ICCJ. Decizia nr. 3174/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3174/2009
Dosar nr 49527/3/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 385 din 6 aprilie 2009, în temeiul art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37, lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului R.Z. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (2), C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate, aplicându-se inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 27 noiembrie 2008 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 0,49 grame heroină, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 15 decembrie 2008.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei obţinută din vânzarea drogurilor.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca N., a acumulatorului şi cartelei sim C. depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 23 decembrie 2008, a telefonului mobil marca N., a acumulatorului şi cartelei sim C. depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 23 decembrie 2008, a bluzei de trening şi a puloverului, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 23 decembrie 2008.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul M.J.L.C.
Instanţa de fond a reţinut, în fapt, că pe data de 26 noiembrie 2008, în jurul orei 18,00, colaboratorul sub acoperire P.M., însoţit de investigatorul sub acoperire P.I., a cumpărat de la inculpat, în interiorul imobilului situat în sectorul 2, Bucureşti, cu suma de 200 lei, cantitatea de 0,58 grame de heroină, iar la percheziţia domiciliară efectuată pe data de 27 noiembrie 2009, în acelaşi imobil în care locuieşte inculpatul, au fost găsite două seringi, un ac pentru seringă, două fiole sparte şi o folie, toate cu urme de heroină, distruse după efectuarea analizelor de laborator, fiind, de asemenea, ridicate un telefon mobil marca N., cu cartelă sim C., un telefon mobil marca N., cu cartelă sim C., un pulover şi o geacă din fâş.
În motivare, instanţa de fond a arătat că există probe de vinovăţie, şi anume declaraţia martorului R.C., procesele-verbale de redare a declaraţiilor investigatorului sub acoperire P.I. şi colaboratorului sub acoperire P.M., procesul-verbal de redare a interceptării audio-video în mediul ambiental, efectuată la cumpărarea autorizată a drogurilor, procesul-verbal de percheziţie imobiliară, însoţit de declaraţiile martorului-asistent M.N., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, ambele din data de 27 noiembrie 2008, întocmite de Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului privind consumul de droguri. De asemenea, a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 1.213 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Sectorului II Bucureşti, din Dosarul nr. 10820/2001, definitivă prin Decizia penală nr. 409 din 3 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, din care a fost dedusă prevenţia pe durata 5 octombrie 2001 - 1 noiembrie 2001, fiind arestat în executare pe data de 18 aprilie 2002, iar, prin sentinţa penală nr. 2193/2007 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a fost liberat condiţionat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 127 zile închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală, gradul de pericol social concret al faptelor penale, determinat de modalitatea de comitere, persoana inculpatului, care este recidivist postexecutoriu şi a avut o atitudine procesuală nesinceră, reţinând în favoarea sa dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere cantitatea redusă de drog de mare risc traficată.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru nelegalitate şi netemeinicie. în dovedire, a formulat, fiindu-i încuviinţate, proba testimonială cu martorii pe situaţia de fapt S.M. (fila 44 dosar instanţă de apel), audiată la termenul de judecată din data de 26 iunie 2009, V.T. (fila 63 dosar instanţă de apel) şi S.A. (fila 62 dosar instanţă de apel), precum şi vizionarea CD-ului, efectuată de instanţa de apel, întocmindu-se un proces-verbal (fila 64 dosar instanţă de apel).
În motivarea scrisă şi orală a apelului, apelantul-inculpat a arătat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, nu există probe certe de vinovăţie, ci doar declaraţia izolată a colaboratorului cu identitate protejată P.M., care nu se coroborează cu alte probe, deoarece înregistrarea audio-video, vizionată inclusiv de instanţa de apel, nu poate constitui o probă certă, atâta timp cât nu se menţionează data şi nu se disting vocile şi trăsăturile feţei, în plus au fost audiaţi trei martori pe situaţia de fapt, la propunerea sa, care au susţinut că este doar consumator, nu şi traficant de heroină, astfel că a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., iar cât priveşte infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., avându-se în vedere atitudinea sa procesuală sinceră, cu efectul reindividualizării cuantumului pedepsei închisorii.
