ICCJ. Decizia nr. 2832/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2832/2009
Dosar nr. 8113/2/2009
Şedinţa publică din 24 august 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea şedinţei publice din 21 august 2009, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus arestarea persoanei solicitate V.I., emisă de comuna Jilava, pe data de 9 aprilie 2003, pe o perioadă de 5 zile, de la 21 august 2009 la 25 august 2009, inclusiv, în procedura punerii în executate a mandatului european de arestare emis la data de 4 iulie 2009 de autorităţile judiciare din Germania.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a acordat termen de judecată la data de 25 august 2009, ora 10,00, pentru când procurorul va prezenta mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de către autorităţile judiciare germane, însoţit de traducerea în limba română.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 21 august 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat în conformitate cu art. 89 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, lucrarea ce are ca obiect procedura de punere în executate a mandatului european de arestare emis la 4 iulie 2009, de către C.L.N. - Republica Germania, cu privire la persoana solicitată V.I., cercetat pentru infracţiuni de falsificare de cârduri bancare garantate, constând în aceea că, în perioada 4 octombrie 2008 - 26 octombrie 2008, pe teritoriul Germaniei, împreună cu alţi trei făptuitori, au manipulat modul de citire a cârdurilor la mai multe bănci şi, prin amplasarea unei camere video, au obţinut codurile PIN, producând cârduri clonate, de pe care au retras sume de bani de la automatele bancare, din străinătate, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 143.610 Euro.
În lipsa mandatului european de arestare, Parchetul a solicitat, în prealabil, ca instanţa să dispună cu privire la luarea măsurii, arestării persoanei solicitate, urmând ca, în condiţiile legii, să depună la dosar şi mandatul european de arestare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că în raport cu indiciile temeinice de săvârşire a unei infracţiuni, de gravitatea acesteia, precum şi de împrejurarea că există riscul sustragerii de la judecata prezentei cereri, urmare a multiplelor ieşiri şi intrări din ţară ale persoanei solicitate, pentru buna desfăşurare a cauzei, se impune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, dacă persoana solicitată a fost reţinută potrivit art. 88 alin. (3) din aceeaşi lege, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (I.), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanţa amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
În raport de toate aceste aspecte, Curtea a apreciat necesară luarea măsurii arestării, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 pentru perioada de 5 zile, prevăzută de textul de lege şi amânarea cauzei în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare, tradus în limba română, procedând în consecinţă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, persoana solicitată susţinând prin apărător, că ar putea fi lăsată şi cercetată în stare de libertate ori ar putea fi supusă altei măsuri preventive, atâta timp cât nu are antecedente penale, are o locuinţă stabilă în Bucureşti şi lucra la o firmă de distribuţie a vinurilor. Recurentul a mai susţinut că a refuzat extrădarea, deoarece doreşte să se prezinte de bunăvoie în Germania, mai ales că ştie că nu este vinovat, cu nimic, fiind acuzat pe nedrept.
Recursul este nefondat.
Conform legii, nu sunt motive întemeiate, care să facă posibilă lăsarea persoanei solicitate în stare de libertate sau pentru a se lua faţă de aceasta, o altă măsură preventivă. De altfel, admiterea unei astfel de măsuri, ar putea uşura recurentului, sustragerea de la procedura prevăzută de lege, pentru asigurarea răspunderii penale a persoanelor ce comit infracţiuni, pe teritoriul altor state decât al teritoriului, al cărui cetăţeni sunt.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de persoana solicitată V.l. împotriva încheierii din 21 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat, şi a-l respinge, ca atare.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, al onorariului de avocat, pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată V.l. împotriva încheierii din 21 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 8113/2/2009 (2048/2009).
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 170 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3416/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2842/2009. Penal → |
|---|
