ICCJ. Decizia nr. 2853/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2853/2009
Dosar nr. 23848/3/2008
Şedinţa publică din 26 august 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 69 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a mai condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza prevederilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) conform art. 65 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 0,23 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia inculpatului de la 29 mai 2008 la 27 ianuarie 2009.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 29 mai 2009, inculpatul N.M. a fost prins în flagrant în timp ce vindea denunţătorului M.V.C. 4 punguţe ce cântăreau 0,35 gr. heroină contra sumei de 200 RON.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu, de supraveghere şi de verificare şi, respectiv, cel de inseriere a bancnotelor însumând 200 RON, de prindere în flagrant, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice, declaraţiile martorilor M.V.C. şi P.A., precum şi declaraţiile inculpatului N.M.
Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaştere a faptei de trafic de droguri, susţinând că este un simplu consumator.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 127 din 25 mai 2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul N.M. împotriva Sentinţei penale nr. 69/F din data de 27 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 23848/3/2008.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
A descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului N.M. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa principală de 10 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;
- pedeapsa principală de 2 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
A redus pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pentru această infracţiune pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A redus pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 29 mai 2008 şi până la zi.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând greşita individualizare a pedepsei, chiar şi de către instanţa de apel, faţă de noua poziţie a sa de recunoaştere a faptei.
În acest sens, a solicitat a se da o eficienţă mărită dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen. având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, cantitatea de heroină foarte mică, de 0,35 gr., precum şi de circumstanţele sale personale, respectiv, împrejurarea că a recunoscut fapta şi a crescut la casa de copii, fiind un copil abandonat.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, recrudescenţa lor, atitudinea inculpatului, respectiv faptul că atât în faţa instanţei de apel, cât şi în faţa celei de recurs a dat o declaraţie de recunoaştere şi regret a faptelor, circumstanţele personale ale acestuia, împrejurarea că este fără antecedente penale, aspecte faţă de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. a), c şi art. 76 lit. d) C. pen., potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 mai 2008 la 26 august 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2851/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2494/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
