ICCJ. Decizia nr. 330/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 330/2009
Dosar nr. 2364/118/2008
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 669 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Constanţa pronunţată în dosarul nr. 1162/2003, rămasă definitivă prin respingerea apelului, Decizia penală nr. 1/ P din 6 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa şi a recursului, prin Decizia penală nr. 1698 din 26 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuientul B.E. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
Împotriva hotărârii de condamnare, în dosarul nr. 2364/118/2008, petentul B.E. a formulat cerere de revizuire, invocând cazul de revizuire prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin aceea că procurorul care a efectuat urmărirea penală ar fi comis infracţiunea de „abuz în serviciu" deoarece a refuzat nemotivat să administreze proba de contraexpertiză şi nu a ţinut seama de toate elementele de fapt şi de drept ale cauzei care ar fi condus la încadrarea faptei în infracţiunea de „loviri cauzatoare de moarte" şi nu în cea de „omor.
Prin sentinţa penală nr. 35/ CEA din 18 iunie 2008, Tribunalul Constanţa a respins, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul B.E. împotriva sentinţei penale nr. 669/2003 a Tribunalului Constanţa deoarece nu sunt întrunite cerinţele art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neexistând o hotărâre definitivă că procurorul a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, revizuientul B.E. a declarat apel motivând că încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat nu este cea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., deoarece nu a intenţionat uciderea victimei şi aceasta o putea demonstra pe calea unei expertize respinse de către procurorul de caz.
Prin Decizia penală nr. 124/ P din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins apelul condamnatului B.E., ca nefondat.
Declarând recurs împotriva deciziei penale sus-menţionate, recurentul condamnat a reiterat motivele formulate la instanţa de fond, în sensul că procurorul care a efectuat urmărirea penală ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu deoarece a refuzat nemotivat să administreze proba de contraexpertiză medicală şi nu a ţinut seama de toate elementele de fapt şi de drept ale cauzei care ar fi condus la încadrarea faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte şi nu cea de omor.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, aspectele invocate în cererea de revizuire, respectiv neefectuarea unei expertize medico-legale care să precizeze legătura de cauzalitate între decesul victimei şi la loviturile aplicate spre o zonă cu un organ nevital, au constituit obiectul unei plângeri îndreptate împotriva procurorului care a instrumentat cauza, însă cercetările nu s-au definitivat, neexistând o hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului în susţinerea celor afirmate de revizuient şi ca atare nu pot constitui cazul de revizuire invocat, respectiv art. 394 lit. d) C. proc. pen., nefiind aplicabile în speţă, în mod corect fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire de către instanţa de fond.
Pentru considerentele expuse anterior se va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.E.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat B,E, împotriva deciziei penale nr. 124/ P din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2865/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 375/2009. Penal → |
|---|
