ICCJ. Decizia nr. 295/2009. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 295/2009
Dosar nr. 3164/109/2007
Şedinţa secretă din 29 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9/ MF din 20 mai 2008, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpatul R.V.A., la pedepsele de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 iulie 2007 la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P.G.G.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 18 iulie 2007, inculpatul R.V.A. a plecat cu un autoturism, aparţinând martorului P.F., împreună cu martorii minori N.A.l., B.C.A. şi B.M.G., spre comuna Stâlpeni, pentru a întreţine relaţii intime cu F.E.D. Pe drum, au hotărât, de comun acord, să meargă mai întâi la minorul P.M., unde, sub motivaţia că există posibilitatea ca martora F.E. să nu le răspundă, inculpatul le-a sugerat martorilor să o strige pe partea vătămată P.G.G. Aceasta din urmă s-a urcat în autoturism, cunoscându-i pe minorii P.M. şi B.M.G.
Deşi urmau să se deplaseze la domiciliul martorei F.E., la un moment dat, inculpatul, cu toate că aflase de la martori că partea vătămată este minoră, a schimbat direcţia de mers şi, oprindu-se pe un câmp în afara localităţii, le-a cerut martorilor, mai puţin lui B.M.G., să coboare din autoturism şi să meargă să o strige pe F.E. Ulterior, i-a cerut şi martorului B.M.G. să plece, ameninţându-l să coboare din autoturism, după care, profitând de vârsta fragedă a părţii vătămate, prin exercitare de violenţe, a întreţinut cu aceasta mai multe raporturi sexuale normale şi orale.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 95/ A/MF din 30 octombrie 2008, admiţând apelul declarat de inculpat, a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 iulie 2007 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva deciziei sus-menţionate, au declarat recurs procurorul şi inculpatul.
Prin recursul declarat, parchetul a solicitat casarea deciziei şi, pe fond, menţinerea sentinţei, iar recurentul inculpat, prin apărător, a solicitat casarea ambelor hotărâri atacate, în temeiul art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen. şi achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (2) C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
Săvârşirea infracţiunii de viol de către inculpat prin obligarea minorei la mai multe raporturi sexuale în interiorul autoturismului, iar apoi şi în afara acestuia, deşi negată de inculpat este cert dovedită prin declaraţiile martorilor oculari P.M., N.A.I., B.M., ale căror relaţii se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică, A.D.N. şi cu declaraţiile constante ale părţii vătămate care a explicat cu lux de amănunte cum a fost agresată şi obligată să întreţină cu acesta mai multe raporturi sexuale timp ce circa 2 ore şi jumătate.
Susţinerile inculpatului că partea vătămată întreţinea relaţii sexuale cu mai multe persoane şi că era de o moralitate îndoielnică sunt contrazise de concluziile expertizei medico-legale efectuată în cauză la 19 iulie 2007, a doua zi după săvârşirea violului, care atestă că aceasta „prezenta o deflorare completă recentă ce poate data din data de 18 iulie 207" şi de relatările martorilor care confirmă susţinerile părţii vătămate.
Aşa fiind, nu se justifică nici achitarea şi nici schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (2) C. pen.
În raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, reflectat de modul în care a conceput şi realizat violul, de atitudinea nesinceră a inculpatului şi de încercările de a intimida martorii şi de a-i determina să-şi schimbe declaraţiile date în faza de urmărire penală, nu se justifică nici reducerea pedepsei care a fost just individualizată.
Nefondat este şi recursul parchetului.
La reindividualizarea pedepsei de către instanţa de apel au fost avute în vedere şi evaluate corect atât gradul de pericol social al faptei, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului în considerarea cărora a aplicat acestuia pedeapsa de 10 ani închisoare, just proporţionalizată, care nu se impune a fi majorată aşa cum solicită parchetul.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca ambele recursuri să fie respinse ca nefondate, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de recurentul inculpat R.V.A. împotriva deciziei penale nr. 95/ A/MF din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 iulie 2007 la 29 ianuarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 323/2009. Penal → |
|---|
