ICCJ. Decizia nr. 529/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 529/2009
Dosar nr. 1449/57/2008
Şedinţa publică din 16 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarii C.G., C.E., C.I.F., C.C., C.C., C.V. şi C.F.M., în calitate de persoane vătămate, au sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de magistraţii B.M., C.G. şi Ţ.M., judecători la Tribunalul Sibiu.
În susţinerea plângerii, petiţionarii au învederat faptul că magistraţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, atunci când au judecat recursul ce a făcut obiectul dosarului nr. 3322/306/2006 al Tribunalului Sibiu, dând o hotărâre care le-a vătămat interesele legale.
Prin rezoluţia nr. 430/P/2008 din 14 august 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, în temeiul art. 228, raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Nemulţumiţi de soluţia procurorului, petiţionarii s-au adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin rezoluţia nr. 881/II/2/2008 din 10 septembrie 2008, a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarii au formulat plângere la Curtea de Apel Alba Iulia, criticând rezoluţia nr. 430/P/2008 din 14 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa penală nr. 127 din 13 noiembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 1449/57/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiţionarilor C.G., C.E., C.C., C.G., C.I.F., C.F.M. şi C.C., menţinându-se rezoluţia atacată.
Împotriva acestei hotărâri, petiţionarii au declarat recurs, solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea dosarului la parchet pentru efectuarea de cercetări faţă de intimaţi şi tragerea la răspundere penală pentru faptele reclamate de ei.
Examinând motive de recurs invocate cât şi întreaga cauză conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte reţine că soluţia de neurmărire penală, dată de parchet faţă de magistraţii menţionaţi mai sus este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost pronunţată de aceştia prin încălcarea legii în detrimentul petiţionarilor.
Împrejurarea că petiţionarii sunt nemulţumiţi de soluţia adoptată în cauza aflată pe rolul Tribunalului Sibiu nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care aceştia au indicat-o în plângerea lor.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Ca atare, pentru existenţa infracţiunii este necesar ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune, neîndeplinind un act, fie printr-o acţiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completului de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză, reprezintă un drept constituţional al petiţionarilor, însă, acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţia în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Cum din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispoziţiilor legii în activitatea magistraţilor reclamaţi, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionari.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.G., C.E., C.C., C.G., C.I.F., C.F.M., C.C. şi C.V. împotriva sentinţei penale nr. 127 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 518/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3080/2009. Penal → |
|---|
