ICCJ. Decizia nr. 546/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 546/2009
Dosar nr. 1375/100/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 615 din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Maramureş s-a respins cererea părţii civile S.T.Ş. privind schimbarea încadrării juridice date faptei inculpatului L.I. din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului L.I., după cum urmează:
- 8 ani închisoare şi interzicerea pe 2 ani a drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi urm. C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi urm. C. pen., după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare cu interzicerea pe 2 ani a drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Cu consecinţele prevăzută de art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi a arestului preventiv din 07 martie 2008 la zi.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi 1000 alin. (2) C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu părţile civilmente responsabile L.D.A. şi L.M., ambii domiciliaţi în Baia Sprie, jud. Maramureş să plătească părţii civile S.T.Ş. suma de 5.180 lei, despăgubiri pentru daune materiale şi suma de 20.000 lei, despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 193 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile civilmente responsabile la plata către partea civilă S.T. a sumei de 2.000 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile civilmente responsabile la plata către stat a sumei de 2.260 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul de avocat desemnat din oficiu suportat în avans din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pe baza probelor de la dosar instanţa de fond a reţinut că, în data de 28 februarie 2008, inculpatul L.I. s-a deplasat împreună cu victima S.D.T. în pădurea situată în apropierea oraşului Baia Sprie unde a întreţinut cu aceasta prin exercitarea de acte de violenţă raporturi intime (vaginale şi anale) care i-au cauzat o hemoragie internă şi externă în urma căreia aceasta a decedat.
După ce inculpatul a întreţinut astfel de raporturi intime şi în timp ce victima agoniza, acesta i-a sustras cerceii.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise (dat de modalitatea în care au fost săvârşite, de urmarea produsă în cazul infracţiunii de viol-decesul victimei şi de împrejurarea că inculpatul a profitat de starea în care se afla victima pentru a-i sustrage cerceii) şi de gradul de pericol social al inculpatului (acesta a încercat să dirijeze cercetările penale desfăşurate în cauză într-o direcţie greşită, însă nu are antecedente penale).
Instanţa de fond a concluzionat că lipsa antecedentelor penale nu poate justifica reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante raportat la celelalte elemente menţionate, însă tribunalul a avut în vedere acest aspect pentru a-i aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textele legale care reglementează cele două infracţiuni comise. De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul a comis faptele în perioada minoratului, fiind astfel incidente prevăzută art. 99 alin. (3) şi urm. C. pen.
Prima instanţă a mai reţinut că, având în vedere faptul că inculpatul nu este în măsură să aprecieze valori fundamentale existente în societate cum sunt cele pe care le-a lezat prin comiterea infracţiunii de viol, inculpatul nu poate face aprecieri juste nici cu privire la modul în care este ales organul legiuitor şi celelalte organe de stat care se aleg prin vot, motiv pentru care i s-au interzis pentru această infracţiune, pe o perioadă de 2 ani dreptul prevăzută la art. 64 lit. a) teza I C. pen. (dreptul de a alege), precum şi drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu motivarea că ocuparea funcţiilor la care se referă aceste texte legale implică existenţa unui profil moral impecabil.
Sub aspectul laturii civile a cauzei tribunalul a reţinut faptul că partea vătămată S.T. s-a constituit parte civilă cu sumele de 5.180 lei despăgubiri pentru daune materiale (5.000 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare ale victimei şi contravaloarea meselor de doliu, 180 lei contravaloarea cerceilor) şi de 20.000 lei, despăgubiri pentru daune morale. Inculpatul a fost de acord cu plata sumei de 5.000 lei, despăgubiri pentru daune materiale şi de 20.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
Cu plata aceloraşi sume a fost de acord şi partea responsabilă civilmente L.D.A.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul L.I., partea civilă S.T. şi partea responsabilă civilmente L.D.A.
Inculpatul şi partea responsabilă civilmente L.D.A. au criticat soluţia atacată doar cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei arătând că partea civilă a fost sprijinită în totalitate de rude şi vecini pentru a suporta cheltuielile de înmormântare, precizând că au primit cu acest titlu o anumită sumă de bani de la primărie şi 150 lei de la ei personal.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, inculpatul şi partea responsabilă civilmente au menţionat că nivelul acestora este prea ridicat şi nu îşi are justificare acordarea automată la nivelul solicitării, cererea lor fiind aceea de a se dispune reducerea cuantumului.
În final, inculpatul şi partea responsabilă civilmente L.D.A. au solicitat ca să se dispună acordarea eşalonată a daunelor ce urmează a se stabili cu motivarea că au o familie numeroasă, venituri reduse şi au contractat un credit pentru renovarea locuinţei.
