ICCJ. Decizia nr. 3384/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3384/2009
Dosar nr. 198/44/2008
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 449 de la 19 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi au fost condamnaţi inculpaţii B.O.C. şi B.V.G. la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen.
S-au aplicat inculpaţilor dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.I. SRL Galaţi la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- 285.099.962 ROL către partea civilă SC R. SRL Galaţi;
- 7.140.000 ROL către partea civilă SC D.E. SRL Timişoara;
- 626.189.603 ROL către partea civilă SC S. şi C. SA Hârşova;
- 443.000.000 ROL către partea civilă SC R.C. SRL Săcele;
- 1.110.155 ROL către partea civilă SC T. SA Cluj-Napoca;
- 515.258.131 ROL către partea civilă SC T. SA Galaţi;
- 638.732.704 ROL către partea civilă SC C & I M. & A.T. SRL Bucureşti;
- 295.341.454 ROL către partea civilă SC M.T.I. 97 SRL Galaţi;
- 403.640.813 ROL partea civilă SC T. SRL Galaţi;
- 336.929.531 ROL către partea civilă SC T.I.E. SRL Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpaţii B.V.G. şi B.O.C. sunt soţi şi împreună cu numita B.M.L. sunt asociaţi şi administratori la SC E.I. SRL Galaţi, cu sediul în Galaţi. S-a precizat că numita B.M.L. nu s-a ocupat în niciun moment de activitatea firmei dovadă fiind şi faptul că nu avea drept de semnătură în bancă. Conform Adresei nr. 26938 din 21 octombrie 2002 a Băncii Comerciale Române - Sucursala Galaţi, drept de semnătură în bancă pentru SC E.I. SRL Galaţi aveau inculpaţii B.V.G. şi B.O.C. Conform actelor ce emană de la bănci, societatea administrată de inculpaţi a intrat în interdicţie bancară la data de 17 iulie 2002, pe perioada 17 iulie 2002 - 17 iulie 2003.
De asemenea, la data de 10 mai 2002, SC P.B.N. SA Galaţi a introdus la Tribunalul Galaţi - Secţia Comercială cerere pentru deschiderea procedurii de lichidare judiciară şi faliment a debitoarei SC E.I. SRL Galaţi.
Prin Încheierea de şedinţă din 21 iunie 2002, în Dosarul nr. 1668/LJ/2002, Tribunalul Galaţi - Secţia Comercială a admis cererea nr. 1668/LJ din 10 mai 2002 şi a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciară a SC E.I. SRL Galaţi. S-a dispus convocarea primei şedinţe a adunării creditorilor la data de 30 august 2002.
Cererea de deschidere a procedurii de lichidare judiciară a aparţinut SC P.B.N. SA Galaţi şi a fost primită de Tribunalul Galaţi - Secţia Comercială, la data de 10 mai 2002.
Prin încheierea de şedinţă din 13 mai 2002 s-a desemnat judecătorul sindic.
Începând cu data de 17 mai 2002 s-a procedat la citarea reprezentanţilor legali ai SC E.I. SRL Galaţi, respectiv a inculpaţilor. Din dovezile de primire şi procesul-verbal de predare ataşate la dosar a rezultat că actele au fost afişate la domiciliul inculpaţilor, în fapt sediul societăţii. Datele comunicării actelor instanţei sunt anterioare ipotecării apartamentului de către inculpaţi.
Cu procedura completă, la data de 20 august 2002, prin încheierea de şedinţă din Dosarul nr. 1668/LJ/2002 s-a dispus ridicarea dreptului debitoarei de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de ele.
Din tabelul preliminar al debitorilor a rezultat că societatea administrată de inculpaţi are 22 creditori cu creanţe în valoare totală de 9.640.608.099 ROL. Din cei 22 creditori doar 10 din societăţile creditoare sunt părţi vătămate în prezentul dosar.
În paralel cu desfăşurarea procedurii de lichidare judiciară societatea a intrat şi în interdicţie bancară la data de 17 iulie 2002. Deşi împrejurările menţionate au fost comunicate la domiciliul inculpaţilor şi, respectiv, sediul societăţii, cei doi inculpaţi au continuat să achiziţioneze marfă de la diverse părţi vătămate, marfă a căror plată nu au efectuat decât parţial şi în mod special prin compensare (marfa achiziţionată de la unele dintre părţile vătămate se livra în compensare altor părţi vătămate).
În mod cert, inculpaţii au luat la cunoştinţă de deschiderea procedurii de lichidare (17 mai 2002) şi de intrarea în interdicţie bancară (17 iulie 2002), deoarece inculpaţii îşi desfăşurau activitatea comercială la sediul din municipiul Galaţi. Ba mai mult decât atât au continuat să folosească apartamentul şi după ipotecarea lui, pentru garantarea împrumutului contractat de la martorii T.D. şi M.L.
Cu toate acestea, cei doi inculpaţi au continuat să desfăşoare relaţii comerciale cu diverse societăţi părţi vătămate (12) şi prin inducerea în eroare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale comune, la diferite intervale de timp, a reprezentanţilor legali ai acestora, au produs un prejudiciu total de 5.667.843.322 ROL.
Astfel:
1. Începând cu luna iulie 2001, inculpaţii au achiziţionat de la partea vătămată SC A. SA Galaţi produse metalurgice. Plata se făcea cu filă CEC în termen de 30 de zile de la livrare. Ridicarea de marfă s-a făcut de către martora P.M. (angajată la SC E.I. SRL Galaţi).
Pe perioada 19 martie 2002 - 28 iunie 2002 s-a livrat către societatea administrată de inculpaţi, marfă în valoare totală de 552.499.543 ROL. Pentru garantarea plăţii martora a predat reprezentanţilor legali ai părţii vătămate filele CEC BB..... şi BK..... semnate de inculpata B.O.C. La data scadenţei cecurilor, inculpatul B.V.G. a anunţat lipsa de disponibil şi a solicitat efectuarea unei reeşalonări a datoriei.
În acest sens, la data de 4 iulie 2002, inculpatul a semnat cu reprezentanţii legali ai părţii vătămate SC A. SA Galaţi un protocol în baza căruia s-a obligat să plătească contravaloarea mărfii până la data de 15 iulie 2002. Părţile au convenit ca în cazul neplăţii, partea vătămată să introducă la plată filele CEC în data de 16 iulie 2002.
Inculpatul B.V.G. a fost de acord cu termenul stabilit şi până la data de 15 iulie 2002 nu a efectuat nicio plată. Mai mult decât atât, deşi ştia că la data de 16 iulie 2002 filele CEC vor fi introduse la plată, nu a suplimentat contul şi nici nu a făcut cunoscută reprezentanţilor legali ai părţii vătămate, lipsa de disponibil.
În mod evident plata a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil în cont.
Marfa achiziţionată de la partea vătămată a fost vândută mai departe, din dispoziţia inculpaţilor către SC R. SA Baia Mare, SC P. SRL Galaţi (la subpreţ), SC S. SA Tulcea, SC R. SRL Galaţi, SC P. SRL Galaţi, SC P. SRL Galaţi, SC T. SA Bucureşti şi plata s-a efectuat, fie în numerar, fie prin ordin de plată.
La data de 31 iulie 2002, inculpaţii au efectuat plata prin compensare.
Partea vătămată SC A. SA Galaţi a apreciat valoarea prejudiciului creat prin săvârşirea infracţiunii la suma totală de 649.246.384 ROL. Deoarece prejudiciul a fost acoperit, partea vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal.
2. Începând cu anul 2002, inculpaţii au achiziţionat marfă de la partea vătămată SC R. SRL Galaţi, în trei rânduri, în valoare de 25.516.456 ROL, 52.907.400 ROL şi respectiv, 116.551.266 ROL. Plata s-a făcut în termen, dar la data de 19 iunie 2002 inculpaţii, prin delegat P.M., au achiziţionat din nou marfă. Cu aceeaşi ocazie martora a lăsat reprezentantului legal al părţii vătămate fila CEC BA............ semnată de inculpata B.O.C., urmând ca termenul scadent al acesteia să fie 18 iulie 2002. A mai fost efectuată o livrare la data de 3 iulie 2002 pentru care, de asemenea, s-a lăsat fila CEC BA.......... Înainte de împlinirea termenului scadent, martorul S.N. a fost sunat de martora P.M. şi anunţat de lipsa disponibilului.
Martorul S.N. nu a introduse filele CEC pentru plată dar a încercat să-i contacteze pe inculpaţi şi să găsească o modalitate de efectuare a plăţii. Inculpaţii nu au fost găsiţi şi nu l-au contactat pe reprezentantul legal al părţii vătămate, împrejurări care l-au determinat pe cel din urmă să introducă filele CEC în bancă. În mod evident acestea au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil.
Marfa a fost livrată de inculpaţi la SC P. SRL Galaţi şi plata s-a efectuat integral.
Partea vătămată a apreciat valoarea prejudiciului creat prin săvârşirea infracţiunii la suma totală de 285.099.962 ROL, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.
3. În luna iulie 2002, inculpaţii au solicitat martorului D.C., administrator la partea vătămată SC D.E. SRL Timişoara, efectuarea unui transport de produse metalurgice pe ruta Bucureşti - Galaţi.
Partea vătămată a întocmit factura nr. 2989338 din 17 iulie 2002 cu valoarea de 7.140.000 ROL (contravaloarea transportului). Pentru achitarea sumei de 7.140.000 ROL s-a emis fila CEC BM......... semnată de inculpata B.O. cu scadenţă la data de 28 iulie 2002. Introdusă fiind la plată, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicţie bancară şi fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicţie bancară şi fila CEC anulată. Deşi la data facturării, inculpaţii se aflau în interdicţie bancară, nu au luat legătura cu reprezentanţii legali ai părţii vătămate, nu au făcut cunoscută interdicţia bancară şi nu au alimentat contul.
Partea vătămată SC D.E. SRL Timişoara se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 7.140.000 ROL.
4. La data de 22 aprilie 2002, inculpatul B.V.G. a încheiat cu partea vătămată SC S. şi C. SA Hârşova contractul de vânzare-cumpărare nr. 726 din 22 aprilie 2002. Produsele din sârmă urmau să fie achitate cu file CEC în termen de 30 de zile de la facturare. Primele trei livrări în sumă de 54.180.968 ROL (31 mai 2002), 78.386.335 ROL (26 aprilie 2002), 75.478.487 ROL (4 aprilie 2002) au fost plătite de către inculpaţi.
La datele de 19 iunie 2002 şi 27 iunie 2002, cu facturile nr. 22853629 şi 22853566 s-a livrat marfă în valoare totală de 626.189.603 ROL. Pentru plata mărfii inculpata B.O. a remis două file CEC BA.......... în valoare de 64.000.283 ROL scadentă la 20 iulie 2002 (semnată de ea) şi BA........ în valoare de 562.189.320 ROL (semnată de inculpatul Burghelea Valeriu).
Deşi la data scadenţei primei file CEC (20 iulie 2002) societatea administrată de inculpaţi intrase în interdicţie bancară, nu au făcut cunoscută împrejurarea reprezentanţilor legali ai părţii vătămate. Filele CEC introduse la plată au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil şi client aflat în interdicţie bancară. Martorii I.J.E. şi G.R. au luat legătura cu inculpata B.O. care a afirmat că a avut probleme de sănătate şi nu s-a putut ocupa de operaţiunile bancare. I-a asigurat pe reprezentanţii legali că va face plata dar ulterior a refuzat o reeşalonare a datoriei.
Marfa achiziţionată a fost livrată în compensare către părţile vătămate SC TB I.E. SRL Galaţi şi SC M.I. ’97 SRL Galaţi (de la aceste două societăţi comerciale aveau neachitate livrări de marfă mai vechi).
Partea vătămată SC S. şi C. SA Hârşova a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 626.189.603 ROL, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.
