ICCJ. Decizia nr. 2854/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2854/2009
Dosar nr. 3664/3/2009
Şedinţa publică din 26 august 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 458 din 22 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 3664/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în Rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. În baza acestor ultime texte, precum şi cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (l) lit. a) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpata L.G., zisă G., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1044 din 12 iulie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, definitivă prin ne-apelare, pedeapsă cumulată aritmetic cu pedeapsa de 4 ani stabilită în cauză, în final inculpata executând pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 4 ianuarie 2007 la 12 iulie 2007 şi de la 8 ianuarie 2009 lăzi.
În baza art. 17 alin. (l) şi art. 18 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 0,19 gr. heroină depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.D.C.J.S.O.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpată suma de 155 lei obţinută de la colaboratorul cu nume de cod V.A. în urma vânzării drogurilor.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 21 octombrie 2008, în jurul orei 15,00, inculpata L.G. a vândut colaboratorului V.A. (nume de cod) două doze de heroină, cu suma de 75 lei, sumă încasată de concubinul său I.T.O. În aceeaşi zi, în jurul orei 17,00, precum şi ulterior la 2 noiembrie 2008 a vândut aceluiaşi colaborator două doze de heroină cu suma de 80 lei.
Prin Decizia penală nr. 13 l/A, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
Împotriva acestei decizii, inculpata L.G. a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând probele efectuate în cauză în raport cu motivul de recurs, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., nu au incidenţă în cauză, deoarece pedeapsa aplicată inculpatei este corect individualizată.
Astfel, la aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen., şi anume: gravitatea faptei, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează (art. 74 – art. 76 C. pen.) şi cele care agravează răspunderea penală [(art. 37 lit. a) C. pen.)].
Aplicarea art. 83 C. pen., cu consecinţa revocării suspendării sub supraveghere a unei alte pedepse de 4 ani închisoare şi a executării acestei pedepse alături de cea aplicată în cauză (tot de 4 ani închisoare), pedeapsa finală fiind de 8 ani închisoare, este legală, ea neputând fi imputabilă instanţei ci datorându-se doar conduitei reprobabile a inculpatei de perseverare într-o activitate infracţională în perioada de încercare stabilită prin sentinţa anterioară de condamnare.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa inculpatei (de 8 ani închisoare), durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 ianuarie 2007 la 12 iulie 2007 şi de la 8 ianuarie 2009, la zi - 26 august 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.G. împotriva Deciziei penale nr. l31/ A din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, durata arestării preventive de la 4 ianuarie 2007 la 12 iulie 2007 şi durata reţinerii şi a arestării preventive de la 8 ianuarie 2009 la 26 august 2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3021/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2858/2009. Penal. Constatarea încetării de... → |
|---|