Partea civilă a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul modului de soluţionare a laturii penale şi a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună majorarea cuantumului pedepsei aplicate pentru comiterea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., 209 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
În motivarea apelului partea civilă a menţionat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., este prea redusă raportat la natura, gravitatea şi urmările cauzate, dar şi faţă de persoana inculpatului care prin atitudinea sa, încercând să obstrucţioneze actul de justiţie, a demonstrat o periculozitate sporită.
Raportat la starea de fapt reţinută, instanţa de fond a stabilit o încadrare juridică legală infracţiunilor comise de inculpat, fiind legală reţinerea şi a circumstanţei agravante prevăzută de art. 209 lit. e) C. pen., având în vedere că actul de sustragere s-a comis în loc public.
Deşi partea civilă a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în cea de tâlhărie, această cerere nu poate fi primită, fiind în mod corect respinsă de instanţa de fond.
În cauză s-a dovedit că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul a exercitat actele de violenţă cu scopul de a constrânge victima în vederea consumării raportului sexual şi nu acela de a realiza acţiunea de sustragere a bunurilor, situaţie în care nu poate fi reţinută existenţa poziţiei psihice complexe şi a legăturii de la mijloc la scop între violenţă şi furt astfel că elementele constitutive ale infracţiunii complexe de tâlhărie nu au fost dovedite în cauză.
Totodată, punerea victimei în stare de inconştienţă nu a fost urmarea intenţiei inculpatului de a realiza actul de deposedare, ci consecinţa intensităţii violenţelor fizice exercitate în vederea întreţinerii raportului sexual şi urmărilor cauzate în urma realizării acestui raport.
În ceea ce priveşte sancţionarea penală a inculpatului, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat, instanţa de fond a stabilit o sancţiune penală corespunzătoare sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare având în vedere că inculpatul a comis actul de deposedare profitând de starea de inconştienţă a victimei şi în loc public, după comiterea anterioară a unui raport sexual prin constrângere, aspecte care dovedesc cinismul inculpatului şi un grad sporit de pericol social al inculpatului şi faptei cornişe, astfel că sancţiunea penală aplicată, ridicată din perspectiva valorii prejudiciului, este una corespunzătoare scopului urmărit prin art. 52 C. pen.
Curtea a considerat însă, că sancţiunea penală aplicată inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de viol este mult prea redusă, fiind vădit disproporţionată faţă de gravitatea infracţiunii săvârşite şi urmărilor cauzate, precum şi în raport de persoana inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, Curtea a reţinut că, luând act de achiesarea la pretenţii a inculpatului astfel cum acesta a declarat la termenul din 3 iunie 2008, precum şi de poziţia similară exprimată de partea responsabilă civilmente L.D.A. la termenul din 9 septembrie 2008, prima instanţă a dat o corectă eficienţă principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Şi pe fond, este de observat că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri materiale după ce, din totalul cheltuielilor suportate cu organizarea funeraliilor victimei şi a celorlalte evenimente legate de acesta şi cerute de obiceiul locului, a scăzut sumele primite în acest scop, aspect reliefat în faţa instanţei de apel. Această poziţie este confirmată de martorul P.G. care declară că totalul sumei avansate în sensul celor menţionate s-a ridicat la 50-60 milioane lei vechi. Cum instanţa de fond a acordat cu titlu de daune materiale suma de 5000 lei, este evidentă situarea acesteia sub nivelul celei menţionată de martor.
La fel, evaluarea cerceilor sustraşi de inculpat s-a făcut prin luarea în considerare a unui gramaj uzual pentru acest gen de bijuterii destinate unui copil de 7 ani şi la o valoare modică, suma de 180 lei destinată recuperării acestui prejudiciu fiind aproape derizorie.
De asemenea, instanţa de fond a procedat la o evaluare corespunzătoare a prejudiciului moral cauzat părţii civile, apreciat şi de Curte ca fiind unul ridicat având în vedere suferinţa psihică-cauzată acesteia prin decesul fiicei sale în condiţii extrem de dramatice astfel că suma de 20.000 lei stabilită cu titlu de despăgubiri morale este în măsură să asigure o reparaţie, chiar dacă nu în totalitate, a prejudiciului nepatrimonial cauzat de inculpat.
Curtea a constatat că apelul părţii responsabile civilmente L.D.A. este tardiv; urmând a fi respins, ca atare, potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Astfel, potrivit art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile care se socoteşte pe zile libere potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen. şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicare pentru cei care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare.
Partea responsabilă civilmente L.D.A. nu a fost prezentă la dezbateri şi nici la pronunţare, sentinţa fiindu-i comunicată la data de 29 octombrie 2008, rezultând potrivit celor arătate mai sus că putea declara apel în cauză până la data de 5 noiembrie 2008 inclusiv.