Prin Decizia penală nr. 173/ A din 16 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat R.Z. împotriva sentinţei penale nr. 385 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia l penală.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen., raportat la art. 3002 C. proc. pen., art. 160b, alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 27 noiembrie 2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul M.J.L.C.
Pentru a pronunţa această decizie, analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi sentinţa penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, având în vedere probele administrate, în mod corect a reţinut situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului.
S-a apreciat că solicitarea apelantului-inculpat de a fi achitat pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, motivat că fapta nu există, este lipsită de fundament real.
Astfel, avându-se în vedere denunţul şi declaraţia martorului-denunţător R.C. (filele 2, 3, dosar de urmărire penală, fila 41, dosar instanţă de fond), potrivit cărora inculpatul vinde heroină, de mai mulţi ani, chiar şi după arestarea fraţilor săi R.V., zis B. şi R.A., în imobilul din Bucureşti, sectorul 2, s-a organizat o cumpărare supravegheată, astfel că pe data de 26 noiembrie 2008, în jurul orei 18,00, s-au deplasat la imobilul respectiv investigatorul sub acoperire P.I., însoţit de colaboratorul sub acoperire P.M., care a intrat în curtea interioară a imobilului, constituit din mai multe apartamente, cu intrări separate, a mers la locuinţa inculpatului, unde i-a găsit doar pe martorii V.T. şi S.A., părinţii acestuia, care i-au spus că inculpatul nu este acasă, oferindu-se să-i vândă heroină, apoi, în curte, a apărut inculpatul, de la care, cu suma de 200 lei, a cumpărat două doze de heroină.
Această situaţie de fapt rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, încheiat pe data de 26 noiembrie 2008 de către I.G.P.R. - B.C.C.O. - Serviciul Antidrog (fila 15, dosar de urmărire penală), din procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declaraţiei investigatorului sub acoperire P.I. (fila 13, dosar de urmărire penală), care şi-a menţinut susţinerile în faţa instanţei de fond (fila 37 dosar instanţă de fond), din procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declaraţiei colaboratorului sub acoperire P.M. (fila 14 dosar de urmărire penală) care, în faţa instanţei de fond a descris, în mod similar, traseul parcurs în interiorul curţii imobilului (fila 36, dosar instanţă de fond), coroborate cu procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea în scris a interceptării audio video efectuată în mediul ambiental (filele 16 şi 17 dosar de urmărire penală), care confirmă afirmaţiile colaboratorului sub acoperire, conform cărora părinţii inculpatului i-au spus că acesta nu este acasă, oferindu-se să-i vândă heroină, după care s-a întâlnit în curte cu inculpatul, de la care a cumpărat heroina, astfel după cum atestă procesul-verbal din data de 16 iulie 2009, întocmit în urma vizionării în şedinţă publică a interceptării audio-video (fila 64 dosar instanţă de apel), în care instanţa de apel a consemnat faptul că, deşi imaginile nu conţin data, se poate constata că, mai întâi, colaboratorul sub acoperire a mers la locuinţa inculpatului, în care i-a găsit doar pe martorii V.T. şi S.A., părinţii inculpatului, apoi, în curte, s-a întâlnit cu un bărbat, care purta o bluză cu dungi orizontale şi o geacă de culoare deschisă, ridicate de organele de poliţie de la domiciliul inculpatului, astfel după cum atestă procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 27 noiembrie 2008 (filele 45-48 dosar de urmărire penală), cu planşe fotografice înfăţişând obiectele vestimentare (filele 20-22, dosar de urmărire penală) şi cu declaraţiile martorului-asistent M.N. (filele 49-51 dosar de urmărire penală, fila 35 dosar instanţă de fond).
