ICCJ. Decizia nr. 3120/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3120/2009
Dosar nr. 42420/3/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 325 din 19 martie 2008 Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul S.J.P.F. - fiul lui A. şi A.C., născut în Geneva, Elveţia, cetăţean italian, la pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, 175 lit. a) şi art. 176 lit. b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 5 decembrie 2005 la 19 martie 2008 şi s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile P.M. şi P.G., în calitate de reprezentanţi ai minorei P.M.A. -echivalentul în RON a sumei de 3.000.000 euro (la cursul oficial al BNR la data efectuării plăţii, cu dobânda aferentă) precum şi suma de 125 RON lunar cu titlu de prestaţie judiciară în favoarea minorei începând cu data de 4 decembrie 2005 şi până la majoratul acesteia.
S-a dispus instituirea sechestrului asigurator pe bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpatului până la concurenţa sumei de 3.000.000 euro.
Tribunalul a reţinut că la data de 4 decembrie 2005, inculpatul S.J.P.F. a ucis cu premeditare victimele P.A.M., P.V. şi V. (fostă P.) M., la domiciliul acestora din Bucureşti sector 1.
Din analiza probelor dosarului, tribunalul a reţinut că în cursul anilor 2003 - 2004, victima P.A.M. (care era căsătorită cu victima P.V., din relaţiile acestora rezultând minora P.M.A.) a fost plecată în străinătate, în Elveţia cunoscându-l pe inculpat cu care a început o relaţie de concubinaj, pe fondul căreia, aceasta a demarat un proces de divorţ care s-a încheiat în vara anului 2005.
În considerarea relaţiei de concubinaj inculpatul a venit de mai multe ori în România, în vara anului 2005 petrecându-şi vacanţa pe litoralul românesc împreună cu victima P.A.M., cu fetiţa acesteia şi cu mama ei, respectiv victima V. (fostă P.) M.
În toamna anului 2005 relaţia dintre inculpat şi victima P.A.M. s-a degradat, aceasta împăcându-se cu victima P.V., cei doi întorcându-se să locuiască împreună cu copilul lor minor la adresa din Bucureşti, sector 1.
În acest context inculpatul a venit în România, în perioada 27 - 28 noiembrie 2005 şi convingându-se că relaţia sa cu victima P.A.M. s-a încheiat, s-a întors la Geneva, hotărându-se să se răzbune.
Astfel, în data de 28 octombrie 2005 inculpatul în timp ce se afla la Geneva a cumpărat de la martorul S.L.H. (un prieten şi fost coleg) un pistol G. 19, iar în data de 03 decembrie 2005 având asupra sa acest pistol, precum şi o hartă a Bucureştiului (pe care era delimitată zona unde locuiau victimele şi o hartă de detaliu a acestei zone pe care era însemnat locul exact al adresei) s-a întors în România pentru a ucide victimele, deplasându-se la hotelul Intercontinental din Bucureşti (unde s-a cazat), cu autoturismul marca B. nr. X aparţinând martorului O.G.
Inculpatul a trimis de pe telefonul său mobil mesaje vocale şi scrise de ameninţare, pe telefonul mobil al victimelor, iar în data de 04 decembrie 2005 s-a deplasat la locuinţa victimelor situată în Bucureşti, sector 1, unde a ajuns în jurul orelor 14,30 - 14,45. Acolo se aflau victimele P.A.M., P.V., copilul lor minor P.M.A., victima V.M., precum şi martorii C.P. şi A.D.
În aceste împrejurări inculpatul a pătruns în curtea şi casa victimelor şi le-a ucis prin împuşcare, trăgând din apropiere (de la circa 1 - 2 metri), asupra lor în cap şi corp 15 focuri cu pistolul G. 19. Victima P.A.M. a fost împuşcată în interiorul casei, în bucătărie (cu 8 focuri de armă), victima P.V. în pragul uşii principale de acces în casă (cu 6 focuri de armă), iar victima V.M. în curte, în spaţiul dintre casă şi magazie (cu un foc de armă).
