ICCJ. Decizia nr. 2919/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2919/2009
Dosar nr. 7078/1/200.
Şedinţa publică din 7 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 11875/3/2008 a fost menţinută starea de arest a inculpatului S.G.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1538 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., reţinându-se că, în toamna anului 2006, împreună cu coinculpatul D.S. şi alţii, a organizat procurarea, deţinerea şi transportul pe ruta Turcia-România a cantităţii de 10 kg heroină, în vederea vânzării, droguri descoperite de către autorităţile bulgare la 28 noiembrie 2006 asupra cetăţeanului român C.V. De asemenea, în primăvara anului 2007, împreună cu acelaşi inculpat, a organizat introducerea în ţară a cantităţii de 2947,1 grame heroină, în vederea vânzării, droguri descoperite la 28 martie 2007 pe raza municipiului Bucureşti.
Totodată, instanţa sesizată cu apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii de condamnare, a considerat că se impune menţinerea stării de arest, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs inculpatul S.G. care a susţinut că măsura arestării preventive nu mai este justificată şi a solicitat revocarea acesteia şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3001 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa, prin încheiere motivată, dispune menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului S.G. s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că acesta a comis infracţiunile prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) şi la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că în toamna anului 2006, împreună cu alţi inculpaţi a organizat, procurat, deţinut, transportat, pe ruta Turcia-România cantitatea de 10 kg heroină iar în primăvara anului 2007, a organizat introducerea în România a cantităţii de 2947,1 grame heroină în vederea vânzării, droguri descoperite la 28 martie 2007 pe raza municipiului Bucureşti.
Având în vedere probele de vinovăţie administrate, Tribunalul Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi cu cele ale art. 5 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptei şi din împrejurările comiterii ei.
Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpatul S.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul parţial cuvenit pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva încheierii de şedinţă din 20 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 11875/3/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2912/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2923/2009. Penal → |
|---|