5. La data de 10 mai 2002 între inculpata B.O.C. şi partea vătămată SC R.C. SRL Săcela s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 290. Plata urma să se efectueze cu fila CEC la termen de 25 - 30 de zile de la facturare. Începând cu data de 19 martie 2002 s-a livrat marfă în valoare de 2.646.419.442 ROL. Ultima livrare a fost la data de 25 aprilie 2002 în valoare de 385.020.987 ROL. La ultima livrare, inculpata B.O.C. a emis fila CEC pentru valoarea de 443.000.000 ROL (contravaloarea ultimei facturi plus o restanţă dintr-o mai veche livrare). S-a stabilit că data scadentă să fie comunicată de inculpată la momentul la care vor avea disponibil în cont.
La data de 24 mai 2002, inculpata a comunicat martorului M.G. (director comercial la partea vătămată) să nu introducă fila CEC la plată, deoarece au unele probleme financiare. S-a hotărât ca fila CEC să fie introdusă la plată la mijlocul lunii iulie 2002. La data de 23 iulie 2002, fila CE a fost introdusă la plată şi refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont client aflat în interdicţie bancară.
În prealabil, reprezentanţii legali ai părţii vătămate nu au fost anunţaţi de către inculpaţi de intrarea în interdicţie bancară.
Marfa achiziţionată de la partea vătămată SC R.C. SRL a fost livrată către SC T. SA Bucureşti, SC P. SRL Galaţi, SC P. SRL Galaţi, SC P. SRL Galaţi şi SC M. SRL Galaţi. Contravaloarea mărfii a fost achitată de către reprezentanţii legali ai societăţilor sus-menţionate în termen.
Partea vătămată SC R.C. SRL Săcele se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 443.000.000 ROL.
6. În luna mai 2002, inculpaţii au lansat către partea vătămată SC T. SA Cluj-Napoca o comandă pentru achiziţionarea de produse metalurgice. În perioada 13 iunie 2002 - 24 iunie 2002 s-au efectuat către societatea administrată de inculpaţi cinci livrări de marfă în valoarea de 1.328.072.607 ROL. Plata urma să se efectueze în termen de 25 zile de la livrare cu filă CEC. La insistenţele martorului M.A. (director general la partea vătămată) inculpaţii au efectuat plăţi parţial, rămânând un debit de 1.210.155.161 ROL.
Pentru plata datoriei, inculpaţii au emis patru file CEC: BM nr. X1 cu scadenţă la 7 iulie 2002, semnată de inculpata B.O.; BM nr. X2 cu scadenţă la 15 iulie 2002, semnată de inculpatul B.V., BM nr. X3 cu scadenţă la 18 iulie 2002, semnată de inculpatul B.V. şi BM nr. X4 cu scadenţă la data de 6 iulie 2002, semnată de inculpata B.O.
Ultima filă CEC (scadentă la 6 iulie 2002) a fost introdusă la plată şi refuzată la data de 22 iulie 2002 pentru lipsă totală disponibil în cont client aflat în interdicţie bancară.
La datele de 23 iulie 2002 şi 23 august 2002, inculpaţii B.O. şi B.V. au încheiat cu martorul M.A. două minute prin care se angajau să efectueze plăţi (prima plată urma să se efectueze la data de 29 iulie 2002). În mod evident, angajamentele de plată nu au fost respectate de către inculpaţi. Marfa achiziţionată de la partea vătămată SC T. a fost livrată de inculpaţi către firmele SC R.T. SRL Galaţi (sub preţ), SC B. SRL Galaţi. Plata s-a efectuat în totalitate către societatea administrată de inculpaţi.
Partea vătămată SC T. SA Cluj-Napoca a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.285.227.770 ROL.
7. În cursul anului 2002, între partea vătămată SC T.P. SA Galaţi şi societatea administrată de inculpaţi s-a desfăşurat o relaţia comercială. Inculpaţii au achiziţionat marfă şi au făcut plata în termen.
În perioada 17 mai 2002 - 4 iunie 2002 s-au mai efectuat livrări de marfă către societatea administrată de inculpat şi în valoare totală de 859.836.033 ROL. Pentru plata sumei menţionate inculpata B.O. a eliberat o filă CEC scadentă la data de 13 iunie 2002. La data scadentă inculpata a solicitat martorului C.A.M. (administrator la partea vătămată SC T.P. SA Galaţi) să nu introducă fila CEC la plată, deoarece nu a încasat contravaloarea de la beneficiari. La datele de 5 iunie 2002 şi 14 iunie 2002 s-a efectuat o plată parţială în valoare de 271.093.231 ROL, prin compensare (marfă achiziţionată de la partea vătămată SC T. SRL Galaţi).
În schimbul filei CEC, inculpata a emis 11 bilete la ordin pentru restul de 669.649.231 ROL şi pentru penalităţi în sumă de 194.147.036 ROL. Din cele 11 bilete la ordin au fost încasate la datele de 27 iunie 2002 şi 1 iulie 2002, iar un al treilea bilet la ordin din 10 iulie 2002 a fost retras.
La data de 20 iunie 2002 s-a încheiat între inculpată şi reprezentantul legal al părţii vătămate un contract de reeşalonare debite. În baza acestui contract, inculpata B.O. s-a obligat ca plata să se facă prin bilete la ordin, astfel:
- suma de 53.872.387 ROL scadentă la 27 iunie 2002;
- suma de 50.000.000 ROL scadentă la 01 iulie 2002;
- suma de 150.000.000 ROL scadentă la 10 iulie 2002;
- suma de 106.000.000 ROL scadentă la 17 iulie 2002;
- suma de 70.000.000 ROL scadentă la 22 iulie 2002;
- suma de 100.000.000 ROL scadentă la 27 iulie 2002;
- suma de 30.653.694 ROL scadentă la 31 iulie 2002;
- suma de 70.776.934 ROL scadentă la 3 august 2002;
- suma de 38.346.216 ROL scadentă la 6 august 2002.
Fiind introduse la plată biletele la ordin, începând cu data de 17 iulie 2002, acestea au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont. Martorul C.A. nu a fost anunţat de către inculpată de lipsa de disponibil şi de intrarea în interdicţie bancară. De asemenea, societatea parte vătămată nu a primit prin corespondenţă de la societatea administrată de inculpaţi o adresă prin care să i se comunice existenţa vreunor probleme financiare.
Marfa achiziţionată de la partea vătămată a fost vândută către SC P.T. SRL Galaţi, SC M. SRL Galaţi, SC D.R. SRL Galaţi, SC P. SRL Galaţi şi achitată integral e către reprezentanţii legali ai firmelor menţionate în numerar sau cu ordine de plată.
Partea vătămată SC T. SA Galaţi a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 515.258.131 ROL (contravaloare marfă) şi 194.147.036 ROL (penalităţi).
8. Cu facturile nr. 7317299 din 9 iulie 2002 şi 7317297 din 16 iulie 2002, partea vătămată SC M.&A.T. SRL Bucureşti a livrat către societatea administrată de inculpaţi, prin delegat P.M., rulouri tablă în valoare de 375.816.470 ROL şi, respectiv 262.926.234 ROL.
Pentru plata mărfii, martora P.M. a lăsat martorului C.D. (administrator la partea vătămată) trei file CEC semnate de inculpata B.O.: seria BA nr. Y1 în valoare de 188.000.000 ROL cu termen la 27 iulie 2002, seria BA nr. Y2 în valoare de 187.816.470 ROL cu termen la 29 iulie 2002 şi seria BA nr. Y3 în valoare de 262.916.234 ROL cu termen la 5 august 2002.
Introduse fiind la plată, filele CEC au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont şi client aflat în interdicţie bancară. Martorul C.D. s-a deplasat la sediul SC E.I. SRL Galaţi în vederea găsirii unei modalităţi de acoperire a debitului.
La data de 13 august 2002 s-a încheiat cu inculpata B.O. un proces-verbal de conciliere în baza căruia inculpata s-a obligat să achite debitul de 638.734.704 ROL până la data de 19 august 2002. Inculpaţii nu şi-au achitat debitul la data de 19 august 2002 şi din acest moment nu au putut fi contactaţi.
Marfa achiziţionată de inculpaţi de la partea vătămată a fost vândută către SC V. SRL Galaţi, SC V.M. SRL Galaţi şi SC A. SRL Galaţi şi achitată integral de societăţile menţionate.
Partea vătămată SC M.&A.T. SRL Bucureşti se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 638.732.704 ROL.
9. Pe parcursul anului 2001 între partea vătămată SC M.I. ’97 SRL Galaţi şi societatea administrată de inculpaţi s-a desfăşurat o relaţie comercială normală. La datele de 7 decembrie 2001 şi 18 decembrie 2001 s-a livrat către societatea administrată de inculpaţi marfă în valoare de 218.462.580 ROL, şi respectiv, 272.847.960 ROL. Pentru garantarea plăţii, inculpatul B.V. a emis filele CEC BK nr. Z1 şi BK nr. Z2 semnate de inculpata B.O.
Până în luna iunie 2002, inculpaţii nu au efectuat nicio plată. La datele de 12 iunie 2002, 19 iunie 2002 şi 2 iulie 2002 inculpaţii au livrat în compensare către partea vătămată diverse mărfuri care erau achiziţionate în fapt de la celelalte societăţi comerciale - părţi vătămate. În urma acestor compensări a mai rămas un debit în sumă de 295.341.454 ROL.
Pentru că inculpaţii nu au mai efectuat nicio plată, la data de 22 august 2002, filele CEC au fost introduse la plată. În mod evident, au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont şi client aflat în interdicţie bancară.
Marfa achiziţionată de la partea vătămată a fost livrată de inculpaţi către SC P. SRL Galaţi, SC S. SRL Galaţi şi achitată integral.
Partea vătămată SC M.T.I. ’97 SRL Galaţi a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 295.341.454 ROL.
10. În luna iulie 2002, din dispoziţia inculpaţilor B.V.G. şi B.O.C., martora P.M. (delegat la SC E.I. SRL Galaţi) s-a deplasat la sediul părţii vătămate SC H.T. SRL Galaţi unde a solicitat martorului C.M. (administrator) achiziţionarea de produse metalurgice. Plata urma să se efectueze cu fila CEC în termen de 30 de zile de la livrare.
Cu factura nr. 8954028 din 16 iulie 2002, partea vătămată a livrat marfă în valoare totală de 182.036.970 ROL. Pentru plata mărfii martorul Cristea Marin a primit fila CEC BM........ cu scadenţă la data de 15 august 2002. Fila CEC era semnată de inculpata B.O.C.
Înainte cu aproximativ 5 zile de introducerea la plată a filei CEC, martorul Cristea Marin a luat legătura cu cei doi inculpaţi (la sediul SC E.I. SRL Galaţi) pentru a se asigura că nu există probleme bancare. Inculpaţii l-au asigurat pe martor că nu vor fi probleme cu decontarea filei CEC şi că poate fi introdusă la termenul de 15 august 2002.
În mod evident fila CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicţie bancară şi fila CEC anulată. Ulterior martorul C.M. a fost asigurat de inculpaţi că vor efectua plata.
Marfa achiziţionată de inculpaţi a fost vândută către SC V.M. SRL Galaţi la data de 17 iulie 2002, administrator fiind martorul S.M. Plata s-a efectuat către societatea administrată de inculpaţi în numerar şi cu ordine de plată.
La data de 19 august 2002, s-a efectuat plata către partea vătămată prin compensare cu tablă aflată în stoc.
Partea vătămată SC H.T. SRL Galaţi a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 182.036.970 ROL dar pentru că prejudiciul a fost recuperat, nu se constituie parte civilă în procesul penal.
11. În perioada 22 aprilie 2002 - 31 mai 2002, partea vătămată SC T. SRL Galaţi a livrat către societatea administrată de inculpaţi, prin delegat G.P. produse metalurgice în valoare totală de 552.502.316 ROL. La datele de 23 mai 2002 şi, respectiv, 14 iunie 2002, s-au efectuat către partea vătămată plăţi parţiale în sumă de 75.170.125 ROL.
