ICCJ. Decizia nr. 2962/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2962/200.
Dosar nr. 7376/1/200.
Şedinţa publică din 18 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 8 septembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 1061/46/2006 s-a constatat că nu a încetat starea de arest a inculpatului S.I., nefiind aplicabile prevederile art. 160/b, art. 300/2 şi art. 350 C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că inculpatul este arestat în baza unei hotărâri de condamnare, iar hotărârea primei instanţe prin care s-a anulat sentinţa de condamnare nu este definitivă. S-a apreciat, în consecinţă, că inculpatul nu se află în situaţiile prevăzute de art. 140 C. proc. pen. care menţionează cauzele de încetare de drept a măsurii arestării preventive şi nici în cele prevăzute de art. 350 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.I. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia şi punerea sa în libertate.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin încheierea de şedinţă recurată, deşi nu se menţionează expres, s-a dispus respingerea cererii formulate de inculpat prin apărător de încetare de drept a măsurii arestării preventive. în dispozitivul încheierii se menţionează că se „constată că nu a încetat de drept starea de arest preventiv", iar în cuprinsul acesteia instanţa motivează, aşa cum s-a prezentat mai sus, de ce apreciază că inculpatul nu se află într-una din situaţiile prevăzute de lege pentru încetarea de drept a arestării preventive.
Potrivit art. 141 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen. „încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."
Întrucât prin încheierea recurată de inculpat instanţa a respins cererea de încetare de drept a arestului preventiv, recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil, în raport de dispoziţiile procedurale mai sus evocate.
Pentru aceste considerente Înalta Curte, conform art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarate de inculpatul S.I. împotriva încheierii de şedinţă din 8 septembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 1061/46/2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2961/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2965/2009. Penal → |
|---|
