ICCJ. Decizia nr. 327/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 327/2009
Dosar nr.18762/3/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 456/ F din 9 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) a achitat pe inculpatul B.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpatul B.F., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b), în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 4 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (l) şi (2), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (l) şi (2), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b), în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b), în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa cu restul rămas neexecutat de 3601 zile din pedeapsa de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 645 din 13 mai 04 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4323 din 1 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute 3601 zile închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b), în condiţiile art. 65 C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), au fost deduse din pedeapsă, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 20 iulie 2006 la 17 octombrie 2006.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 6 gr. heroină, 1,41 gr. heroină şi 20 comprimate methadonă, depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria D nr. 001046 din 28 iulie 2006 şi cantitatea de 2,40 gr. substanţă ce conţine heroină, cafeina şi paracetamol, depusă la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria D nr. 001530 din 28 februarie 2007.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil Nokia 2310 cu seria IMEI nr. 359746005589861, depus la I.G.P. – D.C.J.E.O., cu dovada seria A.T. nr. 0003096 din 26 februarie 2007.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că inculpatul B.F., consumator de heroină, condamnat anterior, la 12 ani închisoare, pentru trafic ilicit de heroină (pedeapsă a cărei executare a fost întreruptă pentru motive medicale, având insuficienţă renală cronică, handicap grav cu efectuare de dializă de 3 ori pe săptămână) a continuat să consume droguri în locuinţa sa pusă la dispoziţie prietenilor. Instanţa nu a reţinut, referitor la faptele din iulie 2006, că inculpatul ar fi vândut droguri de mare risc. Pentru această perioadă, i-a reţinut inculpatului doar săvârşirea infracţiunilor de consum de droguri de mare risc şi de punerea la dispoziţie a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri.
Referitor la faptele din februarie 2007, când inculpatul a fost prins în flagrant, vânzând droguri, instanţa de fond a reţinut şi săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Cu privire la inculpata C.L., prietena inculpatului B.F., s-a reţinut că aceasta s-a aflat întâmplător în locuinţa inculpatului, care fiind bolnav la pat, după efectuarea unei dialize, a rugat-o să înmâneze martorului denunţător un două pliculeţe, al cărui conţinut nu îl cunoştea.
Referitor la suma de bani găsită cu ocazia percheziţiei, instanţa a reţinut că nu s-au făcut dovezi privind provenienţa sa din vânzarea drogurilor.
Prin Decizia penală nr. 264/ A din 14 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 456 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi rejudecând în fond, a dispus înlăturarea aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpatului B.F. pentru infracţiunile prevăzute de: art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.; art. 4 alin. (l) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)şi art. 37 lit. a) C. pen., pentru care s-au stabilit pedepsele de: 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi Iit. b) C. pen., iar pentru ultimele două infracţiuni s-au stabilit aceleaşi pedepse ca Ia instanţa de fond.
Ca pedeapsă rezultantă, în urma contopirii pedepselor în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 39 alin. (2) şi art. 35 C. pen. (contopire efectuată şi cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 12 ani închisoare, de 3601 zile) s-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi Iit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 20 iulie 2006 la 27 octombrie 2006.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F., apel vizând reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare în privinţa ambilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (faptele din 20 iulie 2006 şi respectiv din 16 februarie 2007) şi de neconfiscare a sumelor rezultate din săvârşirea infracţiunii; şi inculpatul B.F.
Recursul declarat de inculpatul B.F. a vizat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că recursurile declarate de parchet şi de inculpat sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Instanţele (de fond şi de apel) au stabilit o corectă situaţie de fapt cu privirea la inexistenţa faptei de trafic ilicit de droguri în perioada iulie 2006 reţinută prin Rechizitor inculpatului B.F., precum şi lipsa unui element constitutiv ale infracţiunii, sub aspectul laturii subiective (cu referire la inculpata C.L.), pe baza probelor administrate în cauză (declaraţiile date de coinculpatul B.F., de inculpata C.L., precum şi de martorul denunţător). Drogurile găsite la locuinţa inculpatului la 20 iulie 2006, în absenţa unor alte probe din care să rezulte că la acea dată inculpatul a traficat asemenea droguri, nu pot demonstra existenţa faptei, fiind de notorietate că acesta este consumator de droguri de mare risc, iar drogurile serveau consumului propriu.
Referitor la inculpata C.L., hotărârea de achitare este, de asemenea, corectă.
Astfel, inculpata aflându-se întâmplător în locuinţa inculpatului B.F., i-a făcut un serviciu inculpatului care, aflat în pat şi în imposibilitate de a se deplasa, după efectuarea unei dialize, nu a putut înmâna martorului denunţător plicul conţinând droguri, despre care C.L. nu avea cunoştinţă. In acest context, nu se poate susţine că inculpata a traficat droguri (care aparţineau inculpatului Baboi, iar suma obţinută era tot a acestui inculpat).
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., caz invocat în recursul Parchetului, reţinând că Decizia atacată este temeinică şi legală, iar recursul declarat de Parchet este nefondat, urmând a fi respins.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată netemeinicia acestuia, Decizia atacată înlăturând în mod corect aplicarea art. 16 din Legea nr. f 43/2000 în raport cu adresa nr. 2572/2008 a D.I.I.C.O.T., din care rezultă că inculpatul B.F. nu a formulat nici un denunţ referitor la inculpatul V.Şt., iar împrejurarea că B.F. ar fi fost cercetat în acelaşi dosar nu atrage aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Ca o consecinţă a înlăturării aplicării textului menţionat, în mod legal, Curtea de apel a majorat pedeapsa aplicată în baza art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, majorare ce a atras şi aplicarea unei alte pedepse rezultante, de respectiv 10 ani închisoare în loc de 3601 zile închisoare, conform aplicării art. 39 alin. (2) C. pen., respectiv cu circa 50 zile închisoare mai mult.
De altfel, ca urmare a contopirii pedepsei rezultante cu restul rămas neexecutat de 3601 zile închisoare din pedeapsa anterioară de 12 ani închisoare, chiar în situaţia reducerii pedepsei aplicate în cauză, inculpatul B.F. nu putea executa mai puţin de 3601 zile închisoare, în baza art. 39 alin. (2) C. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul B.F. va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.L., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi de recurentul inculpat B.F. împotriva Deciziei penale nr. 264 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpata C.L.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 324/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 331/2009. Penal → |
|---|