Declarând apel în cauză la data de 25 noiembrie 2008 a rezultat că partea responsabilă civilmente L.D.A. a depăşi termenul menţionat, consecinţa fiind respingerea apelului ca fiind tardiv.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 127/ A din 10 decembrie 2008, a dispus următoarele:
A admis în parte apelul declarat de partea civilă S.T.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 615 din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Maramureş pe care a desfiinţat-o numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate sub aspectul comiterii infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3) teza II-a C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi urm. C. pen. şi cuantumul pedepsei rezultante.
Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, a majorat la 12 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului L.I. pentru comiterea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3) teza II-a C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi urm. C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa apelată pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi urm. C. pen. şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A aplicat art. 71 şi 64 C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu 7 martie 2008 până la zi.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.I. împotriva sentinţei penale nr. 615 din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Maramureş.
A respins, ca tardiv, apelul formulat de partea responsabilă civilmente L.D.A. împotriva sentinţei penale nr. 615 din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Maramureş.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
A stabilit suma de 200 lei în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat inculpatul să achite 350 lei cheltuieli judiciare către stat şi, cu acelaşi titlu, a obligat partea responsabilă civilmente L.D.A. să plătească suma de 50 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs inculpatul L.I. şi partea responsabilă civilmente L.D.A.
Inculpatul, prin motivele scrise de recurs a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. Sub aspectul laturii penale, inculpatul a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la individualizarea pedepsei solicitând menţinerea pedepsei aplicate de prima instanţă.
În esenţă, inculpatul a arătat că, raportat la fapta de viol săvârşită, a acţionat în vederea întreţinerii de acte sexuale cu victima şi nu a intenţionat uciderea acesteia, moartea intervenind din culpă.
Inculpatul apreciază că în raport de această împrejurare şi de circumstanţele sale personale, fiind minor la data săvârşirii faptelor, necunoscut cu antecedente penale şi a avut o poziţie de recunoaştere pe parcursul procesului penal, pedeapsa aplicată de prima instanţă a fost corect individualizată.
În drept acest motiv de recurs a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
2. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat faţă de partea civilă, reiterând criticile formulate în apel, inclusiv cererea privind eşalonarea sumelor de bani datorate părţii civile.
Partea responsabilă civilmente nu a formulat în scris motivele de recurs şi nici nu s-a prezentat în instanţă, deşi a fost legal citată, pentru a le susţine oral.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de către inculpat, cât şi din oficiu, în ceea ce priveşte partea responsabilă civilmente, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt nefondate.
Din ansamblul probator administrat în cauză s-a reţinut, corect, că în data de 28 februarie 2008, inculpatul L.I. s-a deplasat împreună cu victima S.D.T. (în vârstă de 7 ani) în pădurea situată în apropierea pădurii Baia Sprie, unde a întreţinut cu aceasta, prin exercitarea de acte de violenţă, raporturi intime (vaginale şi anale), care au cauzat victimei hemoragie internă şi externă, în urma căreia aceasta a decedat.
După ce inculpatul a întreţinut raporturi intime, şi în timp ce victima agoniza, i-a sustras cerceii din urechi.
În drept, faptele inculpatului au fost încadrate în infracţiunile de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza a 2-a C. pen. şi, respectiv, furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În procesul de individualizare al pedepsei aplicate, instanţa de apel a avut în vedere împrejurarea că după ce inculpatul a determinat victima să-l însoţească în pădure, profitând de naivitatea specifică vârstei (victima avea doar 7 ani) şi încrederea acesteia bazată pe relaţia de rudenie avută cu minora a exercitat acte de violenţă de o intensitate sporită, aspect care rezultă din gravitatea leziunilor cauzate.
Astfel, din raportul de expertiză medico-legală nr. 208 din 21 aprilie 2008 efectuat de S.M.L. Judeţean Baia-Mare, rezultă că victima prezenta multiple echimoze, escoriaţii, plăgi contuze tegumentare, fractură de piramidă nazală, o fractură de bază de craniu occipital cu discendente suturi occipito temporale, stază şi edem cerebral, hemoragic subarahnoidiană, hematom subdural, edem pulmonar acut, stază pulmonară, plăgi anale şi la nivelul vezicii urinare, plăgi vaginale.
Nu trebuie minimalizat nici faptul că inculpatul nu a ţinut seama de insuficienta dezvoltare anatomo-fiziologică a victimei, a întreţinut raporturi sexuale normale şi anale, cauzându-i acesteia hemoragie internă şi externă prin rupturi anale şi vaginale, care au constituit, de altfel, leziunile tanato generatoare.
Mai mult decât atât, iniţial, inculpatul a încercat să se sustragă răspunderii penale prin încercarea deliberată de a abate atenţia asupra unei presupuse persoane pretins văzută în ziua comiterii faptei participând chiar la acţiunea de căutare a victimei, şi prin obţinerea de informaţii asupra mijloacelor probatorii, interesându-se dacă făptuitorul poate fi identificat pe baza urmelor biologice.
