ICCJ. Decizia nr. 308/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 308/2009
Dosar nr.346/39/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 7 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.C.V. împotriva rezoluţiilor nr. 20/P/2008 din 2 iulie 2008 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, nr. 603/11/2/2008 din 30 iulie 2008 şi nr. 693/11/2/2008 a D.N.A. – S.C.C.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionar la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorul D.D., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen., susţinând că acesta a făcut trafic de influenţă cu ocazia întocmirii certificatului medico-legal în cauza penală în care petiţionarul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi că prin actele de urmărire penală efectuate de procuror i s-au adus vătămări intereselor sale legitime.
Prin rezoluţia din 2 iulie 2008, dată în dosarul nr. 20/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul procuror, pentru infracţiunea reclamată, întrucât fapta nu există.
S-a reţinut, din verificările efectuate, că intimatul procuror a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale, constatând intervenită prescripţia penală în baza art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., faţă de medicul legist U.R., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, reclamate de petiţionarul G.C.V. Totodată, s-a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile laturii subiective şi obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, întrucât, la data eliberării certificatului medico-legal de către medicul legist U.R., în cursul anului 1996, procurorul D.D. şi-a desfăşurat activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, dosarul privind pe petiţionar în calitate de inculpat fiind instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Prin rezoluţia din 30 iulie 2008, dată în dosarul nr. 603/ll/2/2008 a D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la organul de urmărire penală pentru completarea probatoriului.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă că intimatul a săvârşit vreo acţiune în condiţiile textului incriminator prevăzut de art. 257 C. pen., iar din plângerea penală şi actele dosarului nu rezultă împrejurările şi modul de comitere de către procuror a faptei de trafic de influenţă, care să se circumscrie laturii obiective şi subiective a infracţiunii.
S-a mai reţinut că mijloacele de probă invocate şi depuse de petiţionar la dosarul cauzei nu au fost pertinente, utile şi concludente soluţionării cauzei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, pe care l-a motivat la filele 5-7 din dosar, criticând atât rezoluţiile procurorului cât şi modalitatea de soluţionare a plângerii sale de către instanţă şi solicitând casarea sentinţei penale, a rezoluţiilor atacate şi trimiterea dosarului la procuror în vederea completării probatoriului, pentru adoptarea unei soluţii corecte.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, pe baza actelor de cercetare şi verificare efectuate, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarului cu prilejul supravegherii exercitate asupra activităţii organelor de urmărire penală investite cu plângerea penală formulată de petiţionar.
Fiind investit cu soluţionarea plângerii petiţionarului împotriva medicului legist care a întocmit certificatul medico-legal în cauza penală, în care ulterior petiţionarul a fost achitat, procurorul a dispus, în mod corect, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de medicul legist, constatând că erau incidente prevederile instituţiei prescripţiei răspunderii penale.
Criticile petiţionarului referitoare la modul de soluţionare de către intimatul procuror a plângerii formulate nu pot fi primite, întrucât activitatea desfăşurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăşi o infracţiune. Legalitatea şi temeinicia unei soluţii dispuse de procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., iar, ulterior, prin exercitarea căii de atac a plângerii la instanţa competentă.
Pe de altă parte, adoptarea unor soluţii de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată, chiar greşite, în cauzele penale, nu poate antrena răspunderea penală procurorilor, decât în măsura în care există probe că au fost interesaţi sau de rea-credinţă.
Nici critica petiţionarului referitoare la lipsa rolului activ al procurorului, care nu a administrat probe pentru aflarea adevărului, nu a dispus efectuarea de confruntări şi nu a audiat pe martorul D.l. care a afirmat că procurorul D.D. a făcut trafic de influenţă cu ocazia întocmirii certificatului medico-legal nu poate fi primită.
În urma investirii cu plângerea penală, procurorul efectuează verificări în cadrul fazei actelor premergătoare, prevăzute de dispoziţiile art. 224 C. proc. pen., fază exterioară procesului penal.
Or, nefiind început procesul penal, procurorul nu putea dispune efectuarea unor mijloace de probă şi a unor procedee probatorii, precum confruntarea, întrucât, conform reglementărilor procesual penale acestea se pot efectua doar în cadrul legal al procesului penal.
Nici celelalte critici scrise ale petiţionarului, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale, de natură să-i garanteze drepturile, prin neaudierea martorului invocat în susţinerea acuzaţiilor sale, nu pot fi primite.
Cu ocazia soluţionării plângerilor în cadrul procedurii reglementate de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa de judecată nu poate administra probe în condiţiile specifice fazei de judecată în primă instanţă, întrucât este investită numai cu verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar nu cu soluţionarea, pe fond, a unei cauze.
În lipsa unor date şi elemente care să confirme infracţiunea de trafic de influenţă reclamată de petiţionar în conţinutul plângerii penale, nu au existat şi nu au rezultat nici urmare efectuării actelor premergătoare, indicii temeinice care să creeze convingerea organelor de urmărire penală că în cauză se impune începerea urmăririi penale faţă de procurorul intimat.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.C.V., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar G.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 304/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 310/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
