentru a merge la treabă a doua zi. Când am venit nu am mai mers pe la locuinţa victimei însă a venit mai târziu inculpatul şi m-a chemat să vă victima. Victima nu obişnuia să consume alcool iar inculpatul consuma ocazional. Nu ştiu din ce cauză se certau inculpatul şi victima. Victima era o femeie bună a lucrat. De înmormântarea victimei s-a ocupat sora mea A.D. ştiu că s-a împrumutat şi a suportat toate cheltuielile."

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul N.T. a arătat că „...În seara de 19 mai 2008, ora 22,45, am fost apelat pe telefonul meu mobil de către numitul A.A., care a folosit telefonul său fix de la domiciliu şi acestea plângea în telefon şi m-a rugat să-l duc cu maşina mea, până acasă la soacra sa T.M., întrucât aceasta a murit. Am stabilit că în 10 minute să fiu cu maşina la poarta locuinţei sale, apoi am plecat imediat. A.A. şi soţia sa A.M. plecaseră de puţin timp până să ajung eu la ei acasă, i-am observat la lumina farurilor şi i-am preluat. După aceasta, cei doi m-au rugat să trecem mai întâi şi să o luăm şi pe A.V., sora vitregă a numitei T.M. Am trecut şi pe acasă pe la aceasta şi am luat-o şi pe ea. În drum spre locuinţa lui T.M., atât A.A., cât şi soţia sa plângeau şi-mi spuneau că T.M. a fost omorâtă cu siguranţă de concubinul ei. Când am ajuns la poarta locuinţei lui T.M., am observat că poarta era deschisă, erau becurile aprinse în interiorul casei, precum şi becul de pe exterior care lumina curtea. Eu am rămas la poartă, iar soţii A. şi mătuşa lor au intrat în interiorul locuinţei. După ce am intrat în interior, am auzit pe cineva dintre ei afirmând „Criminalule, tot ai reuşit să o omori până la urmă", l-am auzit pe T.M., pe care l-am recunoscut după voce, afirmând „Vă omor şi pe voi pe toţi". Nu a durat mai mult de două minute şi A.A. a ieşit din casă, venind la poartă spunându-mi: „Hai să mergem la poliţie că a omorât-o". Am mers imediat acasă la şeful de post, timp în care A.A. mi-a relatat că soacra sa este căzută jos şi are vânătăi la cap şi la gât.".

În declaraţia dată, în cursul urmăririi penale, martorul C.D. a menţionat că „...l-am dat banii lui T.M., i-am mulţumit pentru împrumut după care l-am întrebat dacă vrea să-l servesc cu ceva. Mă gândeam că va dori un suc, pentru că ştiam că nu bea în ultima perioadă din cauza diabetului T.M. mi-a cerut însă un pahar de vin, iar eu l-am servit cu un pahar de vin, care la mine la bar are 340 ml. iar vinul l-a servit în proporţie de circa 3/4, în faţa barului. Pentru că mi-a cerut un pahar de vin, l-am întrebat dacă s-a apucat de băut, iar el mi-a răspuns ceva de genul: „Am făcut-o lată!" sau „Mi-am făcut de cap!", nu reţin cu exactitate, dar la acel moment eu m-am gândit la faptul că se referă la faptul că a băut. La mine la bar T.M. a stat circa 10 minute şi cred că pe la 21,15 a plecat. Cât timp a stat la mine la bar şi a servit vinul, eu am stat cu T.M. pe terasă, iar acesta nu a primit niciun apel pe telefonul mobil, l-am văzut vorbind doar la telefonul mobil la orele 21,00, când venea spre barul meu. Menţionez, aşa cum am arătat şi în declaraţiile anterioare, că la momentul când T.M. a venit la mine la bar, am văzut că era roşu la faţă. Tocmai pentru că era roşu la faţă şi mi s-a părut că îi tremură paharul în mână, eu l-am întrebat dacă s-a apucat iar de băut. După plecarea lui T.M. eu am mers la un magazin din localitate şi nu ştiu ce a mai făcut acesta. În dimineaţa zilei de 20 mai 2008, la domiciliul meu au venit organele de poliţie şi mi-au luat declaraţie, ocazie cu care am aflat că T.M., concubina lui T.M. a murit. De fapt, acest lucru l-am aflat cu ocazia luării celei de-a doua declaraţii. Menţionez faptul că îi cunoşteam atât pe T.M. ca şi pe T.M. că sunt consumatori de alcool, mai ştiam şi faptul că aceştia doi aveau altercaţii, iar în urmă cu circa un an şi jumătate, doi ani, în urma unei astfel de altercaţii, T.M. a fost internată în spital, iar ulterior, T.M. a fost obligat să-i plătească daune, astfel că acesta a făcut un împrumut bancar, pentru a-i plăti acele daune.".