Pentru fiecare din livrările de pe perioada 22 mai 2002 - 31 mai 2002 s-au emis martorului T.G. (director comercial la partea vătămată T. SRL Galaţi) bilete la ordin semnat de inculpatul B.V.G., cu termen scadent în 30 de zile de la livrare (ultimul termen scadent 30 iunie 2002). Unul dintre biletele la ordin (remis pentru livrarea din 22 mai 2002) a fost refuzat la plată pentru lipsă totală disponibil în cont. În atare condiţii, martorul T.G. s-a întâlnit cu inculpaţii B.V. şi B.O. care i-au făcut cunoscut că au unele probleme financiare. Inculpaţii l-au asigurat că vor efectua plata mărfii şi în acest sens, inculpatul B.V. a dat martorului alte două bilete la ordin în alb, semnate şi ştampilate de el. La sfârşitul lunii iulie 2002 - începutul lunii august 2002, prin martorul G.P., inculpaţii au trimis părţii vătămate fila CEC BK.......... pentru întreaga valoare restantă a mărfii (403.640.813 ROL), filă CEC semnată de inculpata B.O. Înainte de introducerea la plată a filei CEC martorul T.G. a luat legătura cu inculpata B.O. care însă nu i-a făcut cunoscută interdicţia bancară.
La data de 16 septembrie 2002, fila CEC a fost introdusă la plată şi refuzată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicţie bancară şi CEC anulat. Marfa achiziţionată de societatea administrată de inculpaţi a fost livrată către SC P. SRL Galaţi, administrată de martorul G.D. Plata mărfii s-a făcut integral şi mai mult decât atât, în fişa analitică a SC P. SRL Galaţi, societatea administrată de inculpaţi apare cu o datorie de 10.500.174 ROL.
Partea vătămată SC T. SRL Galaţi a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 403.640.813 ROL sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.
12. În anii 2001 şi 2002 între partea vătămată SC T. SRL Cluj-Napoca şi societatea administrată de inculpaţi s-au desfăşurat o serie de relaţii comerciale. Negocierile erau purtate de martorul P.E. (administrator al părţii vătămate) şi inculpatul B.V.G. (administrator la SC E.I. SRL Galaţi). Comenzile erau telefonice iar plata se efectua de către inculpaţi prin file CEC trimise prin şofer şi semnate, fie de inculpatul B.V., fie de inculpata B.O.
La data de 20 iunie 2002, cu factura nr. 1028806 partea vătămată a livrat marfă în valoare de 336.929.531 ROL. Pe factură s-a consemnat că plata se face în 15 iulie 2002 cu filă CEC. La data de 15 iulie 2002, inculpatul B.V. s-a prezentat personal la sediul părţii vătămate şi, în prezenţa martorilor P.E. şi D.I. a eliberat fila CEC seria BA nr. P pentru suma de 336.929.531 ROL scadentă în aceeaşi zi. Fila CEC era semnată de inculpata B.O. Introdusă la plată fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont.
La momentul eliberării filei CEC inculpatul B.V. nu a făcut cunoscut reprezentanţilor legali ai părţii vătămate că ar avea probleme financiare. Inculpatul cunoştea că fila CEC urma să fie introdusă în aceeaşi zi, 15 iulie 2002 şi cu toate acestea nu a solicitat o amânare a plăţii şi nu a alimentat contul.
Partea vătămată SC T.I.E. SRL Galaţi a apreciat valoarea prejudiciului la suma totală de 336.929.531 ROL, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.
Inculpaţii au recunoscut, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată, săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu însă au susţinut că nu au acţionat cu intenţia de a înşela pe părţile vătămate. Au mai susţinut că nu au cunoscut faptul că societatea la care erau administratori a intrat în faliment şi că împrejurarea că inculpatul B.V. a fost reţinut de organele de poliţie a avut o influenţă nefastă asupra activităţii comerciale a SC E.I. SRL Galaţi.
De asemenea au invocat că au emis file CEC doar până au intrat în interdicţie bancară şi că aceste file CEC au fost lăsate ca o garanţie a plăţii mărfurilor achiziţionate de la părţile vătămate şi nu ca mijloace de plată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii B.O.C. şi B.V.G.
Iniţial, în cauză s-a pronunţat Decizia penală 123 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi prin care a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.
S-a desfiinţat în parte Sentinţa penală 449 din 19 octombrie 2005 şi în rejudecare s-au aplicat inculpaţilor conform art. 71 C. pen. doar prevederile art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a câte 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanţa de fond.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpaţi.
Prin Decizia penală 5908 din 7 decembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de inculpaţii B.O.C. şi B.V.G.
S-a casat Decizia penală 123 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 198/44/2008.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea primei instanţe pe motive de nelegalitate şi netemeinice.
Sub aspectul netemeiniciei s-a considerat că nu se justifică reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante dat fiind împrejurările în care infracţiunea a fost comisă şi modalitatea în care inculpaţii au acţionat.
Sub aspectul nelegalităţii s-a susţinut că obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat trebuie să se facă conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. şi nu în solidar.
S-a mai susţinut că nu se mai impune obligarea inculpaţilor, atât la plata despăgubirilor civile, cât şi la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente, întrucât SC E.I. SRL Galaţi a fost radiată.
S-a mai arătat că sentinţa este nelegală şi sub aspectul interzicerii, faţă de inculpaţi a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi c) C. pen.
Inculpaţii B.O.C. şi B.V.G. au criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În principal, inculpaţii au solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, nerealizându-se nici latura obiectivă (acţiunea de inducere în eroare) şi nici latura subiectivă (scopul obţinerii unui folos material injust).
În subsidiar, inculpaţii au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Tot în subsidiar inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond şi modificarea modalităţii de executare, în sensul suspendării condiţionate conform art. 81 şi 82 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 198/44/2008 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpata B.C. (fiica lui C.G. şi C.S., domiciliată în Galaţi) şi inculpatul B.V.G. (fiul lui D. şi Z., domiciliat în Galaţi) împotriva Sentinţei penale nr. 449 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi:
A fost desfiinţată Sentinţa penală 449 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii B.O.C. şi B.V.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998, 1000 alin. (3) C. civ. au fost obligaţii inculpaţii în solidar la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- 285.099.962 ROL către partea civilă SC R. SRL Galaţi;
- 7.140.000 ROL către partea civilă SC D.E. SRL Timişoara;
- 626.189.603 ROL către partea civilă SC S. ŞI C. SA Hârşova;
- 443.000.000 ROL către partea civilă SC R.C. SRL Săcele;
- 1.110.155.161 ROL către partea civilă SC T. SA Cluj-Napoca;
- 515.258.131 ROL către partea civilă SC T. SA Galaţi;
- 638.732.704 ROL către partea civilă SC C & I M. & A.T. SRL Bucureşti;
- 295.341.454 ROL către partea civilă SC M.T.I. 97 SRL Galaţi;
- 403.640.813 ROL către partea civilă SC T. SRL Galaţi;
- 336.929.531 ROL către partea civilă SC T.I.E. SRL Cluj.
După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, o copie se va comunica Oficiului Registrului Comerţului Galaţi pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 250 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluţionarea cauzei la fond.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, în apel, după casare, în rejudecare a constatat că inculpaţii B.O.C. şi B.V.G. au fost condamnaţi prin sentinţa penală apelată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare fiecare.
Ca situaţie de fapt, instanţa de fond a reţinut că în perioada mai - august 2002, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpaţii au emis 21 file CEC ştiind că pentru valorificarea acestora nu exista provizia necesară sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte comerciale, cauzând prin această activitate, celor 12 părţi civile un prejudiciu total în sumă de 5.492.770.713 ROL.
Conform art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, precum şi emiterea unui CEC asupra unei instituţii de credit sau unei persoane ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizie sau acoperirea necesară, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Pentru a se asigura tragerea la răspundere penală a inculpaţilor este necesar ca probele administrate în cauză să confirme împrejurarea că aceştia au avut intenţia de a induce în eroare administratorii societăţilor părţii vătămate, prin emiterea filelor CEC, ştiind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, obţinând astfel un folos material injust în detrimentul părţilor vătămate prejudiciate.
În speţă, s-a constatat însă că probele administrate în cauză nu au confirmat împrejurarea că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor a fost comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei.
Pe parcursul procesului penal inculpaţii au susţinut că nu au avut intenţia de a induce în eroare pe reprezentanţii părţilor vătămate.
Au susţinut inculpaţii faptul că filele CEC au fost emise în alb (ştampilate şi semnate de inculpata B.O.C.) şi lăsate drept garanţie societăţilor comerciale părţi vătămate.
Au mai arătat inculpaţii că SC A. SA a introdus prima fila CEC la plată, aceasta fiind refuzată pentru lipsă disponibil, moment în care s-a instituit interdicţia bancară la data de 17 iunie 2002. Imediat după ce s-a aflat că sunt în interdicţie bancară, inculpaţii au luat legătura cu celelalte părţi vătămate, solicitându-le să nu introducă la bancă filele CEC, întrucât aveau de recuperat diferite sume de bani de la alte societăţi comerciale, urmând să le onoreze plăţile.
Deşi au discutat cu reprezentanţii părţilor vătămate, aceştia au introdus filele CEC, însă au fost refuzate la plată, iar ulterior s-a deschis procedura falimentului împotriva părţii responsabile civilmente.
A mai arătat inculpata B.O.C. că nu s-a reuşit achitarea tuturor datoriilor către părţile vătămate, întrucât unele societăţi debitoare ale părţii responsabile civilmente nu şi-au achitat datoriile.
Inculpata a recunoscut că a împrumutat de la două persoane fizice suma de 19.000 dolari, în luna iunie 2002, sumă cu care a achitat datoria către SC R., în aceeaşi zi.
A restituit celor două persoane împrumutul în cursul anului 2003 după ce au vândut un apartament.
Cu privire la procedura de lichidare judiciară, inculpaţii au susţinut că au aflat de această cauză comercială la data de 30 august 2002, când au predat toate actele.
Declaraţiile inculpaţilor au fost confirmate de restul materialului probator, sens în care, conform art. 69 C. proc. pen., acestea pot servi la aflarea adevărului.
Astfel:
Martorul N.G. - administrator la SC P. SRL Galaţi a susţinut că timp de un an şi jumătate a avut o relaţie corectă cu societatea inculpaţilor.
Martora P.M. - merceolog la SC E.I. SRL - a declarat că au existat situaţii când inculpata a lăsat filele CEC în alb societăţilor comerciale. A mai arătat martora că a doua zi după data instituirii interdicţiei bancare toate filele CEC au fost predate băncii. De asemenea, a susţinut martora că în unele situaţii, când filele CEC au fost introduse la plată înainte de data convenită, au fost onorate, şi mai mult au existat împrejurări când marfa era achitată în avans. Martora a confirmat şi împrejurarea că inculpaţii au contractat un împrumut de 900.000.000 ROL pentru a onora plata unei file CEC emisă în favoarea SC R. din Braşov.
Martorul T.D. a susţinut că i-a împrumutat pe inculpaţi cu suma de 19.000 dolari, întrucât „aveau probleme cu nişte file CEC”.
Martorul C.A.M. a susţinut că a desfăşurat relaţii comerciale cu inculpaţii în cursul anului 2002, în bune condiţii până în luna iunie, când inculpata i-a solicitat să nu introducă la plată o filă CEC, întrucât nu avea disponibil.
Ulterior, pentru o parte din marfă inculpaţii au achitat suma de 271.000.000 ROL şi pentru restul au fost emise bilete la ordin, însă numai primele două au fost onorate, iar restul au fost refuzate la plată.
Martorul C.D.O. a susţinut că a avut relaţii comerciale cu inculpaţii, iar când cecurile au devenit scadente le-a introdus la plată însă au fost refuzate. Ulterior, a încheiat cu inculpata un proces-verbal de conciliere, însă datoria nu a fost achitată.
Martorul M.G. a declarat că a avut relaţii comerciale cu inculpaţii pe o durată de 2 - 3 luni neexistând probleme de plată decât la ultima livrare de marfă în valoare de 300 - 500 milioane ROL. I s-a solicitat să nu introducă fila CEC la bancă, urmând ca problema să se rezolve printr-o compensare.
