ICCJ. Decizia nr. 340/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 340/2009
Dosar nr. 1154/57/2008
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor cauzei se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondată, plângerea petenţilor D.L., D.T. şi D.A. împotriva rezoluţiei din 4 martie 2008 dispusă de procuror în dosarul nr. 40/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinând rezoluţia atacată.
În motivarea sentinţei se arată că, prin rezoluţia din 4 martie 2008, dată în dosarul nr. 40/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu pentru judecătoarea D.E., a infracţiunii de fals în declaraţii şi înşelăciune avocata S.D., D.E., P.M. şi D.F.E.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
Petenţii D.L. din localitatea Petroşani, judeţul Hunedoara, D.T. şi A. din localitatea Bucium, judeţul Alba, prin avocat, s-au plâns împotriva judecătoarei D.E. de la Judecătoria Câmpeni pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu; împotriva avocatului S.D., fost avocat în localitatea Câmpeni, în prezent notar, pentru fals şi fals în declaraţii şi înşelăciune; împotriva lui D.E., P.M. şi D.F.E., pentru fals în declaraţii şi înşelăciune.
S-a susţinut că D.E., P.M. şi D.F.E., prin avocatul ales, S.D., au pornit nelegitim o acţiune în constatarea uzucapiunii asupra unor imobile; au consemnat în acţiunea introductivă lucruri mincinoase, deşi cunoşteau foarte bine care era realitatea, creându-şi o poziţie procesuală care i-a avantajat, în paguba persoanelor vătămate; judecătorul, cumnat al reclamanţilor a judecat favorabil acţiunea deşi procedural trebuia să se abţină; hotărârea obţinută într-o manieră neprocedurală i-a lipsit de părţile indivize ce li se cuveneau ca moştenire din nişte terenuri localizate, întabulate şi situate pe raza localităţii Abrud-Alba.
S-au efectuat acte premergătoare şi s-a reţinut că, la data de 31 ianuarie 2003, s-a înregistrat sub nr. 478/2003, la Judecătoria Câmpeni – Alba, acţiunea reclamanţilor D.E., P.M. şi D.F.E., acţiune formulată şi susţinută de avocatul S.D.; se solicita, între altele, sub regimul Codului civil austriac, constatarea uzucapiunii, reţinându-se în prealabil joncţiunea posesiilor, după o schemă logică indicată, asupra unor părţi indivize din nişte terenuri întabulate în cărţi funciare localizate pe raza comunei Abrud – Alba; procedurile s-au desfăşurat pe durata a patru termene, până la 9 aprilie 2003, sub conducerea judecătorului D.E., care apoi a judecat cauza şi a motivat sentinţa; hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac şi a profitat reclamanţilor în sensul în care aceştia au solicitat în acţiune introductivă; titlul a fost întabulat, iar terenurile vândute; pentru dovedirea acţiunii, între altele, s-au depus extrase de carte funciară privind terenurile vizate, s-a efectuat o expertiză de localizare şi dezmembrare pe loturi, aşa cum s-a cerut; s-au audiat martori în legătură cu exerciţiul posesiilor în succesiunea lor; hotărârea, conform acţiunii precizate, a constatat împlinirea termenelor de prescripţie achizitivă asupra părţilor din terenurile vizate şi a reţinut dobândirea dreptului de proprietate asupra loturilor indicate, obligând pe pârâţi la recunoaşterea acestei situaţii juridice; au fost dezmembrate loturile delimitate de expert prin lucrarea topometrică şi s-a dispus ieşirea din indiviziune între reclamanţi aşa cum s-a dorit de către aceştia; s-a constatat care este realitatea faptică asupra terenurilor astfel lotizate.
De asemenea, s-a stabilit că este de notorietate că judecătorul D.E. este cumnata reclamantului D.E.
O astfel de acţiune de constatare a prescripţiei achizitive are, conform jurisprudenţei unanim acceptate, regimul juridic indicat de legea sub care s-a început posesia: regimul indicat de vechea lege civilă austriacă şi de Legea nr. 115/1938 privind publicitatea imobiliară; reclamanţii trebuiau să pornească procesul în contradictoriu cu proprietarii de carte funciară; dacă aceştia mai trăiau la data pornirii acţiunii, cu succesorii acestora; în termeni practici, reclamanţii, prin avocatul lor, trebuiau să ceară citarea proprietarilor tabulari ori ai moştenitorilor lor dacă ei erau decedaţi; dacă proprietarii tabulari nu erau cunoscuţi şi nu existau moştenitori, procedurile se puteau realiza prin afişare la uşa instanţei; numai aşa, ca efect al respectării principiilor generale de procedură şi de contradictorialitate, precum şi a celor de publicitate imobiliară înscrise în legea veche (nr. 115/1938), hotărârea constatatoare a uzucapiunii ar fi putut să fie opozabilă proprietarilor tabulari ori succesorilor lor. Or, în speţă, reclamanţii au citat în contradictoriu proprietarii tabulari care sunt decedaţi şi, evident necunoscuţi, la data pornirii acţiunii; ei au omis să învedereze instanţei că aceşti proprietari tabulari au succesori deşi din actele premergătoare efectuate rezultă că ştiau acest lucru; convenindu-le citarea la uşa instanţei ei au obţinut indirect, printr-un artificiu procedural, în general uzitat în practică, o ieşire din indiviziune în folosul lor exclusiv, fără ca la dezbaterea acestei partajări să participe toţi cei care puteau invoca un interes legitim, adică persoanele vătămate.
Nemulţumiţi de această hotărâre, petenţii, în termenul legal, au declarat recursurile de faţă, criticând-o pentru greşita apreciere a probelor şi pe baza cărora au cerut a li se admite pe fond plângerea lor, a se desfiinţa rezoluţia procurorului pe care au atacat-o şi apoi să se trimită dosarul la parchet pentru a începe urmărirea penală împotriva celor pe care i-au chemat în judecată, fiind vinovaţi, de fapta reclamată de ei.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând actele din dosarul parchetului, hotărârea atacată, prevederile art. 2781 C. proc. pen.; în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, urmează să constate că rezoluţia dată de procuror la 4 martie 2008 în dosarul nr. 40/P/2008 este temeinică şi legală şi, ca atare, va fi menţinută.
Procedura instituită de art. 2781 C. proc. pen., după raţiunea legiuitorului, nu a fost adoptată, ca o nouă cale de atac, a părţilor care, în special în litigiile civile, ce privesc dobândirea proprietăţii sau, în cazul partajelor succesorale, se socotesc nedreptăţite.
Aceste părţi, cum este cazul petenţilor recurenţi, din prezenta cauză, au deschisă calea controlului judiciar civil, corespunzător obiectului acţiunii lor civile, pentru îndreptarea oricărei eventuale erori comise.
Apoi se mai constată că tot petenţii în litigiul civil ce îi nemulţumeşte, au încercat să nesocotească legea civilă, tocmai prin faptul că, i-au trecut cu vederea pe moştenitorii proprietarilor tabulari, deşi actele premergătoare dovedesc că ei, cunoşteau de existenţa acestora. Recurenţii au urmărit, să obţină o ieşire din indiviziune, doar în folosul lor exclusiv, fără ca la dezbaterile litigioase să participe toţi cei interesaţi şi care aveau un drept legal.
Aceasta fiind situaţia de fapt, rezoluţiile procurorului vor fi menţinute ca temeinice şi legale precum şi hotărârea atacată. În consecinţă, recursurile de faţă, nefiind fondate, vor fi respinse ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari D.L., D.T. şi D.A. împotriva sentinţei penale nr. 119 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 336/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 391/2009. Penal → |
|---|
