ICCJ. Decizia nr. 3455/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3455/2009
Dosar nr. 1326/54/2009
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală 100 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta B.I.V.G. împotriva Ordonanţei nr. 1047/P/2008 din 2 martie 2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.M..
Petenta a fost obligată să plătească 10 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, petenta B.I.V.G., a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public I.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 289 şi art. 291 C. pen., motivând că aceasta a întocmit un act adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 834 din 19 aprilie 2005, în care a consemnat date nereale, cu privire la suprafaţa unui beci, consecinţa fiind înstrăinarea părţii care i s-ar fi cuvenit petentei din acel imobil.
Procedând la efectuarea de acte premergătoare şi la verificări în raport de cele susţinute în plângere, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a stabilit că faptele imputate notarului nu sunt confirmate, adoptând, cu trimitere la dispoziţiile art. 228 alin. (65) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen., o soluţie de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunile descrise în plângere, prin Ordonanţa nr. 1047/P/2008 din 2 martie 2009.
Această ordonanţă a fost atacată cu plângere de petentă, iar prin Rezoluţia nr. 639/II/2/2009 din 1 aprilie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanţă căreia i-a revenit, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În esenţă, motivele plângerii sunt aceleaşi pe care s-au sprijinit şi plângerile anterioare, petenta arătând că infracţiunile imputate notarului s-au săvârşit, acestea sunt demonstrate de înscrisurile depuse la dosar, considerente pentru care s-a cerut desfiinţarea ordonanţei de neînceperea urmăririi penale, cu consecinţa trimiterii cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 246, 289 şi 291 C. pen.
Plângerea este nefondată.
Observând şi evaluând probatoriul valorificat în planul adoptării soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, Curtea a constatat că prin actul adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2005, întocmit de notarul public, nu s-a vândut întreg beciul, ci numai o parte de sub construcţia C.1/2, atribuită numitelor P.N. şi M.I., prin actul de partaj voluntar, suprafaţa determinată prin expertiza întocmită de expertul T.F..
Prin urmare, de vreme ce rezultatul actelor premergătoare, cât şi al verificărilor efectuate nu a conturat existenţa faptelor imputate de petentă notarului public, Curtea a apreciat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale, adoptată prin Ordonanţa nr. 1047/P/2008 din 2 martie 2009, este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petenta B.I.V.G., reiterând practic motivele din plângerea iniţială, petenta susţinând că infracţiunile imputate notarului public au fost săvârşite de aceasta, fiind dovedite cu actele depuse la dosar.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de petentă, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 14 martie 2001, notarul public I.M. a eliberat Certificatul de moştenitor nr. 37 - 38 prin care se atesta calitatea de moştenitor a petentei şi numitelor P.N. şi M.I..
Prin actul de partaj voluntar autentificat în 19 aprilie 2004 la BNP I.M. s-a hotărât ieşirea din indiviziune a bunurilor mobile şi imobile care au intrat în masa succesorală, cu excepţia unui autoturism, a unui cavou şi a beciului.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 19 aprilie 2005, P.N. şi M.I. au vândut cotele părţi dobândite în urma partajului voluntar numiţilor G.T. şi G.M..
Prin Actul adiţional nr. 306 din 4 aprilie 2007 la Contractul de vânzare-cumpărare întocmit de BNP I.M., în care s-a menţionat că a fost vândut şi beciul situat sub construcţia C1/2 (construcţie care făcea parte din lotul atribuit lui P.N. şi M.I.) în suprafaţă de 9,12 m2.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată faţă de notarul public este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să conducă la existenţa infracţiunilor pe care petenta le-a indicat în plângerea sa.
Astfel, din actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare rezultă că a fost vândut şi beciul situat sub construcţia C1/2, în suprafaţă utilă de 9,12 m2.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că intimata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acesteia.
Procedura de la art. 2781 C. proc. pen., privind accesul liber la justiţie, a fost instituită de legiuitor pentru a oferi persoanelor vătămate posibilitatea de a-şi apăra interesele şi de a solicita înlăturarea unor încălcări ale drepturilor sale, fără însă ca aceasta să constituie o cale de atac paralelă, neprevăzută de dispoziţiile legale în vigoare.
Împrejurarea că petenta încearcă să obţină ";reformarea"; actelor notariale prin intermediul plângerii împotriva actelor procurorului rezultă şi din faptul că aceasta a solicitat instanţei civile ieşirea din indiviziune asupra bunurilor care nu au făcut obiectul partajului voluntar, inclusiv a beciului.
Petenta a solicitat instanţei civile ieşirea din indiviziune asupra bunurilor care nu au făcut obiectul partajului voluntar, inclusiv a beciului.
Prin Sentinţa civilă nr. 1900/2009 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 920/R din 6 iulie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, a respins cererea de partajare a beciului reţinând că prin partajul voluntar a fost partajat şi beciul, implicit, întrucât acesta s-a efectuat pe baza unei documentaţii cadastrale, prin care fiecare corp de clădire a primit un număr cadastral diferit.
Instanţa a apreciat că ";chiar dacă în actul de partaj nu a fost menţionat expres beciul, rezultă în mod clar că şi acesta a fost partajat, fiind cuprins în corpul de clădire atribuit pârâtelor (respectiv, suprafaţă de 9,12 m2), în condiţiile în care intrarea în beci se făcea din acest corp al imobilului.
În concluzie, cum din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispoziţiilor legii în activitatea notarului reclamat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara B.I.V.G..
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara B.I.V.G. împotriva Sentinţei penale nr. 100 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3454/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4066/2009. Penal → |
|---|