După cum s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 noiembrie 2008, întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor (filele 27-29, dosar de urmărire penală), dozele cumpărate de la inculpat conţineau cantitatea de 0,58 grame de heroină.
Toate aceste probe, care se completează, compun situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului.
La cercetarea judecătorească a fondului, inculpatul nu a propus probe pe situaţia de fapt, construindu-şi o apărare mincinoasă abia în apel, când au fost audiaţi martorii pe situaţia de fapt S.M., concubina acestuia, potrivit căreia locuiesc separat de părinţii inculpatului, iar pe data de 26 noiembrie 2008, în jurul orelor 18,00 - 19,00, au fost plecaţi de acasă la mama acesteia (fila 44, dosar instanţă de apel), V.T., tatăl inculpatului, care a susţinut că locuiesc împreună şi că pe data respectivă fiul său nu a fost plecat de acasă (fila 63, dosar instanţă de apel) şi S.A., mama inculpatului, care, dimpotrivă, a precizat că pe data respectivă fiul său nu a fost acasă, pentru că se droga pe străzi (fila 62, dosar instanţă de apel), însă cu toţii au fost de acord că pe data de 26 noiembrie 2008, pe care o ţin minte pentru că a doua zi a avut loc percheziţia domiciliară, nu a venit nici o persoană la domiciliul acestora, deşi imaginile video, coroborate cu celelalte probe, contrazic această singular unanimă afirmaţie.
Declaraţiile inculpatului la urmărirea penală (filele 64, 67, dosar de urmărire penală), în faţa judecătorului, la arestarea preventivă (fila 71, dosar de urmărire penală) şi în faţa instanţei de fond (fila 23 dosar instanţă de fond) sunt rezervate şi susţin dependenţa de heroină, cu bani proveniţi din furturile din buzunare, iar în apel a încercat să convingă, prin declaraţiile părtinitoare ale părinţilor şi concubinei acestuia, că mai degrabă fură, decât se ocupă cu traficul de droguri, pentru a-şi permite consumul propriu, fără drept, de heroină.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de apel, privind reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii aplicată pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel a reţinut limitele speciale ale pedepsei închisorii cuprinse între 2 ani şi 5 ani închisoare, prevăzute de legea penală, gradul relativ redus de pericol social el faptei penale, ţinându-se seama de faptul că este o opţiune personală, persoana inculpatului, care, la vârsta sa de 29 de ani, este dependent de heroină de aproximativ 15 ani, potrivit declaraţiilor proprii şi ale părinţilor acestuia, trăieşte într-un mediu nociv şi stimulant pentru consumul de droguri, atâta timp cât părinţii şi fraţii acestuia sunt implicaţi în lumea drogurilor, nu are un loc de muncă şi nici ocupaţie, dar are antecedente penale, fiind condamnat, prin trei sentinţe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat.
S-a mai reţinut starea de agravare a răspunderii penale a recidivei postexecutorii, în raport cu pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 869 din 2 iunie 2004 a Judecătoriei Sectorului II, Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1856 din 15 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, din care a fost dedusă perioada 5 septembrie 2001 - 1 noiembrie 2001, inclusiv, şi scăzută perioada executată cu începere de la data de 18 aprilie 2002, atitudinea procesuală constant nesinceră, care exclude posibilitatea reţinerii circumstanţei atenuante judiciară prevăzută de art. 74, alin. (1), lit. c), C. pen.
S-a mai constatat că instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., constând în cantitatea mică de heroină traficată, care, în mod firesc, nu are legătură decât cu infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, însă a înlătura această netemeinicie în apelul declarat doar de apelantul-inculpat ar însemna încălcarea principiului neagravării situaţiei în propriul apel, consacrat de art. 372 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, s-a reţinut că pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, coborâtă sub minimul special prevăzut de legea penală, ca efect al greşitei reţineri a unei cauze de atenuare a răspunderii penale, constituie o pedeapsă mult prea blândă, în raport cu agresivitatea consumului de heroină şi cu starea de recidivă.