Martora I.J.E., jurist la SC S. şi C. SA Hârşova a declarat că această societate a avut relaţii comerciale cu SC E.I. Pentru marfa livrată au fost emise 3 file CEC, însă nu-şi aminteşte dacă acestea au fost lăsate în alb de către inculpaţi. Cecurile erau scadente la 30 zile şi când prima filă CEC a fost introdusă la plată a fost refuzată pentru lipsă de disponibil. A luat legătura cu inculpaţii, acesteia precizându-i că trec printr-un impas financiar şi vor achita datoria.
Martorul S.C.C., director la SC T. SRL a declarat că a avut relaţii comerciale cu inculpaţii, iar în cursul lunilor aprilie - mai 2002 au fost făcute 6 livrări de marfă. Cu ocazia ultimei livrări au fost refuzate la bancă două bilete la ordin, iar inculpata a precizat că se va face plata însă în prezent are probleme. A fost emisă ulterior o filă CEC, însă şi aceasta a fost refuzată.
Martorul M.C. a declarat că a lucrat la SC T.I. 97 SRL Galaţi, societate care a avut relaţii comerciale cu SC E.I. SRL. Primele livrări au fost achitate cu bilete la ordin sau chiar prin plată direct la casierie, deşi erau emis şi file CEC în alb.
Pentru ultimele livrări, respectiv marfă în valoare de 217 milioane ROL nu s-a mai realizat plata, inculpaţii precizând că au probleme financiare, dar vor plăti. Pe parcursul a câtorva luni s-a realizat o plată în compensare sau plată în numerar, însă tot au mai rămas datorii neachitate. Ulterior însă au fost introduse la bancă file CEC care însă au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.
Martorul M.A. a declarat că SC T. SA Cluj a livrat către societatea inculpaţilor marfă în valoare de 1.320.000.000 ROL. O parte din marfă a fost achitată cu două bilete la ordin, iar inculpaţii au emis şi o ofertă de plată prin compensare. A mai arătat martorul că inculpaţii au emis 4 file CEC, iar când cu fost introduse la bancă primele 2 file CEC scadente au fost refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil.
Martora G.R. a precizat că societatea SC S. şi C. Hârşova a livrat marfă către societatea inculpaţilor, fiind emisă o filă CEC. La data introducerii la plată, fila CEC a fost refuzată, iar după ce s-a luat legătura cu inculpata, aceasta a precizat că are o problemă financiară de scurtă durată şi că va achita marfa.
Ulterior a fost refuzată şi a doua filă CEC.
Probatoriile administrate în cauză au relevat faptul că SC E.I. SRL Galaţi a intrat în interdicţie bancară la data de 17 iulie 2002, însă toate filele CEC au fost emis (înmânate reprezentanţilor părţilor vătămate) anterior acestei date.
Din probele administrate a rezultat în cauză faptul că filele CEC erau predate reprezentanţilor părţilor vătămate la data livrării mărfii, iar data inserată pe aceste file CEC, ca fiind data emiterii, reprezintă de fapt data scadenţei.
Fiind un instrument de plată şi nu de creditare, cecul are rubrică numai referitoare la data emiterii, fără să se înscrie nicăieri data scadenţei. Aceasta se subînţelege din conţinutul art. 30 din Legea nr. 59/1934, în sensul că „cecul emis în România trebuie, sub sancţiunea pierderii dreptului de regres împotriva giranţilor şi garanţilor, să fie prezentat la plată în termen de 15 zile.”
De asemenea, probatoriile administrate în cauză au confirmat împrejurarea că filele CEC au fost lăsate societăţilor părţii vătămate drept garanţei, situaţie ce a condus, de asemenea, la concluzia că acestea au fost predate anterior datei interdicţiei bancare.
Astfel:
- în cuprinsul „Concilierii” încheiată la data de 4 iulie 2002 între reprezentanţii părţii civile SC A. SA şi cei ai SC E.I. SRL Galaţi s-a stipulat că „părţile convin că în caz de nerealizare a celor menţionate mai sus se vor introduce la plată filele CEC la data de 16 iulie 2002, file CEC ce au constituit garanţia mărfii livrate”;
- declaraţia martorei T.M. care a precizat că pentru fiecare livrare (SC A. SA) a primit file CEC drept garanţie, care erau doar semnate şi ştampilate, restul rubricilor urmând a fi completate la termenul convenit pentru plată;
- declaraţia martorului M.C.D. la care s-a făcut referire mai sus;
- declaraţia martorului C.M. în care s-a precizat că au fost primite (de către SC T. SRL) file CEC doar semnat şi ştampilate, stabilind că la 30 zile după livrare să completeze acest CEC şi să-l introducă la plată.
A mai arătat martorul că în condiţiile în care se va achita marfa cu alte mijloace de plată în acest interval de 30 zile, se va restitui fila CEC;
- martorul G.D., administrator la SC P. SRL a arătat că pe parcursul relaţiilor comerciale a primit de la B.O.C. o filă CEC, lăsată drept garanţie, pe care însă nu a fost nevoit să o folosească;
- plângerea formulată de SC R. în care se precizează că „în scopul garantării plăţii mărfii achiziţionate de la noi, numitul B.V. a emis file CEC …”.
Având în vedere cele arătate mai sus, respectiv împrejurarea că filele CEC (de cele mai multe ori „în alb”) au fost lăsate drept garanţie, precum şi faptul că inculpaţii au luat legătura cu reprezentanţii părţilor vătămate, solicitându-le să nu introducă la plată filele CEC, precizându-le că-şi vor onora datoriile, în unele situaţii realizându-se o plată parţială, fie prin mijloace de plată, fie prin compensare, putându-se trage concluzia că a lipsit intenţia inculpaţilor de a induce în eroare pe părţile vătămate.
Linia de apărare a inculpaţilor (în sensul lipsei intenţiei, precum şi a faptului că în ultima perioadă au avut probleme financiare) a rezultat şi din raportul de expertiză contabilă efectuată în faza urmăririi penale, cât şi cu ocazia soluţionării prezentului apel.
Astfel, în raportul de expertiză contabilă efectuată în faza urmăririi penale a rezultat că „SC E.I. SRL, în urma comercializării mărfurilor de la cele 12 societăţi comerciale mai are de încasat suma de 395.092.395 ROL.”
În raportul de expertiză contabilă efectuată în apel s-a precizat că SC E.I. SRL avea de încasat la data de 31 iulie 2002 creanţe în sumă de 10.313.685.964 ROL.
În acest sens, a considerat că neîndeplinirea obligaţiilor comerciale ale inculpaţilor faţă de părţile civile s-a datorat unui blocaj financiar survenit ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor celorlalţi parteneri de afaceri.
Împrejurarea că inculpaţii au achitat alte datorii, pe care le aveau faţă de alţi parteneri de afaceri, în detrimentul părţilor civile nu este de natură să conducă la concluzia că aceştia au comis infracţiunea de înşelăciune.
În cadrul relaţiilor comerciale au prioritate datoriile mai vechi, primele scadente.
De asemenea, susţinerile din rechizitoriu conform cărora suma de 19.000 dolari SUA împrumutată de inculpaţi în nume personal, a fost folosită pentru achitarea datoriei către SC R. SRL şi nu a fost înregistrată în contabilitatea societăţii, nu poate conduce la concluzia că aceştia au comis infracţiunea de înşelăciune dedusă judecăţii.
Nici situaţia conform căreia au fost achitate unele datorii către partenerii de afaceri, fără ca facturile să fie înregistrate în contabilitate (anterior plăţii) nu este de natură să confirme intenţia inculpaţilor de a înşela pe cele 12 părţi vătămate.
Aspectele arătate mai sus, ar putea face obiectul unor contravenţii legea contabilităţii, însă aşa cum s-a mai arătat, nu pot constitui suportul intenţiei de a înşela.
Împrejurarea că societatea administrată de inculpaţi a intrat în procedură de lichidare (şi în final a fost radiată) nu este, de asemenea, de natură să confirme reaua-credinţă a inculpaţilor, în sensul înşelării partenerilor de afaceri, ci poate reprezenta o dovadă a faptului c ă această societate comercială a trecut printr-un blocaj financiar.
Mai mult, trebuie precizat faptul că SC E.I. SRL Galaţi nu a intrat (conform legii) în procedura de lichidare la data de 13 mai 2002, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu.
La data de 13 mai 2002 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, Secţia Comercială, cererea creditoarei SC P.B.N. SA Galaţi privind deschiderea procedurii falimentului debitoarei SC E.I. SRL Galaţi.
Deschiderea procedurii falimentului s-a dispus prin încheiere din 21 iunie 2002 şi ulterior, la data de 30 august 2002, a fost ridicat dreptul de administrare al inculpaţilor.
Având în vedere cele reţinute mai sus s-a considerat că inculpaţii nu au fost de rea-credinţă şi nu au intenţionat să inducă în eroare părţile vătămate cu ocazia încheierii şi executării contractelor comerciale, prin emiterea unor file CEC ştiind că nu a existat disponibilul necesar.
Împrejurarea că inculpaţii au adus la cunoştinţă părţilor civile situaţia financiară prin care trec, încercând să efectueze plăţi parţiale, fie prin mijloace de plată, fie prin compensare, a relevat buna-credinţă a acestora.
Lipsa intenţiei de a înşela a rezultat şi din împrejurarea că societatea administrată de inculpaţi a derulat relaţii comerciale cu părţile civile o lungă perioadă de timp, neexistând probleme privind onorarea plăţilor, cu excepţia ultimei perioade (reţinute drept perioadă de desfăşurare a activităţii infracţionale).
Nu în ultimul rând, trebuie făcută precizarea că intenţia de a înşela trebuie să se manifeste prin scopul urmărit de făptuitor, de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust. Or, probatoriile administrate în cauză nu au relevat împrejurarea că inculpaţii au obţinut un folos material injust din presupusa activitate infracţională dedusă judecăţii, că şi-ar fi însuşit vreo sumă de bani, necesară acoperirii cecurilor emise în favoarea părţilor civile.
Faţă de cele de mai sus, instanţa de apel a considerat că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpaţilor, respectiv intenţia (obiect al laturii subiective), devenind incidente dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a considerat că apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi este fondat sub aspectul laturii civile a cauzei, precum şi sub aspectul modalităţii în care au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a constatat astfel că prin Sentinţa comercială nr. 198 din 10 mai 2005 a Tribunalului Galaţi s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC E.I. SRL Galaţi, precum şi radierea acesteia.
Astfel, întrucât partea responsabilă civilmente SC E.I. SRL Galaţi a fost radiată nu se mai impune obligarea inculpaţilor în solidar cu aceasta la plata despăgubirilor civile.
Având în vedere soluţia pe latură penală, dispoziţiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen. şi împrejurarea că până în prezent prejudiciile cauzate părţilor civile nu au fost acoperite, fiind obligaţi inculpaţii în solidar la plata despăgubirilor civile solicitate de părţile vătămate.
Cu privire la cheltuielile judiciare către stat la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii la instanţa de fond, s-a considerat că au fost încălcate dispoziţiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu a operat solidaritatea acestora.
Sub acest aspect, chiar în măsura în care inculpaţii au fost achitaţi, dar având în vedere că s-a impus obligarea acestora la despăgubiri civile au fost obligaţi şi la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei la fond.
Faţă de cele de mai sus au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii B.O.C. şi B.V.G.
S-a desfiinţat Sentinţa penală 449 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
Conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Au fost obligaţi cei doi inculpaţi în solidar la plata despăgubirilor civile către părţile civile.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea cauzei la fond conform art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 198/44/2008, în baza dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei penale 10 din 9 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 198/44/2008, în sensul că suma la plata căreia a fost obligat fiecare inculpat cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanţa de fond este de 250 RON, în loc de 500 RON, cum greşit s-a menţionat.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru nelegalitate, în ce priveşte soluţia de achitare a inculpaţilor B.O.C. şi B.V.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum şi de partea civilă SC R. S.R.L. aceasta din urmă fără a arăta în scris motivele de recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, procurorul a arătat că instanţa de apel a considerat că probele administrate în cauză nu au confirmat împrejurarea că fapta reţinut în sarcina inculpaţilor a fost comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei, deoarece filele CEC au fost lăsate drept garanţie, iar inculpaţii au luat legătura cu reprezentanţii părţilor vătămate solicitându-le să nu le introducă la plată, precizându-le că îşi vor onora datoriile, în unele situaţii realizându-se o plată parţială prin mijloace de plată sau compensare.
