ICCJ. Decizia nr. 1687/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1687/2009
Dosar nr. 3862/1/2009
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 2 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 11063/300/2008 (316/2009), s-a dispus asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a recurentului inculpat D.M.A., în condiţiile art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., următoarele:
Menţinerea stării de arest a inculpatului D.M.A.
Onorariul avocatului din oficiu de 100 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Asupra recursului de faţă.
S-a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei, pentru lipsă de apărare, formulată de către recurentul inculpat.
S-a pus în vedere recurentului inculpat că este singurul termen care se acordă pentru lipsă de apărare.
S-a amânat judecarea cauzei la data de 23 martie 2009, Completul nr. 1, pentru când s-a dispus citarea recurentului inculpat prin administraţia locului de deţinere în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. (6) C. proc. pen.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel, ca instanţă de recurs asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a recurentului inculpat D.M.A., în condiţiile art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 11731/P/2008, inculpatul D.M.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate patru cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că în data de 13 iulie 2008, în jurul orelor 14,45, în timp ce se afla pe Şos. lancului prin violenţe, respectiv smulgere, a deposedat-o de un lănţişor din aur pe partea vătămată l.V., în data de 14 iulie 2008, în jurul orelor 9,45, în timp ce se afla la intersecţia Şos. Vergului, str. Logofăt Dan, a deposedat-o prin violenţe de un lănţişor din aur pe partea vătămată Z.D.C., iar în ziua de 21 septembrie 2008, în timp ce se deplasa pe Şos. Vergului, în jurul orei 9,45 Ie-a urmărit pe minorele L.l.E., în vârstă de 7 ani şi N.A.O., în vârstă de 9 ani, a urcat cu ele în cabina liftului şi Ie-a smuls părţilor vătămate, lănţişoarele ce le purtau la gât, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Prin sentinţa penală nr. 743 de la 25 noiembrie 2008 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 11063/300/2008, inculpatul a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate patru cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, apelul fiind respins, ca nefondat, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, prin Decizia nr. 27/ A din 14 ianuarie 2009 şi împotriva acestei decizii, inculpatul D.M.A. a declarat recurs.
Verificând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive au fost respectate toate dispoziţiile legale în materie. Totodată, s-a constatat nu numai că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin, dar şi impun în continuare privarea de libertate a recurentului inculpat.
Astfel, până la acest moment procesual au fost administrate suficiente probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
De asemenea, subzistă şi temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pentru infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. Acesta a rezultat din gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina sa, din natura infracţiunilor comise, din gravitatea deosebită a acestora, din multitudinea de fapte şi părţi vătămate, din modalitatea concretă de comitere a acestora (inculpatul Ie-a smuls, părţilor vătămate, lănţişoarele, ce le purtau la gât, prin violenţe, respectiv smulgere).
Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte, curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate şi în consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a acestuia.
Asupra recursului de faţă:
În ceea ce priveşte cererea de amânare a judecării cauzei, pentru lipsă de apărare, formulată de către recurentul inculpat a constatat că cererea este legală, fiind primul termen în recurs la care s-a formulat o astfel de cerere şi pentru respectarea dreptului la apărare, în temeiul art. 6 raportat la art. 171 C. proc. pen., a încuviinţat-o, cu menţiunea că este unicul termen care se acordă în acest sens.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul D.M.A., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de astăzi, în recurs, recurentul inculpat a precizat personal că înţelege să îşi retragă recursul declarat.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat, cât şi ale reprezentantului Ministerului Public faţă de manifestarea unilaterală de voinţă a recurentului inculpat de a-şi retrage recursul declarat, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Înalta Curte, în raport cu declaraţia recurentului inculpat D.M.A., în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, în baza art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.M.A. împotriva încheierii din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 11063/300/2008( nr. 316/2009).
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.M.A. împotriva încheierii din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. i 1063/300/2008( nr. 316/2009 ).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1684/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1730/2009. Penal → |
|---|