Martorul N.N. propus de inculpat, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă a arătat că „nu ştiu nimic în legătură cu cauza de faţă. Mă întâlneam uneori cu inculpatul în centru satului, jucam table, şah. Nu prea se plângea inculpatul, însă a spus că victima i-ar fi furat nişte bani şi că obişnuia să consume alcool în limite normale. Odată inculpatul m-a rugat ă-l ajut să urce în salvare, să meargă la spital pentru că este bolnav. Nu ştiu cum era apreciată în sat victima pentru că locuim la distanţă."

Martorul D.l., propus de inculpat, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă a menţionat că „Nu ştiu nimic în legătură cu cauza. îl cunosc pe inculpat, întrucât suntem consăteni, ştiu că trăia în concubinaj cu victima, întrucât nu ştiu care erau relaţiile dintre aceştia. Eu am un magazin în apropierea locuinţei victimei, amplasată în casa mea. Victima venea la magazin şi mai cumpăra câte o sticlă cu bere şi pleca acasă. Nu i-am văzut niciodată să se certe la mine în magazin. Am primit telefon de la inculpat, uneori îmi spunea să nu-i mai dau băutură victimei, alteori spunea să-i dau. Nu ne-a trezit niciodată inculpatul din somn dimineaţa. Am auzit că între inculpat şi victimă mai erau scandaluri dar nu ştiu de la ce. Victima era văzută bine de toată lumea pentru că a lucrat la poştă ca oficiantă, nu era agresivă."

În declaraţia dată în faţa procurorului, la data de 20 mai 2008, T.M., în calitate de persoană cercetată, a precizat că „...Susţin că, de dimineaţă, în jurul orelor 9,00, când m-am despărţit în drum de T.M., şi până seara, după ce am plecat de la barul lui C.D., eu nu am mai fost pe acasă. În timp ce mă deplasam către casă, după ce am plecat de la bar, am fost sunat pe telefonul mobil de A.A., ginerele lui T.M., care m-a întrebat dacă nu am ajuns acasă, iar eu i-am spus că sunt pe drum, respectiv în V.C. Când am ajuns acasă, am intrat în locuinţă, iar în camera din stânga holului am văzut că era aprins becul. Lângă pat, lungită cu faţa în sus, se afla T.M., care am văzut că nu mişca. Am mers la aceasta, am zgâlţânat-o, apucând-o de piept şi de mâini, dar aceasta nu dădea niciun semn de viaţă. Am văzut că T.M. avea un ochi umflat, iar chiloţii îi erau coborâţi până la nivelul genunchilor. Văzând că nu mişcă, am mers la locuinţa lui M.V. şi i-am spus acesteia că eu cred că T.M. este moartă. De fapt i-am spus să vină şi ea în locuinţa noastră, ca să vadă ce s-a întâmplat. Afară nu se întunecase încă. M.V. a venit şi ea în locuinţa noastră, a mers şi ea la trupul lui T.M. nu dădea niciun semn de viaţă şi era rece. Mi-am dat seama că era rece, deoarece am pus mâna pe mâna lui T.M. pentru a-i lua pulsul, dar mâna era rece. Eu şi M.V. am început să ţipăm, după ce ne-am dat seama că T.M. este decedată. După aceea am sunt de pe telefonul meu mobil, apelându-l pe A.A., căruia i-am spus că T.M. este moartă, cerându-i, totodată, să vină la noi acasă împreună cu soţia sa. în scurt timp, A.A. şi soţia sau au venit la noi acasă şi am impresia că împreună cu aceştia sau la scurt timp după ei au venit atât medicul de familie, cât şi şeful Postului de poliţie Berezeni. Ulterior au început cercetările."