De asemenea, a mai menţionat că instanţa de apel a reţinut că inculpaţii au fost de bună-credinţă şi au adus la cunoştinţă părţilor civile situaţia financiară prin care trec, iar neîndeplinirea obligaţiilor comerciale s-a datorat unui blocaj financiar survenit ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de către ceilalţi parteneri de afaceri.
Procurorul a precizat că nu împărtăşeşte punctul de vedere al instanţei de apel, din următoarele considerente:
Prin Încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2002, Dosar nr. 1668/LJ/2002 al Tribunalului Galaţi, secţia comercială s-a admis cererea creditoarei SC P.B.N. SA Galaţi şi s-a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciară a SC E.I. SRL Galaţi ai cărei administratori erau inculpaţii.
Din actele dosarului a rezultat că procedura de citare a inculpaţilor pentru termenul la care s-a luat hotărârea menţionată anterior a fost legal îndeplinită, cu respectarea dispoziţiilor procedurale, la sediul societăţii, care era şi domiciliul inculpaţilor. Societatea nu a avut un alt sediu.
Cererea de faliment a fost comunicată inculpaţilor încă din data de 20 mai 2002 (dovadă de comunicare fila 16, vol. II urmărire penală).
Ulterior, în 6 august 2002 li s-a comunicat la sediul societăţii şi încheierea din 21 iunie 2002, de deschidere a procedurii de lichidare (dovadă comunicare fila 26 vol. II urmărire penală).
Inculpaţii B.O.C. şi B.V.G. au luat cunoştinţă şi de intrarea în interdicţie bancară (din data de 17 iulie 2002), la data de 24 iulie 2002 (dovezi comunicare fila 56 vol. II urmărire penală, semnate personal de inculpat).
A rezultat că inculpaţii au avut cunoştinţă de faptul că, faţă de societatea la care erau administratori, a fost demarată procedura de lichidare judiciară.
Inculpaţii nu au făcut cunoscută partenerilor de afaceri situaţia reală a societăţii lor.
Cu o parte dintre ei au început derularea unor contracte comerciale anterior lunii mai 2002 (este cazul SC A. SA Galaţi, SC R. SRL Galaţi, SC S. şi C. SA Hârşova, SC R.C. SRL Săcele, SC M.T.I. 97 SRL Galaţi, SC T. SRL Galaţi, SC T.I.E. SRL Cluj-Napoca).
Intenţia inculpaţilor a fost să îi inducă şi menţină în eroare pe reprezentanţii legali ai părţilor vătămate.
Astfel, iniţial au achiziţionat marfă, în mod repetat, pe care au achitat-o (în cazul SC A. SA Galaţi, SC R. SRL Galaţi, SC S. şi C. SA Hârşova), iar pentru ultimele livrări, de o valoare mai mare, au emis file CEC care, ulterior, au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont.
Din probatoriile administrate în cauză au rezultat că filele CEC sau biletele la ordin reprezentau un mijloc de plată, potrivit înţelegerilor contractuale încheiate între inculpaţi şi reprezentanţii părţilor vătămate.
Chiar dacă s-au folosit expresii de genul „filele CEC au constituit garanţia mărfii livrate” sau „file CEC lăsate drept garanţie”, în mod constant, toţi reprezentanţii părţilor vătămate au precizat că au primit file CEC sau bilete la ordin semnate şi ştampilate la data livrării mărfii, urmând ca acestea să fie introduse la plată la termenul convenit, de regulă 30 zile de la facturare.
În acest sens sunt declaraţiile martorilor T.M., E.N., contractul încheiat cu partea vătămată SC A. SA Galaţi, declaraţiile martorilor S.N. (SC R. SRL Galaţi), D.C. (SC D.E. SRL Timişoara), G.R. şi contractul încheiat cu partea vătămată SC S. şi C. SA Hârşova, declaraţia martorului M.G. şi contractul încheiat cu partea vătămată SC R.C. SRL Săcele, declaraţia martorului M.A. (SC T. SA Cluj-Napoca), C.A. (SC T. SA Galaţi), C.D.O. (SC M.&A.T. SRL Bucureşti), M.C. (SC M.T.I. 97 SRL Galaţi), C.M. (SC H.T. SRL Galaţi), Ţ.G.I. (SC T. SRL Galaţi), P.E. (SC T.I.E. SRL Cluj-Napoca), date în cursul urmăririi penale.
Potrivit înţelegerii dintre părţi şi practicii în materie comercială, părţile vătămate puteau trece pe filele CEC şi biletele la ordin data scadenţei, acest lucru neavând relevanţă în ce priveşte existenţa infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor.
Faptul că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a induce în eroare pe părţile vătămate a rezultat şi din următoarele împrejurări:
- Marfa a fost achiziţionată de la părţile vătămate în perioada martie 2002 - iulie 2002, iar inculpaţii nu au adus la cunoştinţă reprezentanţilor legali, în momentul emiterii filelor CEC, faptul că nu au disponibil în cont şi au probleme financiare.
Inculpaţii solicitau, înainte de scadenţă, părţilor vătămate să nu introducă la plată filele CEC, stabilind alte termene de plată, pe care nu le respectau.
Astfel, în ce priveşte SC A. SA Galaţi, martorul E.N. a arătat că inculpaţii l-au anunţat, la data scadenţei, că nu au disponibil în cont. A semnat cu aceştia un protocol de reeşalonare a plăţilor, la 4 iulie 2002, deşi mai existaseră două termene de plată nerespectate.
Au stabilit ca filele CEC să fie introduse la plată la data de 16 iulie 2002, asigurându-l că atunci vor fi bani în cont. Cu toate acestea, inculpaţii nu au alimentat contul.
La fel au procedat şi cu părţile vătămate SC R. SRL Galaţi, SC R.C. SRL Săcele, SC T.P. SA Galaţi.
În condiţiile în care la data de 31 mai 2002 aveau în contul deschis la BCR doar suma de 244.863 ROL (scrisoare de bonitate, fila 264 dosar urmărire penală), inculpaţii au achiziţionat în perioada imediată următoare marfă în valoare de 3.404.201.377 ROL (de la societăţile menţionate la punctele 2, 3, 4, 6, 8, 10, 12 din rechizitoriu), pentru plata căreia au emis file CEC.
În perioada 9 ianuarie 2002 - 30 iulie 2002, societatea inculpaţilor a contractat un număr de 19 credite de la bănci comerciale şi cooperative de credit, în valoare totală de 3.745.153.554 ROL, achitând în perioada 12 martie 2002 - 13 august 2002 rate şi dobânzi în sumă totală de 3.148.595.554 ROL, soldul rămas fiind de 596.758.000 ROL.
Marfa achiziţionată de la părţile vătămate a fost vândută de către inculpaţi, iar contravaloarea acesteia a fost încasată, aproape integral, plata făcându-se în numerar sau cu ordine de plată, la termen. Diferenţa neîncasată este de 395.092.395 ROL.
Cu toate acestea, inculpaţii au dat altă destinaţie sumelor încasate (de peste 5 miliarde ROL).
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că în perioada ianuarie 2002 - iunie 2002, societatea inculpaţilor a încasat de la debitorii săi suma totală de 494.000.000 ROL, plătind totodată către creditorii săi datorii în sumă totală de 888.993.138 ROL.
De asemenea, s-a stabilit că, în luna iulie 2002, inculpaţii B.O.C. şi B.V.G. au ridicat din casieria societăţii E.I. SRL Galaţi la 1 iulie 2002, dividende aferente anului 2001, în sumă de 466.090.259 ROL.
Din verificarea actelor contabile a rezultat că inculpaţii nu au acordat credite societăţii SC E.I. SRL Galaţi, însă, s-a constatat că inculpatul B.V.G. a ridicat în perioada ianuarie 2002 - iulie 2002 sume mari de bani din casieria societăţii, în valoare totală de 3.713.000.000 ROL, pe care le-a decontat ulterior, integral, până în luna decembrie 2002, fără a se cunoaşte însă destinaţie acestor sume sau provenienţa banilor decontaţi.
Inculpaţii au contractat împrumuturi şi de la persoane fizice, împrumutând la data de 19 iunie 2002 suma de 19.000 dolari SUA, de la martorii T.D. şi M.L.
Deşi au menţionat în contract că aceşti bani vor fi folosiţi pentru susţinerea societăţii SC E.I. SRL, suma nu a fost înregistrată în contabilitate, fiind restituită de inculpaţi în anul 2003.
În urma analizei extraselor de cont, respectiv a registrului de casă, în perioada 1 ianuarie 2002 - 31 iulie 2002, s-a constatat că SC E.I. SRL a efectuat plăţi în vederea achitării creditelor bancare şi dobânzilor aferente, au achitat suma de 888.993.138 ROL debitorilor societăţii, s-au făcut plăţi către furnizorii de marfă şi s-a constatat că societatea a înregistrat unele plăţi în avans către unii furnizori, deşi nu s-au găsit contracte comerciale care să cuprindă clauza de plată în avans a mărfurilor (în sumă de 347.026.441 ROL).
De reţinut este şi faptul că societatea inculpaţilor avea multe datorii. Din raportul întocmit de lichidatorul SC S. 2000 SRL a rezultat că valoarea creanţelor celor 26 de creditori ai societăţii se ridica la 9.640.608.099 ROL.
Faţă de raportul de expertiză contabilă efectuată în apel, instanţa a reţinut că SC E.I. SRL mai avea de încasat, la data de 31 iulie 2002, creanţe în sumă de 10.313.685.964 ROL.
Expertiza efectuată în apel s-a limitat la citirea balanţei de verificare analitică din 31 iulie 2002, întocmită de administratori.
Nu se poate ajunge la o concluzie corectă doar citind balanţa (sumele trecute în diferite conturi), fără a se verifica dacă menţiunile se justifică, pe bază de documente şi fără a urmări rulajul în alte conturi.
De exemplu, suma de 1.151.324.551 ROL a fost trecută în contul 461 (Debitori diverşi) în mod greşit, deoarece, în fapt, a fost luată de inculpat din casierie.
De altfel, s-a reţinut şi în Sentinţa comercială nr. 198 din 10 mai 2005 a Tribunalului Galaţi, de închidere a procedurii falimentului, că inculpaţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de ţinere corectă a evidenţei contabile.
Pe de altă parte, inculpaţii B.O.C. şi B.V.G. au depus, în apărarea lor, în apel, doar trei bilete la ordin emise în favoarea societăţii lor, cu scadenţa în septembrie 2002, dată ulterioară consumării infracţiunii din prezenta cauză şi în valoare de 723.640.000 ROL.
În concluzie, soluţia de achitare a inculpaţilor B.O.C. şi B.V.G., cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este nelegală, iar pe baza unei analize temeinice a materialului probator administrat în cauză se impune condamnarea acestora, deoarece au emis file CEC şi bilete la ordin, ştiind că pentru valorificarea acestora nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte comerciale, cauzând un prejudiciu de 5.667.843.322 ROL.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului declarat, casarea în parte, sub aspectul laturii penale, a Deciziei penale nr. 10A de la 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi, în rejudecare, condamnarea inculpaţilor B.O.C. şi B.V.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, cu privare de libertate.
