ICCJ. Decizia nr. 2553/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2553/2009
Dosar nr. 5589/1/2009
Şedinţa publică din 2 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi familie, a fost învestită cu judecarea recursului declarat de inculpatul C.M.D., împotriva Deciziei penale nr. 266/A din 22 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obiectul recursului priveşte hotărârea de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1), 2 lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. în dauna părţii vătămate minore B.S.I. la 22 septembrie 2008.
La data de 4 iunie 2009, instanţa de recurs, prin încheierea interlocutorie, în acord cu dispoziţiile art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., potrivit cărora are obligaţia să verifice din oficiu, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatului, constatând că temeiurile care au determinat luarea subzistă.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, cale de atac inadmisibilă.
Astfel, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi M.P. pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Raportat la aceste dispoziţii, legea procesual penală, respectiv dispoziţiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., prevede expres că poate fi atacată cu recurs „încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive.
În cauza dedusă judecăţii, recursul vizează încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, investită cu judecarea cauzei ca instanţă de recurs şi împotriva căreia nu poate fi exercitată această cale de atac.
O altfel de interpretare nici nu este posibilă, respectiv cenzurarea unei măsuri preventive de Înalta Curte care nu are competenţa materială să judece ca instanţă de recurs, infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza finală, recurentul inculpat va fi respins ca inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat este obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat C.M.D. împotriva încheierii din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosar nr. 11268/300/2008 (1177/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2522/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2658/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
