ICCJ. Decizia nr. 297/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.297/2009
Dosar nr. 5488/3/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1052/ F din 15 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul R.L., la pedepsele de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi, 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată acestuia, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 22 ianuarie 2008 la zi.
În baza art. 118 C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,16 grame heroină şi suma de 160 lei şi restituirea către inculpat a sumei de 250 lei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 22 ianuarie 2008, urmare organizării unui flagrant, inculpatul a fost prins vânzând două doze conţinând 0,26 grame heroină contra sumei de 160 RON, iar cu ocazia efectuării percheziţiei, s-a constatat că a deţinut ilegal, pentru consum propriu, heroină.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 249 din 16 octombrie 2008, admiţând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpat, a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., iar, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de un an închisoare cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 22 ianuarie 2008 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunile de trafic şi deţinere de droguri de mare risc, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanţa de apel a individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, al cărei cuantum a fost deja coborât sub minimul special prevăzut de lege, instanţa de apel a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, pe care, în mod corect, Ie-a valorificat în favoarea inculpatului, prin reţinerea circumstanţelor atenuante legale.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate, se constată că, în mod corect, în raport de gravitatea faptelor săvârşite, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat doar prin executarea în regim de detenţie.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului R.L. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.L. împotriva deciziei penale nr. 249 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 ianuarie 2008 la 29 ianuarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 292/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 299/2009. Penal → |
|---|