De faţă la săvârşirea faptei au fost P.M.A. (copilul victimelor P.A.M. şi P.V.), precum şi martorii C.P. şi A.D.
În împrejurările săvârşirii faptei, fiind alertaţi de zgomotele împuşcăturilor, au ieşit din casele lor martorii V.A. (care l-a văzut pe inculpat în curtea victimelor imediat după uciderea acestora) şi D.C. (care I-a văzut pe inculpat plecând de la faţa locului).
După săvârşirea faptei inculpatul a părăsit imediat locul şi s-a deplasat la hotelul Intercontinental cu un taxi, i-a dat un telefon martorului S.L.H. căruia i-a spus că tocmai ucisese trei persoane şi că se duce la hotel pentru a-şi lua maşina şi a se întoarce în Elveţia, după care, fără a mai urca în camera de hotel pentru a-şi lua bagajele, s-a deplasat la locul de parcare subteran, fiind surprins de camerele video de supraveghere, ţinând în mâna, în poziţia de tragere pistolul cu care a împuşcat victimele, a urcat în autoturismul său şi a părăsit Bucureştiul, trecând frontiera din România în Bulgaria, prin punctul Giurgiu - Ruse, în jurul orei 16,00, apoi din Bulgaria în Serbia Muntenegru prin punctul Kalotina, în jurul orei 21,00, fiind reţinut de autorităţi pe ruta Nis - Belgrad în regiunea Mari Mocri Lug în noaptea de 04/05 decembrie 2005 în jurul orei 1,30.
Imediat după ce a fost prins, pe mâinile inculpatului s-au pus în evidenţă factorii suplimentari ai împuşcării.
În momentul săvârşirii faptei inculpatul purta o haină din piele de culoare maro închis având căptuşeala, gulerul, reverele şi manşetele din blană albă, pantaloni jeans de culoare neagră şi pantofi „T."; de culoare maro, aceste obiecte de vestimentaţie fiind găsite asupra sa în momentul reţinerii, iar pe haină şi pantofi punându-se în evidenţă factori cu o compoziţie identică cu factorii suplimentari puşi în evidenţă pe hainele victimelor.
Fapta inculpatului a fost dovedită cu declaraţiile martorilor, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică traseologică nr. 228799/2006, Raportul de constatare tehnico-ştiinţific balistic nr. 93657/2006, Raportul de constatare tehnico-ştiinţific fizico-chimică nr. 100607/2/2006 şi nr. 209837/2/2006 ale IGPR - Institutul de Criminalistică, listingul convorbirilor telefonice ale inculpatului, comisiile rogatorii efectuate în Elveţia, Serbia şi Muntenegru, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Astfel, minora P.M.A., fiica victimelor, se afla în domiciliu la data săvârşirii faptei şi a văzut momentul în care inculpatul, pe care de altfel îl cunoştea, a împuşcat victimele, transmiţând apoi această informaţie mătuşii sale, martora V.C.M.
Martorul V.A. a fost alertat de zgomotul împuşcăturilor, s-a dus în locuinţa familiei P., l-a văzut pe inculpat, pe care l-a recunoscut ca fiind cel din fotografiile P.A.M. şi lui V.M., indicându-l apoi şi la prezentarea fotografiilor spre recunoaştere.
Inculpatul a fost văzut şi identificat în momentul imediat comiterii omorului de către martorii C.P., D.C. şi A.D.
Expertiza balistică efectuată a stabilit că cele 15 tuburi cartuş puse la dispoziţie sunt de 9x19 mm L. (P.) marca S.&B., trase cu un pistol automat sau semiautomat marca G., care s-a dovedit ulterior a fi cumpărat de inculpat din Elveţia, conform declaraţiei martorului S.L.H., prieten cu inculpatul.