În aceeaşi declaraţia, inculpatul T.M. a mai menţionat că „Revin parţial asupra declaraţiilor mele anterioare şi arăt că între timp am rememorat ce s-a întâmplat ieri, 19 mai 2008 şi astfel mi-am adus aminte că, de la D.D. eu am cumpărat şi o sticlă cu vin, pe care am pus-o într-o sacoşă albă şi cu care am venit acasă. Nu reţin ca pe traseul urmat până acasă să mă fi oprit la barul SC P. SRL şi să fi cumpărat şi o pâine. Eram sub influenţa alcoolului şi de aceea nu reţin tot ce s-a întâmplat după ce am ajuns acasă. Nu pot preciza la ce oră am avut un conflict cu concubina mea T.M., dar parcă îmi aduc aminte că acel conflict a pornit de la nişte bani, în sumă de 150 lei RON, pe care T.M. mi-i luase din buzunar. Reţin că eram în camera din stânga holului de intrare şi eram faţă în faţă cu T.M., pe care am lovit-o cu palma în zona capului, nu pot preciza în concret unde anume în cap. după care am izbit-o pe patul din încăpere. Nu reţin ca după ce am lovit-o cu palma pe T.M., aceasta să fi căzut şi să se fi lovit. Eu reţin că am izbit-o pe T.M. pe pat, dar nu am observat ca aceasta să se lovească, în aceste condiţii, de pat sau alt obiect din încăpere. Nu cred că eu am fost cel care a rupt firul de la telefonul fix din încăpere, cred că acest lucru l-a făcut T.M. Când am plecat, eu, de acasă, la scurt timp după conflictul arătat, am lăsat-o pe T.M. întinsă pe pat, aceasta era în viaţă şi continua să mă batjocorească, astfel că eu nu m-am gândit că va muri şi am plecat de acasă. De regulă, eu nu plec seara de la domiciliu, dar ieri, după conflictul arătat, m-am deplasat la domiciliul mamei mele.".

Inculpatul T.M. în declaraţia dată în primă instanţă a arătat că „Nu recunosc săvârşirea faptei pentru care am fost trimis în judecată. În ziua de 19 mai 2008, victima a plecat de acasă pe la ora 7,00 văzând că aceasta întârzie să se întoarcă pe la ora 9 m-am hotărât şi eu să plec în sat. Aproape de locuinţa porţii noastre, am observat victima care venea spre casă, iar eu plecat în direcţia opusă. Mi s-a părut că era sub influenţa alcoolului însă nu am discutat cu ea. Am revenit pe la ora 15,00 victima era beată, am început să ne certăm pentru că victima insista să-i spun de unde vin, eu i-am răspuns să mă lase în pace şi am trântit-o pe un par, o dormeză aflată în camera în care dormeam. Am lovit-o şi cu palma peste faţă însă nu cu prea multă forţă mai mult am împins-o. Nu s-a lovit în cădere cu capul de vreo margine dură. A început să ţipe şi să strige după mine însă eu am plecat din nou în sat. Am mers la o crâşmă şi pe la ora 17,00, am fost sunat de fiica victimei care mă întreba pe mine de ce nu răspunde mama ei la telefon, l-am spus că o să merg acasă să văd despre ce este vorba. Am mai stat puţin de vorbă cu cineva după care am plecat spre casă. În timp ce mergeam spre casă am fost sunat de ginerele victimei care m-a întrebat acelaşi lucru însă i-am răspuns că nu am ajuns încă acasă. Nu am avut nicio discuţie cu acesta despre faptul că ar fi auzit el câinii lătrând şi că aşi fi fost acasă. Pe mine câinii nu mă latră pentru că mă cunosc iar ginerele victimei a făcut acele afirmaţii doar în timpul cercetărilor. Am intrat în camera de dormit unde lumina era aprinsă şi am văzut victima căzută cu capul lângă piciorul patului. Era căzută cu faţa în jos iar ciorapii şi chiloţii erau traşi până la genunchi. Am crezut că aşa venise de afară pentru că aşa obişnuia să vină atunci când era în stare de ebrietate. Am mers la victimă, am încercat să o mişc şi am văzut că nu mişca motiv pentru care am mers la sora ei, M.E. şi i-am spus că victima este în casă moartă. Am anunţat-o şi pe fiica victimei să vină că mama ei este moartă. Nu ştiu cine a rupt firul la telefon. Am declarat la procuror în sensul celor declarate de astăzi în sensul că am îmbrâncit victima şi am lovit-o cu palma peste faţă. Am fost în acea zi la mama mea pe la ora 17,00 – 18,00 şi am lăsat nişte haine pe care le avusesem într-o pungă, întrucât intenţionam să nu mă mai întorc acasă. Am avut mai multe conflicte cu victima ne-am certat şi ne-am bătut, a fost internată în spital însă nu din cauza bătăii ci pentru că obişnuia să bea, situaţie în care cădea pe jos şi se lovea. Nu bănuiesc că ar fi omorât-o altcineva, eu cred că leziunile pe care le prezenta victima s-au produs prin cădere dată fiind starea de ebrietate a acesteia. Îmi amintesc ce s-a întâmplat în ziua de 19 mai nu eram atât de băut încât să nu-mi aduc aminte. Nu am spus eu în faţa judecătorului la arestare că este posibil să fi lovit victima cu picioarele şi că nu-mi amintesc exact ce s-a întâmplat pentru că eram în stare de ebrietate, deşi mă consider nevinovat am acceptat să plătesc pretenţiile părţii civile, întrucât nu am mai fost prin judecăţi şi nu ştiu să mă apăr, însă aceşti bani nu o să-i vadă niciodată. Când am fost acasă la ora 15 şi m-am întâlnit cu victima am stat acasă cel mult o jumătate de oră. Am mai fost condamnat cu amendă pentru că am lovit victima, însă eu la acel proces nu m-am prezentat."

În raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 123/ N din 20 mai 2008 întocmit de S.M.L. Judeţean Vaslui s-a concluzionat că „1. Moartea numitei T.M. a fost violentă şi s-a instalat în seara zilei de 10 mai 2008. 2. Ea a fost cauzată de un şoc traumatic şi hemoragie, urmare a unui politraumatism cu o componentă toraco - abdominală, cu fracturi costale, rupturi de organe interne (ficat, mare epipoln, mezenter, rinichi), cu hemoperitoneu masiv şi infiltrat sanguin retroperitoneal, şi o componentă cranio-facială, cu hematoame masive epicranian şi la nivelul hemifaciesului drept. Au mai existat şi mici leziuni de tipul echimozei şi excoriaţiei la nivelul membrelor şi regiunii cervicale.3. Între politraumatism şi moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. La instalarea stării de şoc au contribuit toate leziunile, dar factorul principal a fost traumatismul toraco - abdominal cu fracturi şi leziuni de organe interne. 4. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, precum şi comprimare. Am identificat la nivelul buzelor şi regiunii cervicale leziuni (echimoze, excoriaţii), care sugerează ca şi mecanism comprimări cu mâna. Fracturile de la nivelul coastelor sugerează de asemenea ca şi mecanism o comprimare. 5. Apreciem că iniţial victima şi agresorul se aflau faţă în faţă, situaţie în care este posibil să se fi aplicat anumite lovituri, urmată de căderea victimei, iar cu victima căzută şi aflată în decubit dorsal, agresorul a aplicat lovituri repetate, posibil cu mijloace de atac proprii omului (picioare), loviri active şi comprimare; este posibil ca loviturile din sfera toraco - abdominală să fi fost ulterioare celor de la nivelul capului (gravitate leziunilor abdominale putând sugera o lipsă de apărare, posibil cu victima în stare de inconştienţă după loviturile de la nivelul capului). 6. Sângele recoltat de la cadavru conţinea 2,55 g %o alcool. 7. Sângele recoltat de la cadavru aparţinea grupei sanguine B (IUI). 8. În secreţia vaginală recoltată de la cadavru nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi.".

Înalta Curte nu poate avea în vedere critica apărătorului recurentului inculpat cu privire la greşita încadrare juridică a faptei şi nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. În infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece mijloacele de probă administrate, din cadrul cărora a fost mai sus arătat conţinutul declaraţiilor martorilor indicaţi, al actelor medico-legale, prin care s-a constatat mecanismul producerii decesului, precum şi a tuturor celorlalte mijloace de probă administrate în cursul întregului proces penal, ce se coroborează şi care infirmă apărările inculpatului de minimalizare a contribuţiei la comiterea infracţiunii, au relevat modalitatea efectivă de săvârşire a faptei de către inculpatul T.M.

Astfel, inculpatul a lovit în mod repetat victima T.M., cu pumnii şi cu picioarele într-o zonă vitală a corpului, respectiv aceea toraco - abdominală, iar loviturile, intensitatea acestora şi locul în care au fost aplicate, într-o zonă vitală, aşa cum a fost cazul în speţă, i-au produs leziuni grave, care au condus la moartea violentă a acesteia, datorată şocului traumatic şi hemoragie, urmare a unui politraumatism cu o componentă toraco - abdominală, cu fracturi costale, rupturi de organe interne (ficat, mare epipoln, mezenter, rinichi), cu hemoperitoneu masiv şi infiltrat sanguin retroperitoneal, şi o componentă cranio-facială, cu hematoame masive epicranian şi la nivelul hemifaciesului drept, între politraumatism şi moarte existând o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, la instalarea stării de şoc contribuind toate leziunile, dar factorul principal a fost traumatismul toraco - abdominal cu fracturi şi leziuni de organe interne, leziunile s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, precum şi comprimare, ceea ce evidenţiază atitudinea subiectivă a inculpatului în săvârşirea faptei şi anume sub forma intenţiei indirecte.

