ICCJ. Decizia nr. 3459/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3459/2009
Dosar nr. 3132/3/2009
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 321 din 20 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul D.G., obligându-l la 50 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, revizuentul D.G. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 1427 din 7 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1427 din 16 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii petentul a arătat că instanţa de fond nu a cunoscut la soluţionarea cauzei faptul ca faţă de numiţii T.N., N.D., M.T., C.V. şi P.A.N. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în legătură cu faptele pentru care revizuentul a fost condamnat.
Cererea a fost motivată în drept pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 33/P/2004, Parchetul Naţional Anticorupţie Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D.G., pentru săvârşirea a trei infracţiuni de luare de mită, prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în luna martie 2004, inculpatul D.G., inspector în cadrul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti, a pretins şi a primit suma de 5.000.000 ROL de la numiţii T.N. şi N.D., cu scopul de a nu întocmi acte de constatare şi a nu le aplica amenzi contravenţionale potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
În aceeaşi perioadă, inculpatul a pretins suma de 6.000.000 ROL şi a primit suma de 3.000.000 ROL de la numiţii M.T. şi P..N., reprezentanţii SC S.M. SRL, în scopul de a nu întocmi acte de constatare şi de a nu le aplica amenzi contravenţionale.
Totodată, s-a reţinut că în luna martie 2004 acelaşi inculpat a pretins de la C.V., asociat la SC F.L. SRL, suma de 6.000.000 ROL, şi a primit suma de 2.000.000 ROL, în aceleaşi scopuri evidenţiate mai sus.
Prin Sentinţa penală nr. 1427 din 07 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 27257/2005,Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală a dispus condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa.
În baza art. 5 C. pen. combinat cu art. 254 C. pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, pedeapsă cu privire la care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 86 - 86 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 143 din 19 aprilie 2007, a admis apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie, a desfiinţat în parte sentinţa penală, dispunând schimbarea de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Prin aceeaşi decizie, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs.
Prin Decizia penală nr. 1427 din 16 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 27257/3/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia atacată, precum şi sentinţa penală, a înlăturat dispoziţiile art. 861 şi următoarele C. pen., repunând pedepsele în individualitatea lor.
Instanţa supremă, rejudecând, a făcut aplicarea prevederilor art. 74 - 76 C. pen. şi a redus pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, de la 3 ani la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pedeapsă cu privire la care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 - 82 C. pen.
Prin memoriul formulat, condamnatul D.G. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, întrucât există împrejurări noi, de natură a influenţa semnificativ decizia pronunţată, necunoscute de instanţă în momentul pronunţării, fiind incidente dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În susţinerea cererii formulate, petentul a arătat că instanţa nu a cunoscut, la soluţionarea cauzei, faptul că faţă de numiţii T.N., N.D., M.T., C.V. şi P.A.N. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în legătură cu faptele pentru care revizuentul a fost condamnat. În continuare, acesta arată că, dacă ar fi fost cunoscută această situaţie, instanţa ar fi pronunţat o hotărâre de achitare fată de el.
Procedând la verificarea dosarului cauzei, raportat la susţinerile revizuentului, Tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Pentru a exista cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., este necesar ca faptele sau împrejurările învederate, respectiv faptele probatorii, să fie noi, iar ele să nu fi putut fi luate în considerare la soluţionarea cauzei din lipsa posibilităţii dovedirii lor.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel condamnatul revizuent D.G. solicitând desfiinţarea acesteia şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, fiind incidente în cauză disp. art. 394 C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate având în vedere criticile aduse, precum şi în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul este nefondat.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 115 din 12 mai 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul D.G. împotriva Sentinţei penale nr. 321/2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Apelantul revizuent a fost obligat să plătească 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul D.G.
Revizuentul nu a formulat în scris motive de recurs şi, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanţă pentru a susţine recursul.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, prin prisma cazurilor de casare care pot fi invocate şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţiile instanţei de fond şi a celei de apel fiind legale şi temeinice.
Recurentul condamnat a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 1427/2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1427/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, susţinând că instanţa nu a cunoscut că martorii denunţători faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale nu puteau beneficia de cauza de impunitate prev. de art. 255 alin. (3) C. pen., cerere întemeiată în drept pe disp art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Revizuirea, cale extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt.
Cazul de revizuire invocat de condamnat se referă la situaţia în care s-au descoperit fapte şi împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Din analiza disp. art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă, iar acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Rezultă că pentru a exista cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. este necesar ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi şi să nu fi putut fi luate în considerare la soluţionarea cauzei din lipsa posibilităţii dovedirii lor.
De asemenea, invocarea elementelor noi trebuie să conducă la o soluţie opusă celei pronunţate în hotărârea a cărei revizuire se solicită.
În speţa dedusă judecăţii, nu se pune problema existenţei unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la momentul pronunţării hotărârii de condamnare a revizuentului, întrucât cele învederate de acesta, respectiv soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse faţă de martorii denunţători rezultă din chiar actul de sesizare a instanţei aspect cunoscut de instanţa fondului.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul condamnatului, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat D.G. împotriva Deciziei penale nr. 115 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4269/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4271/2009. Penal → |
|---|
