ICCJ. Decizia nr. 2923/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2923/2009
Dosar nr. 8355/2/200.
Şedinţa publică din 7 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 227 din 2 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus, în baza art. 94 alin. (1) şi art. 90 din Legea nr. 302/2004 punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 octombrie 2008 de către Tribunalul din Catanzaro, împotriva persoanei solicitate G.A., arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la 2 septembrie 2009 la 1 octombrie 2009 şi predarea acesteia către autorităţile italiene cu respectarea regulii specialităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la 3 octombrie 2008 autorităţile judiciare italiene au emis împotriva persoanei solicitate G.A. cetăţean român, mandat de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru trafic ilegal de stupefiante şi substanţe psihotrope şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzute de art. 73 şi art. 80 alin. (1) şi de art. 74 alin. (1), (2), (3) şi (4) din DPR nr. 309 din 9 octombrie 1990, cu aplicarea art. 110 şi art. 81 din Codul penal italian, fapte comise în calitate de autor în anii 2005, 2006 şi 2007 în Cosenza, Altomonte şi zone vecine.
S-a apreciat că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene întruneşte condiţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, că infracţiunile au corespondent în legea română, că nu există motive de refuz al executării mandatului şi că se impune arestarea şi predarea persoanei către autorităţile judiciare solicitante.
Apărările persoanei solicitate, în sensul că nu ar fi vinovată de infracţiunile de trafic de stupefiante împreună cu alte persoane, nu au fost luate în examinare, instanţa având obligaţia de a verifica doar condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal persoana solicitată, care a susţinut că nu este vinovată de infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare, că nu sunt asigurate garanţiile exercitării dreptului la apărare, că se opune la predare şi că în caz de condamnare doreşte să execute pedeapsa în România.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că autorităţile judiciare italiene efectuează acte de urmărire penală împotriva persoanei solicitate G.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilegal de stupefiante şi substanţe psihotrope şi de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzute de art. 73 şi art. 80 alin. (1) şi art. 74 alin. (1), (2), (3) şi (4) din DPR nr. 309 din 9 octombrie 1990 cu aplicarea art.81 din Codul penal italian, constând în aceea că în anii 2005-2006 şi 2007 aflându-se pe teritoriul statului italian în zona localităţilor Cosenza, Altomonte şi zone învecinate a colaborat şi ajutat alte persoane, ca acestea să vândă, cumpere, împarte, transporte şi deţină mari cantităţi de substanţe stupefiante.
Întrucât persoana solicitată a părăsit teritoriul statului italian şi a venit în România, împotriva respectivei persoane s-a emis, la 3 octombrie 2008, mandatul european de arestare de către Tribunalul din Catanzaro Secţiunea judecătorului pentru cercetări preliminare în vederea efectuării urmăririi penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Mandatul european se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Pe de altă parte, potrivit art. 94 alin. (7) din lege, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului se constată că mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, că faptele de trafic ilegal de stupefiante şi psihotrope şi de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 85 pct. 1 şi 5 din lege şi că nu există motive de refuz al executării din cele menţionate în art. 88 din respectiva lege.
Susţinerea din recursul persoanei solicitate în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea faptelor şi că ar fi justificată opoziţia sa la predare, nu pot fi primite, recurenta având posibilitatea de a-şi formula apărările de fond în faţa instanţelor judecătoreşti italiene, instanţa română, în baza principiilor enunţate, neputând examina respectivele apărări.
Referitor la executarea în România a eventualei pedepse, aceasta este o condiţie specială a predării persoanei solicitate, prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Faţă de considerentele ce preced se constată că hotărârea atacată de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale evocate şi că motivele de recurs invocate şi opoziţia la predare nu sunt întemeiate.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de persoana solicitată, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.A. împotriva sentinţei penale nr. 227 din 2 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2919/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2948/2009. Penal → |
|---|