La termenul de judecată de la 26 mai 2009, în recurs, Înalta Curte, constatând întemeiată cererea formulată de intimaţii inculpaţi, pentru a da posibilitatea acestora să-şi angajeze un apărător şi să pregătească apărarea, cauza aflându-se la primul termen de judecată a amânat cauza la 15 septembrie 2009, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la filele 40 - 41, dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de judecată de la 15 septembrie 2009, procurorul şi apărătorul ales al intimaţilor inculpaţi au solicitat amânarea cauzei având în vedere Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 1 septembrie 2009 şi Hotărârea Secţiei Judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 3 septembrie 2009, iar după deliberare, Înalta Curte, având în vedere Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 1 septembrie 2009 a amânat cauza la 22 octombrie 2009, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la filele 63 - 64 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, la întrebarea instanţei, apărătorul intimaţilor inculpaţi a precizat că intimata inculpată B.O.C. cunoaşte termenul, dar nu se va prezenta, întrucât are doi copii minori şi nu doreşte să dea declaraţie în cauză.
Intimatul inculpat B.V.G. a învederat că nu doreşte să mai dea o altă declaraţie în această fază procesuală.
Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri a precizat că îşi restrânge criticile cu privire la soluţia de achitare, doar referitor la trei dintre actele materiale, fapte reţinute la punctele 8, 10 şi 11 şi săvârşite după interdicţia de a emite cecuri. În acest sens, a arătat că faptele subzistă în legătură cu părţile civile SC M.A., H.T. şi T. SRL cu care relaţiile au continuat şi după intrarea în interdicţie bancară şi începerea procedurii de lichidare, întrunind elementele infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. A mai arătat că pentru toate faptele este incident alin. (2) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi, prin înlăturarea alin. (5), întrucât prejudiciul este sub limita prevăzută de lege, se impune condamnarea inculpaţilor în condiţiile art. 215 alin. (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedepse care să reflecte pericolul social concret al activităţii inculpaţilor.
În ce priveşte recursul părţii civile, a pus concluzii de respingere, ca nefondat.
Apărătorul intimaţilor inculpaţi a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri, ca nefondate, susţinând că inculpaţii nu au luat cunoştinţă de procedura de faliment, deoarece nu au fost citaţi la sediul social şi a depus la dosarul cauzei şi concluzii scrise.
Poziţia din ultimul cuvânt a intimatului inculpat B.V.G. a fost consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
În amplele concluzii scrise depuse la dosar, intimaţii inculpaţi prin apărător au arătat că nu a fost efectuat niciun act de inducere în eroare de către inculpaţi, că paguba cauzată societăţilor comerciale în cauză nu este rezultatul unei acţiuni de inducere în eroare exercitată de către aceştia.
S-a susţinut că în cauză nu este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, dovedind şi probând în cadrul apelului că cei doi inculpaţi nu au efectuat niciun act material de inducere în eroare, nicio acţiune de amăgire a vreunei din părţile vătămate cu privire la faptul plăţii.
În această analiză au pornit de la derularea exactă a situaţiei de fapt în cauză, de la o împrejurare de necontestat: acceptarea de către reprezentanţii părţilor vătămate, societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării contractelor comerciale, de file CEC în alb, doar semnate şi ştampilate de către inculpaţi, ce urmau a fi completate de partea vătămată la rubrica data emiterii cu o dată nereală, ulterioară, dată la care s-a convenit a fi scadentă.
Această situaţie a fost omisă, ignorată cu bună ştiinţă de recurent care a susţinut în continuare, faptul că intenţia inculpaţilor de inducere în eroare a rezultat din modalitatea de săvârşire a faptelor, aceştia neaducând la cunoştinţa reprezentanţilor legali ai părţilor vătămate în momentul emiterii filelor cec, faptul că nu au disponibil în cont.
Mecanismul derulării relaţiilor comerciale dintre societatea administrată de inculpaţi şi reprezentanţii legali ai celor 12 societăţi comerciale - părţi vătămate în cauză este următorul: la fiecare ridicare a mărfii şi facturii fiscale aferente, inculpaţii/delegatul societăţii, numita P.M., înmânau reprezentantului părţii vătămate o filă CEC doar semnată şi stampilată; în unele cazuri se convenea o dată precisă care să fie data scadenţei, când partea vătămată urma să completeze fila CEC şi să o introducă spre decontare, în alte cazuri (s-a avut în vedere situaţia părţii vătămate SC R. SRL, Săcele - Braşov) data scadentă urma să fie trecută de partea vătămată atunci când „va primi confirmare de la B. că va exista disponibil în cont” (declaraţie martor M.G., fila 242 dosar de urmărire penală).
În dovedirea realităţii mecanismului mai sus descris, au probat, în cadrul apelului, ca data reală a emiterii filelor CEC este o dată anterioară celei pe care o regăsesc înscrisă pe fila CEC la rubrica „data emiterii” (data înscrisă pe fila CEC este în fapt data convenită de părţi a reprezenta scadenţa).
În concluziile scrise a fost arătată în detaliu situaţia filelor CEC emise pentru fiecare parte vătămată, concluzionându-se că din întreg mecanismul derulării relaţiilor comerciale a rezultat faptul că reprezentanţii legali ai părţilor vătămate au acceptat ca, în momentul livrării mărfii şi eliberării facturii fiscale aferente către societatea administrată de inculpaţi să li se înmâneze concomitent filele cec, dar completate la rubrica emitere cu o dată ulterioară (în unele cazuri chiar, aşa cum s-a arătat, au existat părţi vătămate care au completat, în mod abuziv, o dată a scadenţei stabilită şi ştiută doar de acestea).
Părţile vătămate în cauză au avut reprezentarea clară asupra faptului că societatea administrată de inculpaţi nu avea, la momentul real al emiterii filelor cec, provizionul necesar acoperii acestora.
De asemenea, intimaţii inculpaţi, prin apărător au menţionat că au dovedit, prin probe, că reprezentanţii celor 12 societăţi considerate părţi vătămate şi-au manifestat acordul, şi-au dat concursul cu privire la o situaţie ireală, au acceptat înscrierea de menţiuni nereale la rubrica „data emiterii” şi „suma de bani”, elemente esenţiale ale cecului, caz în care nu se poate accepta concluzia instanţei de fond, că asupra acestora a fost exercitată o acţiune de amăgire, de inducere în eroare în legătură cu faptul plăţii.
Convenindu-se între partenerii comerciali, respectiv societatea administrată de inculpaţi şi fiecare din cele 12 societăţi părţi vătămate în cauză, cu privire la inserarea în cuprinsul filei CEC de menţiuni nereale, false, a fost alterat caracterul de instrument de plată al cecului.
Filele CEC care fac obiectul prezentei cauze au fost emise de către inculpaţii B.O. şi B.V. nu ca mijloc de plată pentru produsele achiziţionate, ci ca o garanţie pentru efectuarea unei plăţi ulterioare, prin alte mijloace de plată.
Dovada în acest sens a rezultat din faptul emiterii filelor CEC în alb, doar semnate şi ştampilate, rubricile privind „data emiterii” şi „suma de bani” fiind completate ulterior de reprezentanţii părţilor vătămate mergând tocmai pe considerentul că, până la data convenită drept scadentă, inculpaţii urmau să achite contravaloarea mărfurilor achiziţionate cu alte mijloace de plată, existând cazuri când inculpaţii, până la data convenită drept scadenţă a cecului, au efectuat plăţi parţiale către societăţile părţi vătămate în cauză, uzându-se de alte mijloace de plată, arătându-se în detaliu în ce au constatat acestea.
Astfel, se arată că filele CEC au fost emise pentru garanţie. De asemenea se consideră că s-a interpretat tendenţios faptul că dacă inculpaţii au efectuat plăţi parţiale către societăţile părţi vătămate, acestea s-au realizat prin compensare, în condiţiile în care compensarea era chir o modalitate de plată acceptată de reprezentanţii legali ai părţilor vătămate, stabilită clar la momentul încheierii contractelor de livrare marfă.
Totodată, intimaţii inculpaţi prin apărător consideră că atât în cuprinsul rechizitoriului, al sentinţei primei instanţe, cât şi în motivele de recurs nu se cunoaşte şi nu se face distincţia între depunerea cererii de deschidere a procedurii de lichidare judiciară, pe de-o partea şi admiterea cererii, cu consecinţa dispunerii de către instanţă a deschiderii procedurii de lichidare judiciară, pe de altă parte.
Inculpaţii nu au avut cunoştinţă de depunerea cererii de către creditoarea SC P.B.N. SA şi nu au aflat de deschiderea procedurii de lichidare judiciară decât spre sfârşitul lunii august, când au şi depus actele contabile la lichidatorul SC S. 2000 SRL Galaţi, fiind verificat Dosarul nr. 1668/LJ/2002 al Tribunalului Galaţi având ca obiect cererea de deschidere a procedurii de lichidare judiciară, din care a rezultat că cererea de deschidere a procedurii de lichidare s-a judecat cu lipsă de procedură în privinţa debitoarei SC E.I. SRL Galaţi.
Dreptul de administrare al inculpaţilor B.O. şi B.V. a fost ridicat abia la sfârşitul lunii august 2002, prin încheierea din 30 august 2002 şi prin urmare, fie ea deschisă procedura de lichidare judiciară la data de 21 iunie 2002, până la 30 august 2002 când s-a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, aceştia puteau derula legal relaţii comerciale.
În mod greşit se invocă faptul că activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat şi în cursul lunii august 2002, din nicio probă administrată în cauză nerezultând că în acea lună s-ar fi încheiat şi executat contracte comerciale or că s-ar fi emis filele CEC.
Studiind atât actele depuse de părţile vătămate, cât şi răspunsul la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză se poate constata că ultima livrare de marfă către societatea administrată de inculpaţi a fost făcută de partea vătămată SC H.T. SRL Galaţi la data de 16 iulie 2002 în baza facturii fiscale nr. 8954028.
Totodată, filele CEC care fac obiectul prezentei cauze au fost emise de către inculpaţi înainte de intrarea în interdicţie bancară din data de 17 iulie 2002; filele CEC completate de unele părţi vătămate (SC R. SRL; SC M.&A.T. SRL; M.T.I. 97 SRL şi SC H.T. SRL) care la rubrica data emiterii au zile din cursul lunii august 2002 au fost în realitate emise anterior, în august fiind doar data convenită de părţi a reprezenta scadenţa şi a fi prezentate cecurile la bancă spre decontare.
Obiectiv vorbind, inculpaţii nici nu puteau emite filele CEC în cauză în cursul lunii august 2002, ca o consecinţă a intrării în interdicţie bancară, având obligaţia de a restitui imediat băncilor la care erau clienţi formularele CEC aflate în posesia lor.
Alte aspecte demne de semnalat, de natură a conduce la concluzia că inculpaţii B.O. şi B.V. nu au acţionat cu rea-credinţă şi nu au urmărit să desfăşoare o activitate de inducere în eroare a părţilor vătămate cu care au intrat în relaţii comerciale sunt că, societatea administrată de inculpaţi, SC E.I. SRL Galaţi a fost înfiinţată în cursul anului 1992, având ca obiect principal de activitate comerţul cu produse laminate, iar timp de 10 ani, până la incidentul din cursul anului 2002, societatea şi-a făcut un nume în domeniul afacerilor, definindu-se prin seriozitatea în relaţiile comerciale, că o mare parte din societăţile comerciale părţi vătămate, inculpaţii au derulat relaţii comerciale de substanţă (valori mari), o lungă perioadă de timp anterior lunii mai 2002, pe parcursul cărora inculpaţii şi-au executat întocmai obligaţiile contractuale, efectuând plăţile aferente livrărilor de marfă, în condiţiile detaliate menţionate, că blocajul financiar în care a intrat societatea administrată de cei doi inculpaţi şi agravarea apoi a situaţiei s-a datorat unui cumul de factori, independenţi de voinţa inculpaţilor (deschiderea procedurii de lichidare judiciară a societăţii, interdicţia bancară, inculpatul B.V. a fost reţinut la poliţie, din data de 30 august 2002 s-a dispus prin încheierea Tribunalului Galaţi, ridicarea dreptului debitoarei SC E.I. SRL de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de ele, au fost situaţii în care societatea administrată de inculpaţi, valorificând ulterior marfa achiziţionată de la părţile vătămate, nu a încasat banii de la cumpărător, bani ce ar fi constituit lichidităţi pentru achitarea propriei datorii către furnizor.
