ICCJ. Decizia nr. 324/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.324/2009
Dosar nr. 38605/3/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 652/ F din 3 iunie 2008, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 38605/3/2007, instanţa s-a pronunţat asupra faptelor mai multor inculpaţi, trimişi în judecată, pentru infracţiuni din Legea nr. 143/2000, printre care şi ale inculpatului G.F.
În legătură cu infracţiunile reţinute în actul de inculpare, cu privire la acest inculpat, prima instanţă a hotărât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 48 C. pen., achitarea inculpatului G.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat şi pentru infracţiunea prevăzută de at.4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Cu privire la faptele imputate acestui inculpat instanţa de fond a reţinut că deşi inculpatului i se reţine că, la 14 iulie 2007, acesta a vândut unui colaborator al organului de urmărire penală, o doză de 0,005 gr. heroină, din probe rezultă, mai ales, din convorbirea ambientală, că inculpatul, în momentul în care a fost vizitat de colaborator, era bolnav, aproape inconştient, iar colaboratorul a vorbit, în principal, cu mama acestuia, în legătură cu tratamentul de dezintoxicare, pe care îl urma inculpatul G.F.
Colaboratul văzând cât de rău îi este inculpatului, i-a adus medicamente de la el şi spunându-i că-i este şi lui rău, i-a cerut, să-i dea ceva, pentru a-şi reveni. Inculpatul i-a spus ritos că nu are nimic, el luând doar medicamentele de dezintoxicare. în aceste condiţii, colaboratorul a propus să ia pe banii lui, o mică cantitate pentru amândoi, pentru că-i era şi lui rău (B.C.). Mama inculpatului, prezentă la discuţie, a întrebat cine se duce, dacă se duce, colaboratorul sau chiar ea. Rezultă din redarea acestei convorbiri în mediu ambiental că inculpatul se afla într-o stare aproape de inconştientă, că lua tratament care-l ţinea mai mult adormit şi că numai la insistentele colaboratorului a fost de acord să ia de la o persoană, pentru consumul său şi al colaboratorului.
Instanţa a constatat că, pentru a reţine săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri trebuie să existe împreună dovedite, elementele constitutive ale infracţiunii, latura obiectivă, în speţă, fiind dovedită, în sensul că a luat bani de la colaborator şi a cumpăratpentru ambii, consum propriu, o cantitate foarte mică de 0,005 gr. heroină, tocmai pentru că era într-o stare foarte proastă, ca urmare a tratamentului urmat.
S-a mai reţinut de instanţă că actul de cumpărare pe banii colaboratorului a fost un act determinat de insistenţele colaboratorului care chiar i-a spus că medicamentele ce le lua, nu erau bune. Instanţa a reţinut, de asemenea, că la această discuţie, a participat mama inculpatului, acesta fiind în imposibilitate de a duce o conversaţie, spunând la un moment dat, mama inculpatului, „mă duc eu sau tu".
Instanţa a reţinut că această unică probă, în dovedirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost obţinută în condiţiile art68 alin. (2), a determinat prin mijloace insidioase pe inculpat să cumpere pentru sine şi pentru colaborator o cantitate infimă de drog, pentru ca B.C., colaborator şi investigator, să obţină probe, în mod nelegal.
Or, acest gen de infracţiuni se săvârşesc cu forma vinovăţiei, intenţie directă sau indirectă, ori, în condiţiile determinării de acţiunea colaboratorului, şi a stării aproape de inconştienţă a inculpatului, determinată de medicamentele psihotrope, pe care le lua, încât, nu ne aflăm în faţa unui itericriminis clar, al inculpatului.
Cu privire la săvârşirea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa a reţinut că nu există probe.
Astfel, singura probă este procesul verbal de percheziţie în care în care se atestă găsirea unor seringi, punguliţe, etc., cu urme de substanţe - droguri.
Or, chiar din proba nelegal obţinută de colaborator rezultă că inculpatul G.F. declara că nu are „nimic" pentru a se linişti repetând „nu am, nu am!". Dacă, în condiţiile din speţă, în care întâi s-a interceptat ambiental o convorbire în care inculpatul declara că nu are pentru consum, nimic, o singură probă privind existenţa unor seringi şi pungi cu vagi urme de heroină, nu poate face dovada săvârşirii infracţiunii de consum de droguri, încât, instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., va trebui să-l achite pe inculpat.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, vizând pe mai mulţi inculpaţi, prezenţi în sentinţă, printre care şi pe inculpatul G.F., achitat, pentru cele două infracţiuni.
În esenţă, parchetul a criticat soluţia privindu-l pe inculpatul G.F., ca fiind greşită susţinându-se că el ar fi trebuit să fie condamnat, fiind un traficantde droguri, cu o condamnare anterioară, pentru o faptă similară, ceea ce face să fie şi recidivist, în raport de comiterea ultimelor fapte.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţându-se asupra apelurilor parchetului şi al unui inculpat M.I.C., prin Decizia penală nr. 265 din 3 noiembrie 2008, nu se pronunţă asupra criteriilor formulate de parchet împotriva sentinţei, în ce-l priveşte pe G.F., limitându-se a constata „că inculpatul G.F. este arestat în altă cauză".
În contra acestei decizii, parchetul nu a declarat recurs, lăsând astfel situaţia juridică a recurentului neclară, asupra existenţei sau inexistenţei, răspunderii penale, ceea ce l-a determinat pe inculpat, să atace el, cu recurs, Decizia apelului. Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, analiza actelor dosarului, arată că instanţa de apel, nu s-a pronunţat asupra apelului parchetului, privind achitarea recurentului.
În această situaţie, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului G.F. împotriva deciziei penale nr. 265 din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, casând Decizia penală atacată, în ce-l priveşte pe recurent şi trimiţând cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la Curtea de Apel Bucureşti, numai în ce priveşte pe recurent, existând interesul acestuia de a-şi clarifica situaţia juridică, cu privire la fapte.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere situaţiile specifice ale speţei, faptul că parchetul n-a declarat recurs împotriva deciziei casate, precum şi faptul că rejudecarea are loc ca urmare a recursului inculpatului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la plata onorariului avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat G.F. împotriva deciziei penale nr. 265 din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată numai cu privire la inculpatul G.F..
Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti, numai cu privire la recurentul inculpat G.F.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 327/2009. Penal → |
|---|