Din concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică nr. 100607/2/2006 al IGPR Institutul de Criminalistică rezultă pe pe hainele de îmbrăcăminte ale victimelor P.A.M. şi P.V. s-au pus în evidenţă factori suplimentari ai împuşcăturii în zonele orificiilor de intrare care indică faptul că asupra lor s-a tras cu pistolul de la distanţă de un metru.
Pe haina inculpatului cât şi pe pantofii acestuia marca „T.” au fost identificaţi factori suplimentari ai împuşcăturii, conform Raportului de constatare nr. 209837/2/2006 al IGPR - Institutul de criminalistică.
În cauză au fost examinate şi telefoanele mobile ale victimelor din care rezultă că la 3 decembrie 2005, inculpatul S.J.P.F. a transmis mai multe mesaje vocale şi scrise din care rezultă starea de surescitare, furie, dorinţă de răzbunare; rezultă de asemenea că, le-a transmis mai multe ameninţări şi că şi-a pierdut cumpătul.
S-au făcut verificări şi la Hotelul „I.” din Bucureşti, unde inculpatul a fost cazat, fiind înregistrat video în pasajul subteran când se deplasa spre autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare X, fiind îmbrăcat cu haine purtate în momentul săvârşirii faptei şi având în mână un pistol.
Din Comisia rogatorie efectuată în Serbia Muntenegru, unde inculpatul a fost prins după săvârşirea omorurilor, rezultă că pe mâinile acestuia s-au găsit componente ale prafului de puşcă, iar în servietă găsite hărţi ale Bucureştiului unde erau însemnate cartierul şi adresa victimelor.
De asemenea, comisia rogatorie dispusă în Elveţia, a evidenţiat faptul că inculpatul a cumpărat pistolul marca „G.” de la martorul S.L.H., căruia de altfel, inculpatul i-a comunicat telefonic că a comis trei asasinate şi că tocmai a trecut frontiera în Bulgaria urmând a se întoarce la Geneva.
S-a stabilit cu certitudine că inculpatul a ieşit din România cu autoturismul marca B. nr. X la data de 4 decembrie 2005, prin punctul de frontieră Giurgiu, iar în cealaltă zi a ieşit din Bulgaria spre Serbia la ora 21.00 prin punctul de frontieră Kalotina.
Audiat în legătură cu faptele imputate, inculpatul S.J.P.F. a recunoscut că a fost la data de 4 decembrie 2005 în locuinţa victimelor, având asupra sa un pistol, dar, deşi iniţial a recunoscut că i-a ucis pe cei trei, ulterior a susţinut că nu mai ştie ce s-a întâmplat, dar a auzit nişte împuşcături.
Tribunalul a reţinut astfel că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 - 175 lit. a), art. 176 lit. b) C. pen. şi l-a condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, având în vedere gravitatea faptei, urmările produse dar şi datele care circumstanţiază persoana sa lipsa antecedentelor penale, un grad ridicat de instruire şi atitudinea procesuală sinceră.
Sub aspectul laturii civile inculpatul a fost de acord să plătească despăgubiri părţilor civile, în cuantumul solicitat, cât şi pensia cuvenită minorei P.M.A.
Împotriva sentinţei, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, părţile civile P.M. şi P.G., precum şi inculpatul S.J.P.F.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, cerând condamnarea inculpatului la pedeapsa detenţiei pe viaţă.
Părţile civile au criticat sentinţa atât sub aspectul individualizării pedepsei cât şi al cuantumului pensiei de întreţinere cuvenit minorei P.M.A.
Inculpatul S.J.P.F. a cerut aplicarea circumstanţei atenuante a scuzei provocării şi a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei de 25 de ani stabilită de tribunal.
Procurorul, ca şi părţile civile, au relevat că fapta este de o deosebită gravitate, inculpatul ucigând cu premeditare 3 persoane în faţa unui minor, ceea ce duce la concluzia periculozităţii deosebite a acestuia, pedeapsa detenţiunii pe viaţă fiind singura în măsură să răspundă acestei circumstanţe.
