ICCJ. Decizia nr. 391/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 391/2009
Dosar nr. 2367/111/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213/ P din 16 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 2367/111/2006, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul V.V.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., s-a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) – d) C. pen. şi să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere impuse.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 pct. 4 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, în favoarea părţii civile M.F.; la plata sumei de 2400 Euro, cu titlu de daune materiale sau echivalentul în lei la data plăţii efective, în favoarea părţii civile L.T. şi la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de daune morale, în favoarea părţii civile N.V.
S-a dispus confiscarea de la inculpat, în favoarea statului a sumei de 15.000 Euro sau echivalentul în lei a acestei sume.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în luna octombrie 2004, inculpatul V.V.F. a recrutat, transportat şi cazat în Italia, localitatea Torino, pe părţile vătămate majore M.F., L.G. şi N.V.L., în scopul exploatării sexuale a acestora, în folosul său, ademenindu-le prin promisiunea găsirii unui loc de muncă.
În perioada octombrie – decembrie 2004, părţile vătămate au fost obligate să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, de regulă persoane în vârstă racolate de inculpat, iar sumele de bani astfel obţinute erau încasate de acesta din urmă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul V.V.F.
În apelul parchetului s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului, având în vedere pericolul social al faptei şi al făptuitorului, împrejurările concrete în care acesta a comis faptele, precum şi încercarea inculpatului de a induce în eroare prima instanţă, prin intimidarea martorilor, în a-i determina să dea declaraţii mincinoase în cauză.
Inculpatul V.V.F. nu şi-a motivat, în scris, apelul declarat şi, deşi legal citat la două termene consecutive, nu s-a prezentat în instanţă.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii pentru care acesta a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 133/ A din 11 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva sentinţei penale nr. 213/ P din 16 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor.
Sentinţa a fost desfiinţată în sensul că, a fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 861, 863 C. pen. şi art. 71 pct. 4 C. pen., cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului V.V.F. şi s-a dispus executarea acesteia prin privare de libertate.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, inculpatul apelant a fost obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată în contul Baroului Bihor din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, faptele săvârşite de inculpat, descrise pe larg în considerentele hotărârii primei instanţe, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi că întreaga atitudine a inculpatului a evidenţiat intenţia acestuia de exploatare a părţilor vătămate, materializată în obligarea acestora la practicarea prostituţiei, contra unor sume de bani, pe care le încasa în mod direct.
În ceea ce priveşte apelul declarat de parchet s-a constatat că acesta este întemeiat şi că modalitatea de executare a pedepsei stabilită inculpatului, respectiv suspendarea sub supraveghere, este necorespunzătoare, în totală disonanţă cu activitatea infracţională desfăşurată de acesta, cu persoana inculpatului, perseverenţa sa infracţională şi atitudinea faţă de actul de justiţie, prin încercarea de a induce în eroare, atât organele de urmărire penală cât şi instanţa de judecată.
S-a apreciat că doar modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate, este în măsură să corespundă scopului general al pedepsei, astfel cum este definit în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs peste termen inculpatul V.V.F., apreciind că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 3853 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen.
La termenul din data de 5 februarie 2009, acordat pentru judecarea recursului, inculpatul a înaintat instanţei, o cerere redactată şi semnată de acesta, în care a precizat că înţelege să-şi retragă recursul formulat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) teza II C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat.
Având în vedere manifestarea de voinţă a inculpatului, făcută în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus-enunţate, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului peste termen declarat de inculpatul V.V.F. împotriva deciziei penale nr. 133/ A din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 850 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat şi de 450 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului peste termen declarat de inculpatul V.V.F. împotriva deciziei penale nr. 133/ A din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 850 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat şi de 450 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 406/2009. Penal → |
|---|