Totodată, intimaţii inculpaţi prin apărător consideră că nu este realizată nici latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina acestora, întrucât în cauza dedusă judecăţii, inculpaţii B.O. şi B.V. nu au acţionat niciodată cu intenţia de a înşela societăţile comerciale părţi vătămate, aceştia acţionând de fiecare dată cu bună-credinţă ce rezultă din faptul că anterior perioadei mai - august 2002, au derulat relaţii comerciale o lungă perioadă de timp anterior lunii mai 2002, onorându-şi corespunzător obligaţiile de plată; pe chiar parcursul perioadei mai - august 2002 inculpaţii au depus toate eforturile şi au efectuat plăţi parţiale către societăţile comerciale - părţi vătămate.
S-a precizat că analizând materialul probator în cauză au constatat că s-au efectuat de către inculpaţi, plăţi către părţile vătămate, nu doar înainte de data de 17 iulie 2002, data intrării în interdicţie bancară, dar chiar ulterior acestei date, prin livrarea către părţile vătămate de mărfuri în compensare, în condiţiile detaliate, după intrarea în incidenţă de plată, inculpaţii au continuat eforturile de achitare a debitului acumulat faţă de furnizori. Astfel, în data de 31 iulie 2002 inculpaţii au stins prin compensare debitul avut faţă de SC A. SA Galaţi, facturând două electropompe avute în custodie la această societate; la data de 19 august 2002 inculpaţii au achitat prin compensare debitul în sumă de 182.036.970 ROL către SC H.T. SRL Galaţi.
După emiterea filelor CEC de către inculpaţi (aşa cum s-a dovedit, toate filele CEC care fac obiectul prezentei cauze au fost înmânate societăţilor-părţi vătămate anterior datei de 17 iulie 2002), înainte de a se împlini data scadentă şi de a se prezenta băncii filele CEC spre decontare, inculpaţii au adus la cunoştinţa reprezentanţilor legali ai părţilor vătămate lipsa provizionului necesar, solicitând amânări la efectuarea plăţii şi neintroducerea filelor CEC spre decontare, aşa cum a detaliat, în cazul mai multor societăţi, inclusiv SC R. SRL. Astfel, însuşi reprezentantul legal al acestei societăţi, martorul S.N. a recunoscut „cu o zi înainte de termenul fixat pentru prima filă CEC emis către SC A. SA au fost declaraţi în CIP, şi să nu introduc filele CEC la plată”. Martorul a mai declarat că a luat decizia de a introduce filele CEC la plată, numai după ce a făcut eforturi să îi contacteze pe soţii B. în scopul ajungerii la o înţelegere. S-a pus întrebarea când au fost exercitate aceste demersuri de către reprezentantul părţii vătămate, care a recunoscut că a fost rugat la data de 17 iulie 2002 să nu prezinte fila CEC spre decontare, dar care imediat a doua zi, pe 18 iulie 2002 a introdus spre plată fila CEC BA................ Se arată că martorul se contrazice în propriile afirmaţii, căci un pasaj mai jos, în cuprinsul declaraţiei sale îşi enunţa de fapt scopul: „pentru a putea investi cele două cecuri cu putere executorie am fost nevoit să le introduc la plată cu toate că ştiam că societatea a fost declarată în C.I.P.”
Nu în ultimul rând în sprijinul afirmaţiilor lor stă şi declaraţia martorei P.M. în sensul că „aflând de incidenţă, am primit sarcina de la administratorii SC E. să contactez firmele furnizoare să le notific acest lucru cu propunerea de reeşalonare a plăţilor.”
De asemenea, intimaţii inculpaţi B.O.C. şi B.V.G., prin apărător au evidenţiat şi atitudinea de rea-credinţă manifestată de reprezentanţii legali ai părţilor vătămate, în cazul SC A. SA Galaţi, SC R.C. SRL, SC M.T.I. 97 SRL Galaţi, SC T. SRL Galaţi, SC T.P. SA Galaţi, au for evidenţiate aspecte cu privire la biletele la ordin emise drept garanţie.
Nu în ultimul rând nu a fost dovedit în cauză nici scopul infracţiunii de înşelăciune, constând în „obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.” Astfel, s-a arătat că din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat că inculpaţii şi-ar fi însuşit vreo sumă de bani corelativ cu prejudicierea societăţilor comerciale - părţi vătămate. Dimpotrivă există dovezi clare că cei doi inculpaţi au făcut tot posibilul să achite debitele societăţii, acumulate faţă de părţile vătămate, au făcut tot posibilul să îşi continue activitatea comercială: au creditat societatea, au contractat împrumuturi de la persoane fizice pe care le-au garantat cu bunuri personale, au efectuat plăţi în chiar ziua în care au intrat în C.I.P., au efectuat plăţi prin compensare ulterior momentului în care au intrat în interdicţie bancară. Câr priveşte menţiunea făcută de acuzare, că inculpaţii ar fi ridicat din casieria societăţii dividendele aferente anului 2001, aceasta nu satisface exigenţa folosului material injust, dividendele reprezentând un folos material just, cuvenit asociatului.
În concluzie, intimaţii inculpaţi, prin apărător consideră soluţia de achitare dispusă faţă de aceştia, de instanţa de apel prin Decizia penală nr. 10/A din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, ca fiind legală şi temeinică, solicitând respingerea, ca nefondat a recursului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, aşa cum a fost precizat oral şi de recurenta parte civilă SC R. SRL, împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele de recurs ale parchetului, în limitele arătate, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 17 C. proc. pen. şi respectiv din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) cel referitor la partea civilă, Înalta Curte constată recursurile parchetului şi părţii civile ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, aşa cum a fost precizat de către procuror, în limitele arătate:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţa de apel în mod corect a stabilit nevinovăţia inculpaţilor B.O.C. şi B.V.G. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată fiecare, respectiv aceea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Astfel, în contextul cauzei, prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că inculpaţii B.O.C. şi B.V.G., în calitatea pe care au deţinut-o aceea de administratori ai SC E.I. SRL nu au avut intenţia de a induce în eroare cele douăsprezece părţi vătămate cu ocazia încheierii şi executării contractelor comerciale, prin emiterea filelor CEC, atâta timp cât părţile vătămate în condiţiile arătate, au acceptat, ca la momentul livrării mărfii şi eliberării facturii fiscale aferente către societatea administrată de inculpaţi să li se înmâneze concomitent file CEC completate la rubricile „emitere” şi „suma de bani”, cu o dată ulterioară şi respectiv doar semnate şi ştampilate, urmând a fi completate ulterior, nemaiputând constitui mijloace de plată, ci titluri de garanţie, acestea având reprezentarea clară că societatea nu avea la momentul real al emiterii filelor CEC, provizionul necesar acoperirii acestora.
În mod concret, în limitele precizate oral de către procuror, cu privire la filele CEC emise de către SC E.I. SRL Galaţi către societăţile SC C & I M.&A.T. SRL, SC H.T. SRL Galaţi şi SC T. SRL Galaţi există neconcordanţe la rubricile menţionate, în condiţiile mai sus arătate, ce se coroborează cu declaraţiile martorilor S.L., C.M., G.D.
Astfel, în ceea ce priveşte filele CEC emise de către SC E.I. SRL Galaţi către SC C & I M.&A.T. SRL, respectiv BA......... emisă la Galaţi, la 27 iulie 2002, BA............ emisă la Galaţi la 29 iulie 2002, BA.............. emisă la Galaţi la 5 august 2002, în raport cu data emiterii şi numărul lor, remiterea acestora, există neconcordanţe sub aspectul momentului completării acestora, de către societatea administrată de către inculpaţi.
Referitor la fila CEC emisă de SC E.I. SRL Galaţi către SC H.T. SRL Galaţi şi anume BM........ emisă la Galaţi la 15 august 2002, aceasta a fost emisă la data de 16 iulie 2002, doar semnată şi ştampilată, fiind înmânată părţii vătămate când aceasta a înmânat tabla părţii vătămate.
De asemenea, fila CEC emisă de către SC E.I. SRL Galaţi către SC T. SRL Galaţi, respectiv BK....... emisă la Galaţi la 16 septembrie 2002, iniţial nu a fost emisă către partea vătămată, ci către SC P. SRL Galaţi, fiind înmânată administratorului acestei societăţi, martorul G.D. pentru garantarea plăţilor, iar la solicitarea numitului T.I., director la SC T. SRL Galaţi, la începutul lunii august, martorul G.D. i-a înmânat acestuia fila CEC, fără a înştiinţa inculpaţii B.O.C. şi B.V.G.
Martorul S.L. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a menţionat că „La data de 10 iunie 2002 s-a prezentat la sediu societăţii administratorul lui SC M.&A.T. SRL Bucureşti, domnul C.D. care a venit cu o cerere pentru debitat şi cutat rulouri de tablă zincată, pe care le avea în custodie la o societate din Brăila, cerere pe care am aprobat-o şi în urma căreia s-a încheiat Procesul-verbal de prestări servicii în dublu exemplar cu nr. 37 din 11 iunie 2002, cu specificaţia să o bag în execuţie în momentul când voi primi dispoziţie, până atunci marfa rămânând în custodie. După o perioadă de circa 30 zile mai exact la 9 iulie 2002 am primit telefon de la administratorul societăţii din Bucureşti, comunicând că nu mai prelucrează rulourile şi că va trimite un delegat să ridice cele 5 rulouri întrucât a găsit un client pentru a le vinde. În aceeaşi zi s-a prezentat delegatul firmei din Bucureşti cu încă două persoane care s-au recomandat a fi administratorii unei firme din Galaţi, aceştia venind cu un autocamion cu număr de Galaţi. În momentul când am predat cele 5 rulouri şi le-a încărcat în maşină am pus să semneze pe procesul-verbal de pretări servicii încheiat, reprezentantul lui SC M.&A. SRL Bucureşti. Precizez că persoanele care au însoţit reprezentantul societăţii din Bucureşti şi declarau că sunt din Galaţi erau un bărbat şi o femeie având vârsta între 25 - 30 ani …”
Martorul C.M. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a menţionat că „Împreună cu C.V. sunt acţionar la SC H.T. S.R. Galaţi şi amândoi suntem administratori. În legătură cu relaţia comercială dintre societatea noastră şi SC E.I. SRL Galaţi arăt că la începutul lunii iulie 2002 am fost contactaţi de P.M. care s-a recomandat delegat al SC E.I. şi ne-a solicitat o cantitate de tablă, asigurându-ne că plata se face cu CEC, societatea pe care o reprezintă neavând probleme financiare. Nu cunoşteam SC E.I., însă o cunoşteam pe P.M. de la alte firme şi prezenta garanţei. Pe data de 16 iulie 2002 am livrat către E.I. 10.780 kg tablă în valoarea de 182.036.970 ROL primind fila CEC BM........... doar semnată şi ştampilată cu condiţia că dacă în termen de 30 zile nu se achită marfa cu alte mijloace de plată să restituim fila CEC. Pentru că în acest interval de timp de 30 zile nu mi s-a achitat pe data de 15 august 2002 am introdus fila CEC la plată, fila CEC fiind completată de C.V. Precizez că la data de 15 august 2002 când am introdus fila CEC la plată i-am contactat pe soţii Burghelea şi aceştia ne-au spus că nu sunt probleme şi vor face plata. Nu ne-au spus în mod clar dacă sunt sau nu în incidenţă de plată. Când am constatat refuzul la plată 23 august 2002, noi deja ne compensasem cu SC E.I. astfel că în prezent nu avem nicio pretenţie civilă faţă de această societate.”
