ICCJ. Decizia nr. 358/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 358/2009
Dosar nr. 92/39/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 13 iunie 2008, Curtea de Apel Suceava a respins, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii P.G. şi P.M. şi a menţinut rezoluţiile nr. 321/P/2007 din 31 decembrie 2007 şi nr. 75/II/2 din 3 martie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarii au fost obligaţi la câte 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petenta P.M. a solicitat să se facă cercetări faţă de judecătorul C.V. de la Judecătoria Rădăuţi, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., constând în aceea că la 3 februarie 1997 a încuviinţat în calitate de judecător delegat la cartea funciară, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din Rădăuţi, str. Cernăuţi pe numele S.V., deşi între aceasta din urmă şi P.M. se încheiase un antecontract de vânzare-cumpărare (moment în care cumpărătoarea plătise preţul şi se mutase în imobil) şi apoi, un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2974 din 6 august 1991 la N.S.L. Rădăuţi, fapt ce a avut consecinţe deosebit de grave.
Petiţionarii P.G. şi P.M. au formulat plângere împotriva măsurii dispuse de procuror, potrivit dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 75/II/2 din 3 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a admis plângerea petenţilor şi a infirmat parţial soluţia, înlăturând dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. Celelalte dispoziţii ale rezoluţiei au fost menţinute.
S-a arătat că, întrucât procurorul a efectuat verificări pe fondul cauzei şi a constatat împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale, soluţia de neîncepere a urmăririi penale trebuia dispusă numai în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarii au formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, la instanţa competentă.
Curtea de Apel Suceava a constatat că plângerea este nefondată şi a menţinut rezoluţia atacată.
S-a reţinut că, deşi petenţii au susţinut că posedă antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu şi contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2974 din 6 august 1991, iar judecătorul delegat la biroul de carte funciară în mod nelegal a dispus intabularea numitei S.V., în realitate, titlul de proprietate al petenţilor a fost anulat.
Astfel, la data de 8 martie 1994, S.V. i-a chemat în judecată pe P.G. şi P.M., cerând rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2974 din 6 august 1991 la N.S.L. Rădăuţi, iar prin sentinţa civilă nr. 5463 din 4 octombrie 1994 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 395 din 2 mai 1996 a Curţii de Apel Suceava, a fost admisă acţiunea şi s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2974 din 6 august 1991 pe motiv că nu fusese inserată clauza de uzufruct viager pentru o cameră în favoarea vânzătoarei, clauză ce era consemnată în antecontractul încheiat între aceleaşi părţi.
În aceste condiţii, chiar dacă contractul de vânzare-cumpărare a rămas în fiinţă, el singur nu putea servi drept titlu pentru intabularea petenţilor, fiind necesară valorificarea lui, fie prin prezentarea din nou a părţilor în faţa notarului pentru întocmirea unui nou act autentic, fie prin promovarea unei acţiuni civile în constatarea vânzării, demersuri care însă nu au fost realizate.
Ca urmare, judecătorul delegat era obligat să dea curs cererii de intabulare formulată de numita S.V., cerere care era susţinută de Decizia civilă nr. 395/2006 a Curţii de Apel Suceava. Apoi, încheierea din 24 februarie 1997 prin care s-a dispus intabularea numitei S.V. putea fi atacată cu apel şi anulată în ipoteza în care ar fi fost nelegală.
Din verificările făcute asupra înscrierilor din C.F. nr. 9635 (contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, sentinţa civilă nr. 2053 din 28 septembrie 1990 a Judecătoriei Rădăuţi, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2974/1991, Decizia civilă nr. 395 din 2 mai 1996 a Curţii de Apel Suceava etc.), rezultă că toate intabulările succesive, inclusiv cea pentru soţii P., s-au făcut în mod direct, fără a exista o dispoziţie expresă de radiere tabulară prealabilă a anteriorului proprietar, aspect ce infirmă susţinerile petenţilor precum că ar fi fost obligatorie o astfel de dispoziţie.
În plus, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, în raporturile cu justiţiabilii, exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate prin hotărâri judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac (încheierea din 24 februarie 1997 prin care s-a încuviinţat intabularea).
În ce priveşte critica că intimatul a soluţionat şi alte procese ce s-au derulat între părţi, se constată că aceste aspecte nu au relevanţă în cauză, din moment ce nu s-a dovedit că în legătură cu aceste procese, intimatul ar fi comis vreo faptă penală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs petiţionarii P.G. şi P.M., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate şi tragerea răspunderii penale a judecătorului pentru fapta săvârşită.
Verificând sentinţa potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Judecând plângerea, instanţa de fond a verificat rezoluţia dată de procuror pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta corespunde actelor premergătoare efectuate şi dispoziţiilor legale în materie.
Instanţa a analizat amănunţit succesiunea actelor întocmite de magistratul judecător şi temeiul juridic al acestora, constatând că intimatul şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, fără a prejudicia cu ştiinţă, interesele legale ale petiţionarilor.
Din niciun indiciu al cauzei nu rezultă că judecătorul C.V. se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte penale.
Constatând existenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, inexistenţa faptei, procurorul nu a putut începe urmărirea penală în cauză, dispunând neînceperea urmăririi penale, potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., soluţie menţinută întru-totul de instanţa de fond.
De altfel, chiar dacă în urma infirmării rezoluţiei de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unul dintre temeiurile de drept, cel prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost înlăturat, Înalta Curte constată că împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale ar împiedica, oricum, punerea în mişcare a acţiunii penale.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul petiţionarilor este nefondat, Înalta Curte îl va respinge, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii P.M. şi P.G. împotriva sentinţei penale nr. 38 din 13 iunie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3381/2009. Penal. Lipsirea de libertate în... | ICCJ. Decizia nr. 3384/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