Curtea de apel a administrat şi alte probe în cauză - o expertiză balistică ce a stabilit identitatea între cartuşele găsite la faţa locului cu cele trase din pistolul marca G. aparţinând inculpatului, audierea unui martor care a sosit imediat la locul faptei şi a chemat salvarea, precum şi o comisie rogatorie în Confederaţia Elveţiană şi Republica Italiană în vederea punerii în executare a măsurilor asiguratorii.
A fost audiat şi inculpatul care a dat o altă succesiune asupra situaţiei de fapt, invocând neconcordanţa probelor şi negând că este autorul faptelor.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, judecăţii în primă instanţă şi în apel, Curtea de Apel a constatat că acestea răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, în mod corect inculpatul fiind condamnat pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav.
Prin Decizia penală nr. 84/A din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de parchet şi părţile civile şi, în consecinţă, l-a condamnat pe inculpatul S.J.P.F. la detenţie pe viaţă şi a majorat la 400 euro pensia de întreţinere cuvenită minorei P.M.A.
S-a arătat că fapta, în modalitatea săvârşite, urmările avute - 3 persoane ucise - săvârşirea lor în prezenţa unui minor, cât şi atitudinea avută de inculpat pe parcursul procesului penal -nemanifestând nici un regret pentru omorârea victimelor, justifică pe deplin pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Având în vedere gravitatea faptei, s-a apreciat că este necesar a se aplica inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
S-a considerat de curtea de apel că, în raport de veniturile victimelor şi suma cu care acestea contribuiau lunar la întreţinerea minorei, suma de 400 euro este în măsură să repare, pe cât posibil, prejudiciul suferit.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, nefiind aplicabile în cauză circumstanţe atenuante în raport de gravitatea faptelor şi nici nu se justifică reţinerea scuzei provocării, nefiind întrunite condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., care prevăd ca infracţiunea să fie comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinată de o acţiune sau activitate a victimei produsă cu violenţă, o acţiune ilicită gravă, ceea ce în speţă nu s-a produs.
În consecinţă, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi rejudecând, în baza art. 174 - 175 lit. a), art. 176 lit. b) C. pen. inculpatul S.J.P.F. a fost condamnat la detenţiune pe viaţă, şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen. şi obligat la o prestaţie periodică de 400 euro lunar către minora P.M.A.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul S.J.P.F. şi părţile civile P.M. şi P.G.
Inculpatul a invocat motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 18, 8, 17 şi 14 C. proc. pen.
S-a motivat că inculpatul a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât a fost supus permanent ameninţărilor violente cât şi presiunii participanţilor la proces.
Susţinerea este nefondată, inculpatului respectându-i-se drepturile - dreptul la apărare, la un proces echitabil, exercitării căilor de atac, motivele invocate nefiind relevante în a aprecia că s-a încălcat art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
S-a mai reţinut că nu s-a dispus nici o expertiză medico-legală psihiatrică, motiv prev. de art. 3859 pct. 8 C. proc. pen., motiv de asemenea nefondat.
Textul de lege invocat se referă la neefectuarea unei expertize psihiatrice care să stabilească existenţa sau inexistenţa discernământului şi nu împrejurarea că nu s-a dispus fie completarea expertizei deja efectuate şi o nouă expertiză.
În cauză, s-a efectuat expertiza solicitată, care a concluzionat că inculpatul a acţionat cu discernământ şi nu prezintă afecţiuni de natură a-i fi abolit sau redus.
În temeiul motivului prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat casarea cu trimitere în vederea reaudierii unor martori, situaţia de fapt stabilită de instanţe fiind confuză, iar în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, cu consecinţa condamnării inculpatului, fiind necesar a se reţine în favoarea acestuia scuza provocării.
