ICCJ. Decizia nr. 3080/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3080/2009
Dosar nr. 893/84/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 37 din 22 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Sălaj, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul C.I., împotriva Sentinţei penale nr. 71/2008 a Tribunalului Sălaj şi a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Prin cererea formulată condamnatul C.I. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 71 din 16 iulie 2008 a Tribunalului Sălaj, motivând că este nevinovat şi că a fost condamnat pe nedrept.
În referatul întocmit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj se arată că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că revizuentul C.I. a uzat şi de proba cu poligraful, concluziile specialiştilor fiind consemnate în Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 224162 din 05 noiembrie 2007.
În fapt, prin Sentinţa penală nr. 71/2008 a Tribunalului Sălaj, C.I. a fost condamnat, alături de inculpatul V.A. la 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. a) C. pen. întrucât i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul părţii vătămate S.A. împreună cu inculpatul V.A. care a lovit-o cu o secure în cap pe partea vătămată.
Din probele administrate în cauză cu ocazia judecării în fond a cauzei s-a reţinut fără nici un dubiu că cei 2 inculpaţi au săvârşit fapta de omor, deşi aceştia au avut o atitudine nesinceră, dând declaraţii contradictorii. Inculpatul C.I., într-o declaraţie arată că a comis singur fapta, apoi revine şi arată că a săvârşit-o împreună cu inculpatul V.A., apoi revine din nou şi declară că vinovat este doar V.A.
Împotriva Sentinţei penale nr. 71/2008 au declarat apel inculpatul, apelul fiind respins prin Decizia penală nr. 90/A/2008 a Curţii de Apel Cluj şi în motivele de apel formulate precum şi în declaraţia dată în faţa Curţii de Apel inculpatul a arătat că este nevinovat, autorul faptei fiind inculpatul V.A.
Instanţa a apreciat că motivele invocate de inculpat şi în celelalte stadii procesuale şi reiterate în cererea de revizuire nu se regăsesc printre motivele prevăzute expres şi limitative de art. 394 C. proc. pen., astfel încât a respins cererea ca nefondată.
Nefiind incident nici unul dintre cazurile prev.de art. 394 C. proc. pen. în prezenta cauză, instanţa în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal revizuentul C.I. criticând soluţia pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinice.
În susţinerea motivelor de apel revizuentul a precizat că nu este autorul faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa. De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.,
Prin Decizia penală nr. 57/A din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul C.I., deţinut în Penitenciarul Gherla, împotriva Sentinţei penale nr. 37 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj.
A fost stabilită în favoarea Baroului de avocaţi Cluj-Napoca suma de 200 RON onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Revizuentul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariul avocaţial.
Instanţa de control judiciar pentru a pronunţa această hotărâre a considerat că motivele invocate de către revizuent nu se încadrează în nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs în termen legal, condamnatul, considerând că a fost condamnat pe nedrept, nefăcându-se vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Concluziile apărătorului din oficiu al condamnatului revizuent, ale reprezentantului Ministerului Public, cât şi ultimul cuvânt al revizuentului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând recursul condamnatului prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor procesual penale, revizuirea reprezintă mijlocul procesual prin care se realizează îndreptarea erorilor grave ce pot afecta numai hotărâri judecătoreşti definitive.
Fiind o cale de atac extraordinară, legiuitorul a limitat situaţiile în care se poate declanşa acest remediu procesual, prevăzând expres cazurile de revizuire în art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen.
Susţinerile revizuentului, potrivit cărora este nevinovat, că nu a săvârşit fapta de omor, au fost avute în vedere cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă şi respectiv, judecării cauzei în căile de atac ordinare (apel, recurs).
Actualul demers juridic al condamnatului nu vizează invocarea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţe cu ocazia judecării cauzei, ci acesta susţine faptul că este nevinovat, fără a învedera vreun element nou care să ducă la o soluţie diametral opusă decât cea existentă, iar în subsidiar solicită redozarea pedepsei (îşi acceptă implicit astfel vinovăţia), solicitare care nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire.
În raport de cele constatate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuentului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj - secţia penală pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 529/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 532/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