Acelaşi martor, în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă a menţionat că „Îmi menţin declaraţia dată în faza de u.p. În calitate de administrator al SC H.T. SRL, am vândut către societatea inculpată tablă în sumă de 182 milioane ROL, plata făcându-se cu filă CEC scadentă la 30 zile. În 2 rânduri societatea inculpaţilor printr-o angajată P.M. mi-a solicitat să amân introducerea filei CEC la plată, am fost de acord, însă ulterior am spus că la data de 15 a lunii vom introduce fila CEC la plată, am procedat în acest sens, însă aceasta a fost restituită cu lipsă disponibil. Văzând această situaţie, am luat hotărârea de a ne da inculpaţii un electromotor, astfel că datoriile dintre noi s-au stins. Înainte de a introduce pe 15 august, fila CEC la plată, am luat legătura cu cei doi inculpaţi, la sediul societăţii, aceştia asigurându-mă că va exista disponibil în cont şi nu vor fi probleme la plată. Am aflat că inculpaţii aveau mai multe datorii şi eu am fost cel care am venit cu propunerea de a lua în compensare acel motor, inculpaţii fiind de acord.
Martorul G.D. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a precizat că „Sunt administrator al SC P. SRL Galaţi societate care are ca obiect principal de activitate comerţul cu produse laminate. Am avut relaţii comerciale, atât cu E., cât şi cu T. Cu SC E.I. SRL am început colaborarea pe la începutul anului 2001 şi nu am avut probleme de natură economică, adică cu privire la plată, aceasta făcându-se prin O.P., numerar, compensări şi CEC. Pentru garantarea plăţilor S.C. E.I., mai bine zis B.O.C. mi-a lăsat drept garanţie CEC-ul BK............. pe care în relaţia dintre societăţile noastre nu am fost nevoit să-l folosesc. În luna aprilie 2002 B.O. mi-a solicitat un împrumut în bani şi i-am spus că nu pot să o împrumut dar o pot ajuta în alt mod. Eu aveam bani în acel moment însă vroiam să cumpăr tablă de la S.C. T. După ce i-am spus acest lucru lui B.O. ea a venit cu propunerea să cumpăr marfa pentru ei, ei să-mi factureze în continuare marfa, iar eu să le plătesc lor pe lor, iar ea să plătească la 30 zile la T. Am fost de acord cu propunerea ei şi am acţionat aşa cum am arătat mai sus, eu lăsând la T. B.O. emise de E. Pe la începutul lunii august 2002 am fost contactat de T.I. director de livrări la T. care mi-a spus că E. nu a achitat şi facturi şi ştiind că am lucrat în numele E. mi-a cerut să clarific situaţia. Am contactat familia B. şi mi-au spus că au probleme financiare şi că pe moment nu au posibilităţi de achitare a facturilor şi am comunicat acest lucru la T. de unde am aflat că SC E.I. sunt în incidenţă de plată. Am convenit cu cei de la T. să le dau fila CEC arătată mai sus pe care o aveam de la E. şi aceştia au fost de acord să o primească …”.
Acelaşi martor, în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă a menţionat că „Menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale. La rugămintea celor doi inculpaţi am intermediat o relaţia de afaceri între firma inculpaţilor şi SC T. SRL Galaţi, deoarece îl cunoşteam pe directorul comercial, numitul T.G.I. Marfa a fost ridicată în cinci tranşe de către mine, dar a fost facturată către SC E.I., fiind apoi refacturată către SC P. SRL Galaţi. Eu le-am plătit fie în numerar, fie cu ordin de plată marfă luată şi am valorificat marfa la rândul meu către alte societăţi. Conform înţelegerii cu SC T. cei doi au emis bilete la ordin, care au fost aduse de mine, ulterior am aflat că cei doi inculpaţi au mai achiziţionat o cantitate de marfă dar nu ştiu cu ce au plătit cei doi inculpaţi. Eu aveam o filă CEC în alb de la cei doi inculpaţi, întrucât în mai multe rânduri le-am mai împrumutat bani, şi întrucât înţelegerea făcută cu SC T. era a se emite fila CEC, iar, întrucât inculpaţii au motivat că li se terminase carnetul de CEC-uri am dat eu către SC T. fila CEC, la acel moment nu ştiam că inculpaţii sunt în interdicţie bancară, dar ştiam că au probleme. Am procedat astfel şi pentru că T. îşi făcea probleme că biletele la ordin emise de inculpaţi au fost refuzate la plată. Arăt că o parte din marfa pe care eu am luat-o a fost plătită în avans de către mine către inculpaţi, după ce înţelegerea dintre ei a fost perfectată.”
De asemenea, martora P.M. a arătat în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă modalitatea în care aveau loc plăţile între societatea inculpaţilor şi părţile vătămate.
Astfel, aceasta a menţionat că „Menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Am lucrat ca agent comercial la SC E.I., având obligaţia de a căuta furnizori şi clienţi. Plata mărfurilor achiziţionate de societate se făcea cu file CEC, bilete la ordin sau ordine de plată, termenele scadente fiind funcţie de înţelegerile între societăţi sau de contract. În general mijloacele de plată erau completate de inculpată, dar au fost situaţii când acestea au fost lăsate în alb, fiind completate de cei care le introduceau la plată. Se întâmpla uneori să completez eu aceste mijloace de plată, astfel fiind cazul SC A. şi SC T. Se întâmpla ca la emiterea filei ce să fie bani în contul societăţii dar de multe ori fiind vorba de file CEC scadente la aproximativ 30 de zile, să miza pe faptul că până la scadenţă vor fi bani în contul societăţii. Mărfurile achiziţionate fiind revândute unor alte societăţi. Noi am aflat că firma fusese introdusă în procedura de faliment de o societate faţă de care se emiseseră file CEC care nu fuseseră onorate, deşi se stabilise cu acea societate ca plăţile să se facă repetat pe parcurs şi s-a aflat că se deschisese procedura falimentului abia în ziua în care se făcuse acest lucru, la Tribunal. Ştiu că firma a intrat în interdicţie bancară atunci când SC A. a introdus la plată file CEC, probabil la 21 iunie 2002. Din câte ştiu, a doua zi după ce societatea a intrat în interdicţie bancară au fost predate toate filele CEC la băncile care le-au emis şi nu a mai fost emisă nicio filă CEC de la acea dată. În legătură cu marfa ridicată de la SC M.A. Bucureşti aceasta a fost facturată pe 9 iulie şi 16 iulie 2002 dar filele CEC au fost emise o săptămână înainte, fiind lăsate la o societate din Brăila. Menţionez că aceasta marfă a venit de la Bucureşti cu o zi sau două înainte ca societatea să afle că a intrat în interdicţie bancară, iar în ce priveşte relaţia cu SC H.T. SRL, marfa a fost livrată către societatea noastră după care s-a aflat că suntem în interdicţie, iar fila CEC fusese emisă anterior probabil la o altă livrare de marfă. Am lăsat filele CEC pentru plata mărfii provenite de la SC M.A. la societatea din Brăila, semnate şi ştampilate, fără a fi completat restul, întrucât acea firmă fusese intermediar între noi şi societatea din Bucureşti. Am avut încredere în această societate pentru că lucrasem anterior, deşi teoretic aceasta putea fi introdusă la plată oricând. În general, filele CEC erau introduse la plată în bancă, iar societatea ţinea evidenţa datelor când erau scadente şi alimentau contul. Au fost şi situaţii când societăţile au introdus la plată filele CEC mai devreme decât termenul convenit şi au fost decontate. Existau situaţii când societatea făcea plata în avans, fie prin decontare, fie prin ordine de plată, în situaţia în care marfa se achita anticipat de societatea noastră şi existau discuţii cu privire la continuarea relaţiilor comerciale, mijlocul de plată rămânea la societatea respectivă. De la organele de poliţie am aflat că a existat o filă CEC rămasă la SC P. şi care a ajuns de la aceasta la SC T. SRL pentru a recupera c/valoarea plăţii mărfii bilete la ordin. Reţin că în perioada mai - iulie 2002, înainte de a se intra în incidenţă de plată, inculpaţii au contractat în nume propriu un împrumut pentru plata unei părţi din datoria de 900.000.000 ROL, respectiv a unui CEC scadent către SC R. din Braşov.”
Totodată, în raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi şi aflat la filele 580 - 590 în vol. I dosarul de urmărire penală se concluzionează la unul din obiective că „… s-a stabilit că SC „E.I.” SRL în urma comercializării mărfurilor de la cele 12 societăţi mai are de încasat suma de 395.092.395 ROL …”, iar în raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în apel, aflat la filele 335 - 343 vol. I al dosarului curţii de apel se concluzionează la unul din obiective că „Pe baza Balanţei de verificare emisă la data de 31 iulie 2002, expertiza contabilă a stabilit că societatea administrată de cei doi inculpaţi, SC E.I. SRL, înregistra la nivelul lunii iulie 2002, creanţe în cuantum de 10.313.685.964 ROL.”, aşa încât neîndeplinirea obligaţiilor comerciale ale inculpaţilor faţă de părţile civile s-a datorat şi unui blocaj financiar survenit ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor celorlalţi parteneri de afaceri.
Astfel, în raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că nu poate fi avută în vedere critica formulată de către procuror, cu privire la dovedirea vinovăţiei inculpaţilor B.O.C. şi B.V.G. în săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată pentru care au fost trimişi în judecată, referitor la cele trei acte materiale, menţionate, întrucât mijloacele de probă mai sus menţionate exclud existenţa unei acţiuni de inducere în eroare a inculpaţilor la momentul încheierii şi executării contractelor, atâta timp cât cele trei societăţi au acceptat emiterea filelor CEC, cu titlu de garanţie, în raport cu data emiterii lor şi suma de bani, remiterea acestora, iar ulterior compensarea obligaţiilor sau plata acesteia, aşa încât, atât obiectiv, cât şi subiectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Astfel, Înalta Curte consideră că între percepţia asupra probelor administrate şi soluţia pronunţată nu există vădite şi esenţiale neconcordanţe, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte consideră că prima critică analizată prevalează, în raport cu aceea referitoare la schimbarea de încadrare juridică, în sensul înlăturării reţinerii alin. (2) şi înlăturarea alin. (5) de la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), aşa încât s-ar fi impus reţinerea în sarcina ambilor inculpaţi a dispoziţiilor art. 215 alin. (2), (3), (4) C. pen. şi chiar în aceste condiţii, faţă de împrejurările faptice concrete referitoare la CEC-urile emise, ce conţin neconcordanţe asupra elementelor esenţiale, reprezentând titluri de garanţie şi nicidecum mijloace frauduloase şi ansamblul consecinţelor pe care le-ar fi putut produce, exclud reţinerea încadrării juridice solicitate, aşa încât nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Referitor la recursul declarat de recurenta parte civilă SC R. SRL, Înalta Curte constată că acesta este nemotivat, aşa încât acesta va fi analizat numai prin prisma cazurilor de casare ce s-ar fi putut avea în vedere din oficiu, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Din analiza cauzei asupra mijloacelor de probă administrate sub aspectul acţiunii civile formulată de partea civilă mai sus menţionată rezultă, că instanţa de apel, în raport cu soluţia dispusă sub aspectul acţiunii penale, în mod corect a dat eficienţă dispoziţiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen. şi constatând că în cauză nu a fost acoperit prejudiciul către partea civilă SC R. SRL Galaţi, aceasta constituindu-se în calitatea menţionată încă din cursul urmăririi penale, pentru un prejudiciu de 285.099.962 ROL reprezentând contravaloarea mărfii livrate conform facturilor fiscale nr. 8271790 din 19 iunie 2002 (92.141.462 ROL) şi nr. 8271797 din 3 iulie 2002 (192.958.500 ROL), potrivit adresei aflată la fila 136 în vol. I din dosarul de urmărire penală, a obligat în solidar inculpaţii la plata sumei menţionate.
În raport cu cele mai sus menţionate, instanţa de recurs constată că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.
De asemenea, verificând hotărârea atacată nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi recurenta parte civilă SC R. SRL împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, ca urmare a asigurării asistenţei obligatorii, ce a avut loc pentru termenul de judecată de la 26 mai 2009 de către doamna avocat I.M., cu împuternicirea avocaţială nr. 016837 emisă la 11 mai 2009, potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi recurenta parte civilă SC R. SRL împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 364/2009. Penal → |
|---|
