ICCJ. Decizia nr. 322/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 322/2009
Dosar nr. 7189/99/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 173 dinl7 martie 2008, pronunţată în dosarul nr. 7189/99/2007, Tribunalul Iaşi, secţia penală, a condamnat pe inculpatul Şt.A., la pedeapsa de 25 ani închisoare sporită cu 3 ani, în total 28 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), b) şi c) - art. 176 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 78 alin. (l) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 19 ianuarie 2006 la 17 martie 2008.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu condamnaţii L.W.C. şi H.P.M. să plătească părţii civile F.V. suma de 300.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că Şt.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În esenţă, tribunalul a reţinut că, în seara zilei de 20 decembrie 2005, în urma unei înţelegeri prealabile, inculpatul împreună cu L.W.C. şi H.P.M. au ucis, prin acte de cruzime, pe numiţii Şt.l. (tatăl inculpatului Şt.A.) şi F.M., concubina lui Şt.l.
Prin Decizia penală nr. 127 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel care viza în principal nevinovăţia sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel.
Înalta Curte, examinând probele dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Apărarea inculpatului referitoare la nevinovăţia sa (bazată pe „absenţa" sa de la locul faptei) este înlăturată de următoarele probe: probele ştiinţifice care au relevat prezenţa profilului genetic al acestuia în depozitul subunghial şi pe cablul de spânzurare al victimei F.M. şi pe tastatura calculatorului (care îl plasează pe inculpatul Şt.A. la locul crimei în momentul săvârşirii faptelor cu certitudine; declaraţiile date de coinculpaţi şi chiar declaraţiile date de inculpatul recurent.
În acest context au fost înlăturate declaraţiile nesincere date de bunicul, mama şi sora inculpatului privind prezenţa acestuia în alte locuri.
Se mai reţine că inculpatului i-a fost respectat dreptul la apărare, administrându-se probele propuse de el în apărare. înlăturarea acestor probe nu este o încălcarea a acestui drept şi nici a prezumţiei de nevinovăţie. Inculpatul a fost recunoscut din grup de martora T.A.P.
Nu există nici un dubiu cu privire la vinovăţia inculpatului.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., întrucât instanţele nu au comis nici o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, ci, dimpotrivă au reţinut corect situaţia de fapt, considerând că inculpatul este vinovat de uciderea tatălui său şi a concubinei acestuia, fapte comise cu cruzime, premeditare, asupra a două persoane, una dintre ele fiind tatăl său, şi din interes material.
Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., invocat, în subsidiar, ca motiv de casare, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu este incident în cauză, deoarece, ambele instanţe au avut în vedere atât gravitatea faptei de omor calificat deosebit de grav săvârşită de inculpat asupra a două persoane, una fiind tatăl său, care a avut drept consecinţă suprimarea vieţii a două persoane, producerea de grave prejudicii morale părţii vătămate, cât şi persoana inculpatului violent şi nesincer.
Pedeapsa principală de 28 ani închisoare corespunde acestor criterii esenţiale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Şt.A. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 ianuarie 2006 la 30 ianuarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 318/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 324/2009. Penal → |
|---|