Inculpatul susţine că a fost într-o stare de puternică tulburare determinată de stresul relaţiei sale cu victima P.A.M. şi că aceste împrejurări l-a făcut să acţioneze într-un moment în care şi-a pierdut controlul, a suferit o amnezie, pentru că nu-şi aminteşte să fi săvârşit fapta, susţineri, de altfel, contradictorii.
Probele administrate în cauză .martori oculari, expertize tehnico-ştiinţifice criminalistice - au fost evaluate temeinic şi legal de ambele instanţe, situaţia de fapt reţinută corespunzând modului de săvârşire a omorului.
Situaţiile existente anterior comiterii omorului nu pot constitui circumstanţe atenuante, nici cu privire la scuza provocării şi nici cele ţinând de persoana inculpatului.
Inculpatul a recunoscut iniţial săvârşirea faptelor, cât şi motivele ce l-au îndemnat să omoare cu sânge rece victimele, susţinerile sale fiind confirmate de toate probele administrate în cauză.
A fost identificat de martori la locul săvârşirii faptei, pistolul cu care au fost comise s-a dovedit că îi aparţine, a fost examinat şi pe hainele sale găsite urme de împuşcare, probe testimoniale şi materiale ce nu pot fi ignorate, astfel că vinovăţia sa şi încadrarea juridică reţinută sunt în acord cu realitatea faptelor.
Nu se impune reducerea pedepsei, în raport de toate elementele ce o caracterizează, cu premeditare, asupra a trei persoane, omorul comis în prezenţa unui minor şi, nu în ultimul rând, faptul că nu a manifestat regret, ci din contră, a negat vinovăţia în faţa evidenţei probelor.
Faţă de aceste considerente, pedeapsa detenţiei pe viaţă este în măsură să răspundă caracterului preventiv general al pedepsei, dar şi special, astfel că, toate motivele invocate de inculpatul S.J.P.F. sunt nefondate, recursul său urmând a fi respins conform art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recursul declarat de părţile civile este de asemenea, nefondat.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au acordat despăgubiri civile în cuantum să răspundă, pe cât posibil, prejudiciului de nereparat produs părţilor civile, prin pierderea fiului, norei sale şi mamei acesteia, respectiv părinţii şi bunica minorei P.M.A.
Părţile civile au criticat decizia curţii de apel, invocând ca temei dispoziţiile art. 3859 pct. 19 C. proc. pen., solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la proba administrată de părţile civile -existenţa unor depozite bancare deţinute de inculpat pe carduri - şi nici asupra cererii de disjungere a acţiunii civile, de natură a garanta drepturile minorei executarea reală a despăgubirilor.
S-a apreciat astfel, prin hotărârea recurată, la substituirea statului român în obligaţia de plată a inculpatului cetăţean străin.
Motivul este nefondat, întrucât instanţa a depus demersuri pentru identificarea unor bunuri proprietatea inculpatului, prin efectuarea unor comisii rogatorii în Confederaţia Elveţiană, dar rezultatul a fost negativ.
Disjungerea laturii civile nu era necesară, întrucât aceasta a fost soluţionată de instanţă, soluţionarea ei nefiind împiedicată de identificarea unor bunuri sau valori aparţinând inculpatului.
De altfel, identificarea bunurilor este o problemă de executare după rămânerea definitivă a hotărârii.
În raport de aceste considerente, întrucât nu s-au identificat motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate de inculpatul S.J.P.F. şi părţile civile P.M. şi P.G. vor fi respinse ca nefondate, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce arestarea preventivă pentru inculpat de la 5 decembrie 2005 la 5 octombrie 2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile P.M. şi P.G. şi inculpatul S.J.P.F. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 1 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat S.J.P.F. durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 decembrie 2005 la 5 octombrie 2009.
Obligă recurentele părţi civilă la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul traducătorului desemnat pentru recurentul inculpat, pentru 3 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 5 octombrie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 546/2009. Penal → |
|---|
