ICCJ. Decizia nr. 2904/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2904/2009
Dosar nr. 679/122/2008
Şedinţa publică din 2 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 627 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Giurgiu s-au dispus următoarele:
S-a respins cererea formulată de inculpatul C.L., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. inculpatul C.L. (fiul lui M. şi N.), a fost condamnat la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 februarie 2008 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., inculpatul C.D. (fiul lui M. şi N.) a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., inculpatul C.I. (fiul lui M. şi N.) a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., inculpatul S.C. (fiul lui N. şi L.), a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., inculpatul G.Ş. (fiul lui V. şi P.) a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor C.D., C.I., S.C. şi G.Ş. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 109 C. pen., inculpatul S.F.R. (fiul lui N. şi L.) a fost condamnat la pedeapsa de 15 (cincisprezece) zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri.
În baza art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe urata unui termen de încercare de 6 luni şi 15 zile.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate, a executării pedepsei şi după împlinirea vârstei de 18 ani a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi art. 998 - 999 şi 1003 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul de Urgenţă B.A. Bucureşti şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, inculpatul S.F.R. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.N., să plătească părţii civile suma de 3503,83 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 şi 1003 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea formulată de partea vătămată G.I. şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, inculpatul S.F.R. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.N. să plătească părţii civile suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.L. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii C.D., C.I., G.Ş. şi S.C. să plătească, fiecare, statului câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. 3 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.F.R., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.N., să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În seara zilei de 16 decembrie 2007, inculpaţii C.L., C.I., C.D., G.Ş. şi S.D.C. au aşteptat-o pe partea vătămată G.I. la ieşirea dintr-un bar din comuna Gostinari, jud. Giurgiu cu intenţia de a-i aplica o corecţie întrucât victima, în luna septembrie 2007, îi bătuse pe trei dintre fraţii C.
Partea vătămată a fost lovită în cap de către inculpatul C.L. cu un obiect contondent (bâtă de lemn sau muchia unui topor), G.I. căzând la pământ şi sângerând abundent.
Imediat au venit şi ceilalţi inculpaţi care, înarmaţi fiind cu bâte, au lovit şi ei victima.
Incidentul a fost curmat de martorul N.L. care a tras două focuri de armă în plan vertical.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul de Urgenţă B.A. Bucureşti, secţia Neurochirurgie III cu diagnosticul „Politraumatism prin agresiune; traumatism cranio-facial mediu (GCS=9p) cu fractură fronto-temporo-sfenoidală dr.; Fractură frontală stângă; Contuzie cerebrală endemată hemoragică fronto-bazală dreaptă; Hemoragie subarahnoidiană posttraumatică; Contuzie fronto-temporo-zigomatică dr.; Hematoame orbitale bilaterale cu plagă suprasprâncenoasă draptă contuză; Hemosinusuri paranazale bilateral; Fractură masiv facial tip Le Fort III fără tulburări de ocluzie; Fractură de arcadă temporo-zigomatică dreaptă; Fractură-dijuncţie malară draptă; Fractură malară stângă; Ochi drept cu hipotrofie posttraumatică şi bronhopneumonie remisă. Alterarea stării de conştienţă. S-a intervenit operator, iar evoluţia post operatorie a fost favorabilă.
Din concluziile preliminare medico legale (raport nr. 462/E din 17 decembrie 2007) a rezultat că partea vătămată G.I. a suferit leziuni ce pot data din data de 16/17 decembrie 2007, care au fost produse (pe o suprafaţă relativ mare) prin lovire cu un corp dur (poate fi muchia unui topor sau o bâtă), leziuni care necesită un număr de 45-50 de zile de îngrijire medicală de la producere, dacă nu survin complicaţii, cu menţiunea că leziunile produse i-au pus viaţa în pericol.
Din cuprinsul raportului medico-legal a rezultat că partea vătămată G.I. a suferit leziuni ce pot data din data de 16 decembrie 2007, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure.
Acestea au necesitat un număr de 50 de zile de îngrijire medicală de la producere, dacă nu survin complicaţii, cu menţiunea că leziunile produse i-au pus în pericol viaţa.
Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. M.M., întrunită în şedinţa din 18 iunie 2008, a aprobat cele 2 acte medico-legale efectuate la S.J.M.L. Giurgiu privind pe G.I., cu precizarea că acest tip de leziuni se putea produce cu un corp dur cu suprafaţă mare, fără a putea face în mod obiectiv alte aprecieri (Aviz LE/6177/2008 din 23 iunie 2008).
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, dar din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu actele medico-legale şi declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, constatări tehnico-ştiinţifică, planşe fotografice, a rezultat că toţi l-au lovit pe G.I., prima şi cea mai puternică lovitură fiind aplicată părţii vătămate de inculpatul C.L., cu muchia unui topor sau o bâtă din lemn confecţionată artizanal - declaraţiile martorilor fiind contradictorii sub acest aspect - G.I. căzând la pământ, sângerând la cap.
Deşi inculpatul C.I. zis N. a pretins că el l-a lovit pe partea vătămată în cap cu o ulucă ruptă din gard, în ziua de 23 decembrie 2007 au fost identificaţi martorii N.C. şi N.P. zis „ai lui P." care locuiesc lângă barul lui N.L. şi care au declarat că au auzit a doua zi de altercaţia produsă, dar nu au scânduri lipsă din gardul de la stradă. De asemenea, la cercetarea la faţa locului nu s-au identificat uluci lipsă din gard.
S-a mai reţinut că, fiind supuşi testării poligraf cu acordul lor, în cursul urmăririi penale, la răspunsurile inculpaţilor C.L., C.I. şi G.Ş. la întrebările relevante s-au evidenţiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat, rezultând deci că aceştia nu sunt sinceri.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii S.F.R., C.L., G.Ş., C.I., C.D., S.C., partea responsabilă civilmente S.N. şi partea civilă G.I.
Inculpaţii apelanţi au solicitat achitarea lor întrucât victima G.I. le este rudă, există mai multe conflicte între familiile lor, aceasta îi ameninţă adeseori şi provoacă, în cauză el i-a ameninţat cu o sabie şi ulterior au ripostat, dar numai C.I. l-a lovit cu o şipcă smulsă dintr-un gard, nu s-a folosit nici un toporaş aşa cum se susţine, iar pentru inculpatul C.L. a se avea în vedere că este nevinovat, nu el a lovit pe partea vătămată iar dacă s-ar reţine vinovăţia lor să fie apreciată în raport de provocarea părţii vătămate.
Partea civilă G.I. a solicitat aplicarea unor pedepse mai severe inculpaţilor şi obligarea lor la despăgubiri civile în cuantum de 20.000 lei dat fiind că a rămas cu sechele după agresarea sa; a fost părăsit de soţie şi nu-şi mai poate găsi un loc de muncă.
Prin Decizia penală nr. 86/ A din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpaţii S.F.R., C.L., G.Ş., C.D., S.C. şi partea civilă G.I.
S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de către inculpatul C.I. şi partea responsabilă civilmente S.N.
S-a dedus pentru inculpatul C.L. reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 februarie 2008 la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Fiecare apelant a fost obligat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În cauză au declarat recurs în termen legal inculpaţii C.L., S.F.R., G.Ş., C.D., S.C. şi C.I.
Recurentul inculpat C.L. a criticat încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina sa, susţinând că, în realitate, între părţi a avut loc o încăierare, iar inculpatul a fost provocat de victimă să reacţioneze, fapta comisă de acesta constituind infracţiune prevăzută de art. 182 C. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate până la concurenţa perioadei executate în arest preventiv.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.L., dând încadrarea juridică legală şi temeinică faptei comise de acesta.
Partea vătămată nu a determinat provocarea incidentului a cărui victimă a fost, nu s-a comportat şi nu s-a manifestat într-un mod care să provoace agresiunea din partea inculpatului.
Lovirea părţii vătămate cu un obiect contondent a fost deosebit de violentă, localizată într-o regiune vitală, provocându-i acestuia leziuni care i-au pus viaţa în pericol, rezultatul letal fiind evitat datorită intervenţiei chirurgicale de specialitate.
Inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor faptei sale şi a acceptat producerea acestora, acţionând în sensul acesta; de altfel, întreaga desfăşurare a acţiunii, inculpatul fiind însoţit de alte cinci persoane, toate înarmate, existenţa unui mobil determinat de producerea anterioară a altor conflicte, demonstrează că intenţia inculpatului a fost de a suprima viaţa părţii vătămate.
