ICCJ. Decizia nr. 2825/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2825/2009
Dosar nr. 6745/1/2009
Şedinţa publică din 21 august 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin încheierea din 12 august 2009 a dispus, printre altele, în baza art. 3002 raportat la 1602 C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpaţilor G.Ş. senior şi P.A., urmând ca legalitatea şi temeinicia acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, cu privire la starea de arest a inculpaţilor P.A. şi G.Ş. senior, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 128/2009 a Tribunalului Arad, a fost condamnat inculpatul G.Ş. senior, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar inculpatul Popa Anton a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
Instanţa, având în vedere natura infracţiunii pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, ei fiind suspectaţi de comiterea unor infracţiuni grave, de trafic de droguri, modalitatea şi împrejurările în care au fost comise, numărul infracţiunilor pentru inculpatul G.Ş. senior şi starea de recidivă a inculpatului P.A., se apreciază, că se menţin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea şi, ulterior, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că sunt indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit fapta penală reţinută în sarcina lor, aceasta fiind pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura şi modalitatea de comitere a infracţiunii.
Faţă de aceste motive, instanţa a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs P.A. , susţinând că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Recursul este nefondat.
În demersul său, recurentul s-a mulţumit să facă simple afirmaţii cu privire la faptul inexistenţei, în prezent, a temeiului avut în vedere de instanţă, la luarea măsurii arestării preventive, fără a produce vreo dovadă în acest sens. Or, actele şi probele din dosar, arată cu totul altceva, anume că menţinerea arestării preventive de către instanţă este temeinică şi legală, subzistând, în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Contrar celor susţinute de recurent, din dosar rezultă indicii că inculpatul a comis infracţiunea dedusă judecăţii, acesta prezentând pericol social concret pentru ordinea socială, dacă ar fi lăsat în libertate.
În raport cu această situaţie, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva încheierii din 12 august 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor juridice către stat, precum şi a onorariului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva încheierii din 12 august 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 1023.12/108/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2807/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3416/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
