ICCJ. Decizia nr. 335/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 335/2009
Dosar nr.10/45/2008
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 126 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului ales al persoanei cercetate, avocat H.D., invocată de petenta B.V. şi, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B.V. împotriva Rezoluţiei nr. l96/P/2007 din 6 noiembrie Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, privind pe intimata P.M.S., rezoluţie pe care a menţinut-o. A obligat petenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 1000 lei cheltuieli judiciare către P.M.S.
Prin Rezoluţia din 6 noiembrie2007, pronunţată în dosarul nr. 196/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.M.S., avocat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 şi art. 291 C. pen., în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor.
Această soluţie de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată de Procurorul general adjunct al aceluiaşi Parchet prin respingerea plângerii formulate de petenta, prin Rezoluţia nr. 1185/11/2/2007 din 31 decembrie 2007.
Procurorii au reţinut că intimata P.M.S., avocat, a avut dreptul de a reprezenta în instanţă interesele justiţiabilei T.A., fiind împuternicită de aceasta şi ulterior de procuratorii O.F. şi O.V. să facă toate demersurile judiciare pentru predarea imobilului de către B.V. şi pentru evacuarea tuturor ocupanţilor imobilului proprietatea sa. Aceasta şi-a îndeplinit atribuţiile reprezentând-o în toate instanţele, iar împrejurarea că a încheiat ulterior contractul de asistenţă juridică nu poate atrage răspunderea penală ci doar administrativă. S-a mai arătat că nici petenta şi nici reclamanta T.A. nu au fost prejudiciate în nici un mod.
Referitor la cererea petentei de constatare a nulităţii acţiunilor şi împuternicirilor avocatei, procurorii au motivat că soluţionarea este de competenţa instanţelor de judecată, iar nu a parchetului.
Împotriva acestei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, petiţionara a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că intimata a săvârşit infracţiunile de fals şi respectiv uz de fals.
Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petentei B.V., menţinând rezoluţia atacată.
Examinând recursul declarat de petentă, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, petenta B.V. a fost evacuată din imobilul proprietatea reclamantei T.A. (apărată de avocat P.M.S.).
Aşa cum corect au reţinut procurorii care au soluţionat plângerea penală a petentei, precum şi instanţa de fond care a respins plângerea formulată de aceasta în baza art. 2781 C. proc. pen., intimata a dedus judecăţii un litigiu civil ca urmare a manifestării de voinţă a clientei sale T.A. care a împuternicit-o în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995. Semnarea acţiunii de evacuare prin care se urmărea exercitarea unui drept legitim al proprietarei imobilului (folosit de petentă fără titlu) nu poate fi de natură a prejudicia interesele reclamantei şi nu lezeazănici drepturile legitime ale părţii adverse care a avut posibilitatea de a se apăra în toate gradele de jurisdicţie. În final, procesul civil nu a fost pierdut de B.V. din cauza pretinselor falsuri ori a folosirii unor înscrisuri false.
Încheierea ulterioară a contractului de asistenţă juridică, în condiţiile în care împuternicirile avocaţiale reflectă manifestarea voinţei clientului de a-şi mandata avocatul, are un caracter formal, fiind de natură doar a atrage incidenţa prevederilor art. 28 din Legea nr. 51/1995, iar nu răspunderea penală.
Reţinând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate a fi săvârşite de intimată, atât sub aspectul laturii subiective (lipsa intenţiei infracţionale), cât şi sub aspectul laturii obiective a infracţiunilor de fals şi uz de fals, prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen., în mod legal Parchetul şi Curtea de Apel au dispus şi menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Soluţia instanţei de fond este legală şi sub aspectul rezolvării, prin respingere, a excepţiei invocată de petentă referitoare la lipsa calităţii de reprezentant a apărătorului ales al intimatei, întrucât acesta face parte dintr-un Barou legal constituit (Baroul Iaşi).
În consecinţă, reţinând că sentinţa atacată prin care s-au menţinut rezoluţiile parchetului privind soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei este conformă legii, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 126 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 331/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 339/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