Instanţa de apel a apreciat că însăşi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, stabilită de instanţa de fond, prin caracterul său blând, nu va putea asigura reeducarea inculpatului, prin abandonarea conduitei infracţionale şi reintegrarea sa în societate, cu privire la care şansele sunt reduse.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care, prin motivele de recurs, a reiterat criticile formulate în apel, solicitând achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, susţinând că din probatoriul administrat rezultă un dubiu cu privire la vinovăţia acestuia şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, în sensul greşitei sale condamnări pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, nu este incident în cauză.
Instanţa de apel, în Decizia atacată, a analizat pe larg mijloacele de probă şi apărările formulate de inculpat, în motivarea deciziei fiind argumentată amplu şi convingător vinovăţia acestuia, instanţa făcând referire şi trimitere concretă la mijloacele de probă.
În prezenta cauză s-a dat eficienţă deplină dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se corect că la data de 26 noiembrie 2008, în jurul orei 18,00, colaboratorul sub acoperire P.M., însoţit de investigatorul sub acoperire P.I., a cumpărat de la recurentul inculpat, cu suma de 200 lei, cantitatea de 0,58 grame de heroină, iar la percheziţia domiciliară efectuată pe data de 27 noiembrie 2009, în acelaşi imobil în care locuieşte recurentul inculpat, au fost găsite două seringi, un ac pentru seringă, două fiole sparte şi o folie, toate cu urme de heroină.
Astfel, probele administrate în faza urmăririi penale, la instanţa de fond şi completate în apel, respectiv: denunţul şi declaraţia martorului-denunţător R.C. (filele 2, 3 dosar de urmărire penală, fila 41 dosar instanţă de fond), procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, încheiat pe data de 26 noiembrie 2008 de către I.G.P.R. - B.C.C.O. - Serviciul Antidrog (fila 15 dosar de urmărire penală), procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 27 noiembrie 2008 (filele 45-48 dosar de urmărire penală), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 noiembrie 2008, întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor (filele 27-29 dosar de urmărire penală), planşele fotografice înfăţişând obiectele vestimentare (filele 20-22 dosar de urmărire penală), declaraţiile martorului-asistent M.N. (filele 49-51 dosar de urmărire penală, fila 35 dosar instanţă de fond), procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declaraţiei investigatorului sub acoperire P.I. (fila 13 dosar de urmărire penală), declaraţia dată în faţa instanţei de fond de către investigatorul sub acoperire (fila 37 dosar instanţă de fond), procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declaraţiei colaboratorului sub acoperire P.M. (fila 14 dosar de urmărire penală), declaraţia dată de colaboratorul sub acoperire în faţa instanţei de fond (fila 36 dosar instanţă de fond), procesul - verbal din data de 27 noiembrie 2008 de redare în scris a interceptării audio video efectuată în mediul ambiental (filele 16 şi 17 dosar de urmărire penală), procesul-verbal din data de 16 iulie 2009, întocmit în urma vizionării în şedinţă publică a interceptării audio-video (fila 64 dosar instanţă de apel), dovedesc că faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpatului au fost judicios stabilite, pronunţându-se în mod corect condamnarea acestuia.
Nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, nu este fondată.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigenţele impuse de art. 52 C. pen.
Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta, cât şi în ceea ce priveşte coportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.
Înalta Curte apreciază că, faţă de gradul de pericol social al faptei, de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, care nu se află la primul contact cu legea penală, faptele fiind săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, reducerea pedepsei aplicate acestuia nu se justifică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.Z. împotriva Deciziei penale nr. 173/ A din 16 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 noiembrie 2008 la 8 octombrie 2009.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.Z. împotriva Deciziei penale nr. 173/ A din 16 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 noiembrie 2008 la 8 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2904/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3243/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