În consecinţă, încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina sa în tentativă la infracţiunea de omor calificat este corectă şi nu există temeiuri de schimbare a acesteia în infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată judicios, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în concordanţă cu scopul preventiv-educativ al sancţiunii penale, potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului C.L.
În conformitate cu disp. art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului se va deduce de la 21 februarie 2008, la zi.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.I., Înalta Curte constată inadmisibilitatea acestuia, potrivit disp.art. 3851 alin. (4) C. proc. pen.
Inculpatul C.I. şi-a retras apelul declarat în cauză, iar prin Decizia pronunţată în prima cale ordinară de atac, soluţia primei instanţe nu a fost modificată.
În consecinţă, inculpatul nu avea vocaţia procesuală necesară declarării recursului, astfel că Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul acestuia, potrivit disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Cât priveşte recursurile declarate de inculpaţii S.F.R., G.Ş., C.D. şi S.C., instanţa supremă constată că şi acestea sunt inadmisibile.
Inculpaţii nu au declarat personal recurs în prezenta cauză, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3852 raportat la art. 362 lit. b) C. proc. pen.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, potrivit disp.art. 3852 raportat la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., recursul poate fi declarat pentru inculpat şi de către apărătorul său. Această prevedere a legii nu este însă realizată în cauză întrucât avocatul care a declarat recurs nu a fost apărătorul inculpaţilor în faza de apel a cauzei.
Astfel, avocatul P.I. a fost apărătorul ales doar al inculpatului apelant C.L., în timp ce toţi ceilalţi cinci inculpaţi apelanţi au fost asistaţi de avocatul ales C.V. (a se vedea împuternicirile avocaţiale de la filele 27 şi 28 dosarul Curtea de Apel Bucureşti şi încheierea de şedinţă din 19 martie 2009 - f. 78-81 din acelaşi dosar).
În consecinţă, neavând calitatea de apărător în apel al inculpaţilor S.F.R., G.Ş., C.D. şi S.C., avocatul P.I. nici nu putea declara recurs în numele şi pentru aceştia.
Este adevărat că, la cererea instanţei, la dosarul cauzei s-a depus contractul de asistenţă juridică din 22 ianuarie 2009 încheiat de Cabinetul de avocatură P.I. cu C.L. ş.a. prin fratele C.I. pentru asistenţă juridică şi reprezentare la Curtea de Apel şi că pe spatele acestui contract sunt consemnate numele: C.D., C.I., S.C., G.Ş. şi S.F.R., dar existenţa acestui contract nu suplineşte lipsa de vocaţie procesuală a avocatului P.I. de a declara recurs pentru aceşti din urmă cinci inculpaţi.
Nu numai că în faza apelului acest apărător nu a asigurat asistenţa juridică şi pentru aceşti inculpaţi nefiind, în drept şi în fapt, avocatul lor, dar nici din modul de întocmire a declaraţiei de recurs nu rezultă că cei cinci au mandatat-o pe doamna avocat pentru a exercita calea de atac în numele lor.
Astfel, declaraţia de recurs depusă la data de 7 aprilie 2009 are următorul conţinut: „Subsemnatul C.L., prin avocat P.I., apelant în Dosarul nr. 679/122/2008, declar împreună cu ceilalţi apelanţi recurs", şi poartă semnătura avocatului.
Or, „ceilalţi apelanţi" nu sunt nominalizaţi şi deci nu li se cunosc nici numele, nici calitatea procesuală (apelanţi în cauză nefiind numai inculpaţii), iar inculpaţii nu l-au mandatat nici pe C.L., nici pe avocat, nici o altă persoană prevăzută de lege (soţ sau reprezentant legal) să exercite calea de atac a recursului în numele lor, fiind evidentă menţionarea lor generică în declaraţia de recurs într-un sens completator al acesteia.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile acestora ca inadmisibile.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpaţilor S.F.R., G.Ş., C.D., S.C. şi S.I. fiind avansate din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva Deciziei penale nr. 86/ A din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii S.F.R., G.Ş., C.D., S.C. şi C.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.L., durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 februarie 2008 la 2 septembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat C.L. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi S.F.R., G.Ş., C.D., S.C. şi C.I. la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2901/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3174/2009. Penal → |
|---|
