ICCJ. Decizia nr. 286/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 286/2009
Dosar nr. 1023/33/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 85 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 2781 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.C. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 15 aprilie 2008, confirmată prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, din 27 mai 2008, fiind obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. Prin plângerea penală formulată în cauză, petentul V.C. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj precum şi a rezoluţiei din 27 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi trimiterea dosarului la D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj pentru refacerea urmăririi penale, întrucât în cauză există indicii ale săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Prin rezoluţia nr. 152/P/2008 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numitul F.F., inspector principal la S.I.F. al I.P.J. Sălaj, ofiţer de poliţie judiciară, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţie ce a fost menţinută prin respingerea plângerii de către procurorul general al Curţii de Apel Cluj, prin rezoluţia nr. 403/II/2/2008 din 27 mai 2008.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că, la data de 12 martie 2008, sub nr. 90687 la I.G.P.R., s-a înregistrat plângerea numitului V.C. împotriva inspectorului de poliţie F.F. din cadrul I.P.J. Sălaj, prin care petentul critică modul în care intimatul a efectuat cercetări în dosarul nr. 195/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău. Plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău unde a fost înregistrată sub nr. 500/II/6/2008, transpusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, unde a fost înregistrată sub nr. 111/II/6/2008.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că inspectorul principal de poliţie F.F. a întocmit referat cu propunere de a nu se începe urmărirea penală în dosarul nr. 195/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău. Din cuprinsul referatului a rezultat că numitul V.C., fost inginer mecanic la SC G.C. SA Sălaj până în anul 2001 când a fost disponibilizat, a depus o plângere penală împotriva directorului general, S.D. şi al directorului tehnic, P.A. de la G.C. Sălaj, acuzându-i de mai multe ilegalităţi. Dosarul a fost soluţionat cu soluţie de netrimitere în judecată, soluţie care a fost atacată de către numitul V.C. prin toate căile de atac prevăzute de lege, inclusiv cu plângeri împotriva organelor de cercetare penală ce au instrumentat cauzele, în final pronunţându-se Decizia nr. 5020 din 5 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În data de 19 ianuarie 2007, numitul V.C. a depus o nouă plângere penală împotriva foştilor directori de la G.C. Sălaj, invocând existenţa unor probe noi, în sensul art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., formându-se dosarul penal nr. 195/P/2007. În urma cercetărilor efectuate de I.P.J. Sălaj – S.I.F., prin referatul nr. P/700074 din 11 iunie 2007, întocmit de către inspector principal F.F., s-a propus neînceperea urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, prin rezoluţia din 25 iulie 2007, dată în dosarul 195/P/2007, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, soluţie comunicată numitului V.C.
În urma verificărilor, s-a stabilit că numitul V.C. nu a făcut plângere împotriva acestei soluţii.
În raport de această situaţie de fapt şi având în vedere că organele de poliţie doar propun o soluţie la finalizarea cercetărilor, adoptarea acesteia intrând în responsabilitatea procurorului, s-a concluzionat că nu se poate reţine în sarcina organelor de penală instrumentarea defectuoasă a cauzei, atâta timp cât procurorul a confirmat soluţia. Aşa cum deja s-a arătat, numitul V.C. nu a făcut plângere împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr. 195/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.
2. Instanţa investită cu plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a reţinut că petentul a înţeles să formuleze plângere doar împotriva făptuitorului F.F., rezoluţia procurorului din 15 aprilie 2008 precum şi cea din 27 mai 2008 mărginindu-se, în mod corect, la a examina plângerea petentului în aceste limite. Împrejurarea că ulterior, petentul a precizat că înţelege să formuleze plângere şi împotriva procurorului care a confirmat soluţia nu este relevantă şi nu poate conduce la examinarea acestui aspect, instanţa fiind datoare sa examineze rezoluţia procurorului prin prisma plângerii iniţiale formulate de petent.
În aceste limite, instanţa de fond a constatat că în cauză nu există indicii ale săvârşirii de către făptuitorul F.F. a infracţiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că în mod defectuos a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, întrucât, aşa cum s-a reţinut în cuprinsul rezoluţiei atacate, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 C. proc. pen., dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunţului rezultă unul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10, cu excepţia cazului prevăzută la lit. b1), organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală. În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluţie motivată, comunicând rezoluţia şi persoanei care a făcut plângerea. Cum în cauză propunerea organului de poliţie a fost confirmată prin rezoluţia procurorului, nu se poate reţine ca făptuitorul a instrumentat în mod defectuos, dosarul neexistând indicii ale săvârşirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Pentru aceste considerente, apreciind că rezoluţia pronunţată în cauză este legală şi temeinică, instanţa de fond a respins ca nefondată plângerea formulată în cauză.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul V.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen. şi arătând în pus că judecătorul fondului a mai soluţionat această cauză şi la data de 21 februarie 2006 şi, întrucât nu s-a afişat componenţa completului, a fost în imposibilitate să formuleze o cerere de recuzare.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimat nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunii reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimatul F.F., inspector principal la S.I.F. al I.P.J. Sălaj, ofiţer de poliţie judiciară, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului V.C., simplul fapt că acesta a întocmit un referat cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, ce a fost supus cenzurii procurorului care supraveghea urmărirea penală, neputând constitui temei al tragerii la răspundere penală. De altfel, petentul nu a înţeles să formuleze plângere la instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., ceea ce ar însemna că activitatea de cercetare efectuată de intimatul F.F., finalizată prin rezoluţia nr. 195/P/2007 din 25 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, nu l-a nemulţumit. Or, atâta vreme cât petentul nu a înţeles să exercite căile de atac prevăzute de lege în procedura plângerii împotriva soluţiilor procurorului, sau a pierdut termenul prevăzut de lege, este nefiresc să încerce pe calea plângerii penale împotriva organului de cercetare penală o reformare a soluţiei care, în fapt, l-a nemulţumit.
Sub un alt aspect, susţinerea că judecătorul fondului s-a pronunţat anterior în această cauză este nereală, întrucât în cauza soluţionată în anul 2006 nu s-a cercetat activitatea intimatului F.F., acesta întocmind referatul nr. P/700074/2007 abia la data de 11 iunie 2007. Cum cauza anterioară a vizat alte persoane şi alt stadiu al cercetării penale a acestor persoane, nu se poate susţine cu temei că judecătorul fondului ar fi soluţionat anterior aceeaşi cauză. În raport de aceste considerente, susţinerea petentului cum că la data judecării prezentei cauze în fond nu s-a afişat compunerea completului de judecată pentru a putea să formuleze cerere de recuzare, pe lângă faptul că nu poate fi verificată, nu prezintă relevanţă, pentru motivele deja arătate.
Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul V.C., împotriva sentinţei penale nr. 85 din 09 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2858/2009. Penal. Constatarea încetării de... | ICCJ. Decizia nr. 2864/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