Toate aceste aspecte subliniază periculozitatea deosebită a inculpatului, care deşi minor la data săvârşirii faptelor (fiind în vârstă de 17 ani şi 7 luni) a avut reprezentarea consecinţelor acţiunilor sale, chiar dacă a acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte infracţiunea de viol şi a fost în culpă faţă de rezultatul mai grav care s-a produs, respectiv moartea victimei (aflându-ne în prezenţa unei infracţiuni praeterintenţionate).
Într-adevăr, inculpatul era necunoscut cu antecedente penale, lucru firesc în raport cu vârsta sa (nu împlinise 18 ani); nu avea experienţă de viaţă şi sexuală, însă în raport de vârsta şi dezvoltarea anatomofiziologică a victimei această împrejurare nu poate constitui o circumstanţă favorabilă inculpatului care nu numai că a acţionat pe baza unui plan prestabilit, determinând-o pe victimă să-l însoţească dar care a şi conştientizat urmările faptei sale, aspect care rezultă din atitudinea ulterioară a acestuia (a acoperit victima cu frunze după ce a abandonat-o în pădure, a participat alături de mama victimei la căutarea acesteia, încercând să atragă atenţia asupra unui alt presupus făptuitor).
În consecinţă, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, şi circumstanţele personale ale inculpatului, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului corespund atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare dublului scop, coercitiv şi educativ, astfel cum este prevăzut art. 52 C. pen.
Înalta Curte constată că şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată.
Potrivit art. 14 alin. (1) C. proc. pen., obiectul acţiunii civile îl constituie tragerea la răspundere civilă a părţii responsabile civilmente pentru paguba cauzată de inculpat prin săvârşirea infracţiunilor, fapta dedusă judecăţii reprezentând, în acelaşi timp, temei al răspunderii penale (ca infracţiune) şi temei al răspunderii civile (ca fapt ilicit).
Spre deosebire de acţiunea penală care este dominată de principiul oficialităţii, acţiunea civilă este guvernată de principiul disponibilităţii, principiu care nu permite instanţei să treacă peste voinţa părţilor cu privire la soluţionarea acţiunii civile.
În cauză, partea vătămată S.T.Ş. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.180 lei, daune materiale (din care 5.000 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi a parastaselor ulterioare, şi 180 lei, reprezintă contravaloarea cerceilor sustraşi de inculpat), precum şi cu suma de 20.000 lei, daune morale.
Atât inculpatul, cât şi partea responsabilă civilmente, L.D.A., în declaraţiile date, au arătat că sunt de acord să despăgubească pe partea civilă cu sumele de 5.000 lei, despăgubiri materiale şi 20.000 lei, despăgubiri morale.
Având în vedere că atât inculpatul, cât şi partea responsabilă civilmente, în declaraţiile date, au consimţit să plătească despăgubirile civile, în cuantumul menţionat, aceste sume nu vor fi reduse, în lipsa acordului părţii civile, deoarece, după cum s-a arătat, în soluţionarea acţiunii civile operează principiul disponibilităţii părţilor.
De altfel, Înalta Curte constată că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale, după ce, din totalul cheltuielilor suportate cu organizarea funeraliilor victimei şi evenimentelor ulterioare legate de acestea, a scăzut sumele primite cu titlul de ajutor de la autorităţi şi familie.
Înalta Curte apreciază că în cuantumul daunelor morale solicitate, pe lângă faptul că inculpatul a fost de acord cu plata acestora au fost evaluate corespunzător, având în vedere că decesul victimei, copilul părţii civile, care avea numai 7 ani, este de natură să cauzeze tatălui său suferinţe morale ce constituie un prejudiciu nepatrimonial care-l îndreptăţeşte pe acesta să primească de la inculpat şi partea responsabilă civilmente o compensare bănească sub forma daunelor morale.
Solicitarea de a se dispune plata eşalonată a despăgubirilor civile nu este fondată.
În cadrul răspunderii civile delictuale, nu prezintă relevanţă situaţia materială a făptuitorului, motiv pentru care autorul prejudiciului, indiferent de propria sa stare materială, urmează să acopere integral prejudiciul cauzat.
Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de stabilire a plăţilor eşalonate a despăgubirilor civile este o problemă de executare, în cadrul căreia, tot pe baza principiului disponibilităţii, părţile se pot învoi asupra plăţii în forma unei sume globale sau mai multor tranşe.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, se constată că recursul formulat de inculpat nu este fondat.
Cu privire la recursul părţii responsabile civilmente, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a respins apelul formulat de acesta ca tardiv, fiind declarat cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile formulate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul L.I. şi de partea responsabilă civilmente L.D.A. împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 martie 2008 la 17 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3120/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 549/2009. Penal → |
|---|
