ICCJ. Decizia nr. 2841/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2841/2009
Dosar nr. 8656/30/2008
Şedinţa publică din 26 august 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările cauzei constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 206/PI din 20 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat, în condiţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat o bară metalică, lungă de 115 cm, secţiunea având formă dreptunghiulară cu laturile de aproximativ 5 cm şi 3 cm, iar grosimea acestor laturi de 0,2 cm.
Inculpatul a fost obligat la 2.362,99 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.
S-a luat act că partea civilă G.C. a renunţat la pretenţiile civile.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 31 august 2008, în jurul orelor 17,00 partea civilă G.C. se afla pe o terasă împreună cu mai mulţi prieteni. La un moment dat, pe terasă a venit şi inculpatul, aflat sub influenţa alcoolului, care dansa şi fredona melodiile din muzica ambientală a localului. În acest fel, inculpatul a deranjat pe cei din jur şi la un moment dat a avut o discuţie contradictorie cu martorul A.F. din grupul părţii civile, inculpatul reproşându-i că s-a uitat urât la el.
În aceste condiţii, inculpatul a părăsit terasa şi s-a deplasat la locuinţa concubinei sale, aflată în apropiere, de unde a luat o ţeavă metalică şi s-a întors pe terasă urmat de concubină, P.C.I. şi la o oarecare distanţă de fratele acesteia.
Pe terasă, s-a îndreptat spre masa părţii vătămate, moment în care persoanele aflate la masă se ridicau.
Inculpatul a reacţionat pe loc, lovind pe partea vătămată cu bara metalică în cap.
În urma loviturii primite partea vătămată a fost doborâtă la pământ, context în care, prietenii acesteia au încercat să-l lovească pe inculpat. În scandalul provocat pe terasă şi care s-a deplasat şi în faţa terasei a fost implicat şi fratele concubinei inculpatului, respectiv, martorul P.F. care, între timp ajunsese la terasă.
La apropierea echipajului de poliţie cei implicaţi în conflict au fugit, dar fiind urmăriţi au fost opriţi în apropierea râului Bega şi conduşi la poliţie.
Din raportul medico-legal din 11 septembrie 2009 al I.M.L. Timişoara a rezultat că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral mediu deschis, fractură cu înfundare parietală dreaptă operată ce poate data din 31 august 2008 şi pot fi rezultatul unei loviri directe cu sau de corpuri dure. S-a concluzionat că leziunile de violenţă nu au pus în primejdie viaţa victimei.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a criticat încadrarea juridică în tentativă la omor, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 78 din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În considerente, instanţa de apel a constatat că faptele au primit o încadrare juridică corectă, deoarece lovind victima cu o rangă de fier în zona capului, acesta a acceptat posibilitatea producerii unor consecinţe letale, care nu s-au produs nu datorită conduitei inculpatului, ci ajutorului chirurgical de specialitate primit de victimă.
Instanţa de apel, procedând la respingerea apelului a reţinut că şi în privinţa pedepsei au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs doar inculpatul care le-a criticat numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând ca în contextul faptelor şi al datelor ce caracterizează persoana sa, să fie reţinute circumstanţe atenuante şi pedeapsa coborâtă sub limita minimă legală.
Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată, de cazul de casare invocat, respectiv, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru consideraţiunile ce urmează că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Instanţele au făcut o apreciere corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză reţinând atât o corectă stare de fapt cât şi o încadrare juridică corespunzătoare acesteia, stabilind o pedeapsă în considerarea dispoziţiilor art. 72 şi 52 C. pen.
În condiţiile de fapt corect reţinute, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă aproape de limita minimă legală pentru o tentativă la omor calificat. Inculpatul a comis această faptă gravă pe fondul consumului de alcool care nu i-a permis să-şi controleze acţiunile şi comportamentul agresiv, în contextul în care nu au existat atitudini provocatoare sau de altă natură care să justifice o astfel de reacţie din partea sa.
Acţionând de această manieră, în condiţii care nu pot constitui împrejurări care să atenueze răspunderea penală, în favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante reale pentru că ele nu au existat, aşa cum de altfel, nu există şi nu pot fi reţinute, nici circumstanţe judiciare atenuante personale.
Recurentul inculpat are numeroase condamnări în antecedente şi chiar dacă nu este recidivist această situaţie denotă o persistenţă infracţională pentru care nu poate beneficia de dispoziţiile art. 74 - 76 C. pen.
Pe de altă parte, deşi inculpatul este persoana care a iniţiat incidentul şi tot acesta l-a continuat prin lovirea părţii vătămate cu bara de fier în cap, pe parcursul procesului penal a avut o conduită procesuală oscilantă, mai întâi, încercând să nege fapta şi să inducă în eroare organele judiciare, ulterior, recunoscând fapta şi precizând modul în care au decurs evenimentele.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală acesta a prezentat o altă versiune a conflictului care însă este contrazisă de probele administrate.
Desigur, în acest context nu pot fi reţinute drept circumstanţe judiciare atenuante nici una din împrejurările arătate exemplificativ în dispoziţiile art. 74 lit. a) - c) C. pen., după cum nici altele cu o conotaţie asemănătoare.
Drept urmare, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este proporţională atât pericolului social al faptei dedusă judecăţii cât şi celui prezentat de făptuitor, fiind de natură să realizeze cerinţele înscrise în art. 52 C. pen.
Aşa fiind, constatându-se că nu subzistă motive de casare nici sub aspectul modului de individualizare a pedepsei şi nici sub alte aspecte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 septembrie 2008 la 26 august 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 2464/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2481/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