Aşadar, din actele de executare comise efectiv de inculpatul T.M. a rezultat că acesta şi-a putut reprezenta rezultatul letal al faptei, atâta timp cât i-a aplicat victimei, concubina sa numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele, cu o intensitate foarte mare şi într-o zonă vitală, producându-i acesteia leziuni foarte grave, după care a manifestat indiferenţă faţă de starea acesteia, mai mult a încercat să minimalizeze contribuţia sa la comiterea faptei şi chiar dacă nu a urmărit moartea acesteia, a acceptat producerea ei.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că rezultatul letal produs prin fapta săvârşită de către inculpatul T.M., nu s-a realizat din culpă, prin depăşirea intenţiei, deoarece din modul în care a fost concepută şi pusă în executare rezoluţia infracţională, s-a evidenţiat intenţia indirectă a inculpatului de a ucide victima, aşa încât nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind corectă cea stabilită de către instanţe, respectiv aceea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la scuza provocării, deoarece, pe de-o parte, declaraţiile inculpatului în care a menţionat că ar fi existat o provocare din partea victimei legată de sustragerea unei sume de bani, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat, iar pe de altă parte, discuţia legată de sustragerea acelei sume de bani nu era de natură a crea o puternică tulburare a inculpatului, pe fondul căreia să comită infracţiunea, în condiţiile în care inculpatul avea un comportament agresiv faţă de victimă, fiind de notorietate că aceasta era bătută de inculpat, iar acesta a şi fost condamnat la 1000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., împotriva părţii vătămate T.M., prin sentinţa penală nr. 157 de la 18 aprilie 2006 a Judecătoriei Murgeni, în dosarul nr. 1070/2005, aşa cum rezultă din copia dispozitivului hotărârii menţionate, aflată la dosarul tribunalului.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici solicitarea apărătorului recurentului inculpat în sensul reducerii pedepsei aplicate, urmând a se ţine seama de vârsta sa înaintată, respectiv 61 de ani, de starea de sănătate, acesta fiind suferind de ciroză hepatică, diabet zaharat, a fost provocat de victimă şi de faptul că a muncit toată viaţa, deoarece în cauză, instanţele au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Astfel, în contextul cauzei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret foarte ridicat al faptei comise, agravat de circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale cum este viaţa persoanei, victima, fiind concubina sa, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, nu a recunoscut iniţial săvârşirea faptei, încercând ulterior să minimalizeze contribuţia avută, era cunoscut cu un comportament agresiv faţă de victimă, acesta lovind-o şi altă dată, fiind şi condamnat la amendă penală pentru infracţiunea de lovire asupra părţii vătămate T.M., în condiţiile arătate, consuma băuturi alcoolice, este suferind de mai multe afecţiuni, aşa cum rezultă şi din actele medicale existente la dosarul cauzei.

Înalta Curte consideră că pedeapsa principală, al cărei cuantum a fost stabilit spre maximul special pentru infracţiunea de omor, cu executare în regim de detenţie aplicată inculpatului T.M., este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi a unei resocializări viitoare pozitive.

Critica formulată de apărătorul recurentului inculpat, în sensul greşitei individualizări a pedepsei, nu poate fi avută în vedere, deoarece toate criteriile ce caracterizează procesul de stabilire a pedepsei au fost examinate în concret de către instanţe şi în mod plural, neputându-se acorda o preeminenţă unuia sau altuia, iar circumstanţele personale au fost apreciate prin raportare la gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârşire, precum şi atitudinea inculpatului, ulterioară săvârşirii infracţiunii.

Totodată, prin cuantumul pedepsei principale aplicate de 17 ani închisoare şi a modalităţii de executare, prin privare de libertate s-a dat relevanţă şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră Decizia instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea pronunţată nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.M. împotriva deciziei penale nr. 43 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel laşi secţia penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2008 la 2 iulie 2009.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, ca urmare a asigurării asistenţei obligatorii, ce a avut loc pentru termenul de judecată de la 4 iunie 2009, de către doamna avocat K.A. cu împuternicirea avocaţială nr. 018191 emisă la 27 mai 2009, potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B. din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.M. împotriva deciziei penale nr. 43 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel laşi secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2008 la 2 iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2529/2009. Penal. Contestaţie la executare...  ICCJ. Decizia nr. 2537/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2535/2009. Penal