ICCJ. Decizia nr. 351/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 351/2009
Dosar nr. 8/109/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 276 din 10 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, solicitată de inculpat şi a condamnat pe inculpatul S.M.C., la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea, art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., cu executare în condiţiile art. 57, art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., timp de 2 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv începând cu 18 februarie 2008 la zi.
S-a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă S.P. şi a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei daune materiale şi 10.000 lei daune morale către acesta.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.235,69 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean Argeş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în după amiaza zilei de 26 septembrie 2006, în jurul orelor 17,00, inculpatul S.M.C. a intrat în frizeria în care partea vătămată S.P. îşi îndeplinea sarcinile de serviciu şi i-a cerut acestuia să-l tundă zero, ceea ce partea vătămată a şi făcut.
Inculpatul susţine că datorită faptului că partea vătămată l-a tuns zero fără să-i solicite acest lucru, a plecat fără să plătească şi a mers la barul „S.". Partea vătămată i-a cerut inculpatului să plătească serviciul prestat însă acesta i-a răspuns că „şmecherii nu plătesc" şi aflat deja sub influenţa băuturilor alcoolice a intrat în barul „S." aflat în acelaşi imobil şi a revenit în frizerie având asupra sa un tac de biliard.
În frizerie se afla un client pe scaun şi preocupat de prestarea serviciului către acesta, partea vătămată nu a observat cât inculpatul s-a apropiat de el pe a spate şi l-a lovit în cap cu tacul pe care îl avea asupra sa. Datorită intensităţii loviturii, partea vătămată a căzut inconştientă la podea, martora B.A. a anunţat salvarea, iar inculpatul a părăsit locul faptei, aruncând tacul în faţa frizeriei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o cu privire la încadrarea juridică dată faptei şi cu privire la pedeapsa aplicată.
Prin Decizia penală nr. 98/ A din 11 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 276 din 10 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în dosarul nr. 8/109/2008. S-a dedus prevenţia şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului apelant şi a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că atât situaţia de fapt, cât şi încadrarea juridică dată faptei au fost corect stabilite de instanţa de fond, iar în ce priveşte pedeapsa aplicată, s-a apreciat că instanţa de fond a dat chiar dovadă de indulgenţă prin reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea sa şi coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul S.M.C., criticând-o sub aspectul încadrării juridice date faptei, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, respectiv plângerea părţii vătămate, declaraţiile martorilor P.R. şi B.A., raportul de expertiză medico-legală şi celelalte acte medicale aflate la dosar precum şi procesul verbal de examinare criminalistică rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor asupra părţii vătămate S.P., diferenţa dintre această faptă şi aceea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., fiind tocmai intenţia de a suprima viaţa victimei, ceea ce rezultă din obiectul contondent folosit, regiunea vitală vizată şi intensitatea cu care a fost aplicată lovitura. Din concluziile raportului medico-legal efectuat în cauză rezultă că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată în urma agresiunii, în număr de peste 50 zile de îngrijiri medicale, i-au pus acesteia viaţa în primejdie.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta este just individualizată, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de apel sesizând în mod corect că instanţa de fond a dat dovadă de indulgenţă faţă de inculpat, prin reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea sa şi coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, iar în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a-l respinge.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.C. împotriva deciziei penale nr. 98/ A din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 februarie 2008 la 3 februarie 2009.
Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 343/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 355/2009. Penal → |
|---|
