ICCJ. Decizia nr. 2868/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2868/2009
Dosar nr. 6916/1/2009
Şedinţa publică din 28 august 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 12 august 2009, pronunţată în dosarul nr. 1287/120/2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art. 3001 alin. (l) şi (3) raportat la art. l60b alin. (l) şi (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.I., măsură pe care a menţinut-o.
Împotriva încheierii, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă şi punerea în libertate a recurentului inculpat, considerând că este admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu pedeapsa legală pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat pentru săvârşirea căreia a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă inculpatul.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, însă, pentru următoarele argumente:
Instanţa de apel a soluţionat atât cererea de liberare provizorie sub control judiciar, precum şi cererea de menţinere a măsurii arestării preventive a apelantului inculpat A.I., în camera de consiliu, astfel cum rezultă din partea introductivă a încheierii din 12 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Şi-a întemeiat soluţia de menţinere a măsurii preventive a arestării, pe dispoziţiile art. 3001 alin. (l) şi (3) raportate la art. 160b alin. (l) şi (3) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cauză, deoarece conform art. 160 alin. (l) şi (2) C. proc. pen., prevederile art. 3001 din acelaşi cod, referitoare la menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului şi soluţionarea în camera de consiliu, se referă doar la primirea de către instanţa de fond a dosarului având ca obiect trimiterea în judecată, prin rechizitoriu, a inculpatului aflat în stare de arest.
Or, în speţă, primirea dosarului s-a făcut de instanţa de apel, iar nu de instanţa de fond, Tribunalul Dâmboviţa (care dispusese condamnarea inculpatului, prin Sentinţa penală nr. 359 din 23 iunie 2009, la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat cu aplicarea circumstanţelor atenuante).
Ca urmare, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 3002, raportate la art. 160b C. proc. pen., referitoare la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, în cursul judecăţii, iar nu la primirea dosarului de la parchet, când inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriu, în stare de arest.
În cazul prevăzute de art. 3002, nu se mai face menţiunea judecării în camera de consiliu, menţiune aplicabilă doar în situaţia prevăzută de art. 160 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 3001, referitoare la procedura de verificare a arestării inculpatului la primirea dosarului (de către instanţa de fond).
În cursul judecăţii, verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive trebuie să se facă în şedinţă publică.
Aceeaşi procedură de soluţionare în şedinţă publică este şi în cazul judecării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul dispoziţiilor art. 1602 C. proc. pen., dispoziţii care nu prevăd judecarea cererii în camera de consiliu (situaţie în care judecata se desfăşoară în şedinţă publică).
În temeiul prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora dispoziţiile referitoare, printre altele, la publicitatea şedinţei de judecată, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte, constatând că prin încheierea recurată au fost încălcate aceste dispoziţii, va admite recursul declarat de inculpat, va casa încheierea şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Curte de apel.
Referitor la starea de arest preventiv a inculpatului, Înalta Curte, constatând nulitatea încheierii atacate şi respectiv a măsurii menţinerii arestării preventive a acestuia, reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 140 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., constatând că această măsură a încetat de drept, ultima menţinere fiind dispusă la data de 23 iunie 2009, prin Sentinţa penală nr. 359 din aceeaşi zi, de Tribunalul Dâmboviţa.
În consecinţă, se va dispune punerea de îndată în libertate a recurentului inculpat A.I., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul în sumă de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii din 12 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1287/120/2009.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza, pentru rejudecare, la Curtea de Apel Ploieşti.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A.I., dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2864/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 288/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
