ICCJ. Decizia nr. 2917/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2917/2009
Dosar nr. 7086/1/2009
Şedinţa publică din 4 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 26 august 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 67/64/2009, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului T.M. a dispus, în baza art. 3002 raportat la art. 160 lit. b) alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu au intervenit împrejurări noi care să conducă la dispariţia temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi nici nu s-au modificat aceste temeiuri, că un pericol concret pentru ordinea publică există şi în prezent, că starea de pericol pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social concret al faptei, pericol care însă nu poate fi ignorat. Totodată, s-a reţinut că inculpatul este judecat pentru faptul că, profitând de calitatea de ofiţer de poliţie, a încercat să obţină foloase personale pe cale ilicită, că această calitate, la momentul săvârşirii faptei, produce un impact major în societate, cât priveşte în special, încrederea populaţiei în funcţionarii statului de drept, şi că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, în principal, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate, sau, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, susţinând că este exclusă posibilitatea influenţării în vreun fel de către inculpat a desfăşurării normale a procesului penal, că întreg materialul probator a fost administrat în cauză, singura probă neadministrată fiind o expertiză asupra unor interceptări telefonice, şi că privarea de libertate în continuare a inculpatului are semnificaţia anticipării unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate, cu executare efectivă.
Recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul T.M. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, reţinându-se, în esenţă, că în calitate de ofiţer de poliţie, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu a pretins şi primit bani pentru a soluţiona favorabil un dosar pe care îl instrumenta.
Măsura arestării preventive a fost luată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 29 decembrie 2008, constatându-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 şi ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Dispoziţia instanţei de fond, de a se menţine arestarea preventivă, este legală şi temeinică, avându-se în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat şi justifică, în continuare, privarea sa de libertate, pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Înalta Curte apreciază, în raport cu cele expuse, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului penal, avându-se în vedere importanţa relaţiilor sociale încălcate, gravitatea faptelor, conduita adoptată de inculpat pe parcursul procesului, precum şi faptul că infracţiunile pentru care este cercetat sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În privinţa duratei măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că aceasta nu a depăşit o limită rezonabilă, având în vedere stadiul în care cauza se află în prezent (administrarea probelor în faza cercetării judecătoreşti).
Faţă de cele expuse, nici solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea nu poate fi primită.
Recursul declarat învederându-se, aşadar nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACERST EMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 26 august 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 67/64/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 2913/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2928/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
