ICCJ. Decizia nr. 3465/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3465/2009
Dosar nr. 1/40/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 241 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Botoşani, inculpatul A.D. (fiul lui V. şi I., născut la 13 decembrie 1983 în Braşov, domiciliat în com. Dobârceni, jud. Botoşani, deţinut în P. Botoşani) a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), starea de arest a inculpatului a fost menţinută, iar durata reţinerii şi arestului preventiv a fost dedusă de la 9 octombrie 2008, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile E.G. suma de 50.000 RON daune materiale, iar părţii civile E.G.A. contravaloarea taxei de şcolarizare la Ş.P. Fundeni Bucureşti, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, precum şi contravaloarea chiriei lunare reprezentând echivalentul a 280 Euro/lunar, începând cu data de 15 mai 2009 (data încheierii contractului) şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, iar în favoarea ambelor părţi civile suma de 50.000 RON daune morale.
S-a constatat achitată suma de 1.400 RON în favoarea părţii civile E.G.A., s-a dispus confiscarea corpului delict înregistrat sub nr. X/2009 în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoşani şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate E.G., suma de 500 RON cheltuieli judiciare, iar statului suma de 7.000 RON cu acelaşi titlu, în care au fost incluse costurile expertizei medico-legală psihiatrică şi ale raportului de constatare medico-legală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În dimineaţa zilei de 8 octombrie 2008, inculpatul şi victima s-au întâlnit pe un drum agricol care trece pe tarlaua ";T."; din comuna Dobârceni, jud. Botoşani.
Întrucât victima E.C. l-a înjurat, inculpatul a luat din tractorul său un ciomag de esenţă tare, în lungime de 1,5 m şi cu diametrul de 5 cm cu care a lovit-o peste cap şi faţă până când aceasta a căzut. Inculpatul a continuat să o lovească peste tot corpul, oprindu-se doar în momentul în care a observat o rană sângerândă în jurul nasului victimei. Abandonându-şi victima, inculpatul a plecat, ascunzând arma letală şi haina cu care era îmbrăcat.
Din raportul de constatare medico-legală de necropsie din 21 octombrie 2008 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani, a rezultat că moartea victimei E.C. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, ca urmare a unui politraumatism cu plăgi, hematoame şi fracturi multiple, leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri repetate, cu un corp dur alungit şi un obiect tăietor despicător. Între leziunile traumatice constatate şi moartea victimei există legătură cauzală directă.
Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, raportul de constatare medico-legală de necropsie, proces-verbal de examinare a cadavrului, proces-verbal de conducere în teren şi indicare de către inculpat, proces-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor: D.M., T.M., I.N., I.G., T.G., M.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptei.
Conflictul s-a desfăşurat pe un teren aparţinând lui C.I., la aproximativ 10 m de drumul agricol ce traversează tarlaua.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă E.G. şi inculpatul A.D..
Partea civilă a criticat încadrarea juridică dată faptei, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) raportat la art. 176 lit. a) C. pen. Sub aspectul laturii civile, a solicitat obligarea inculpatului la plata integrală a sumelor indicate în constituirea de parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 45 din 5 august 2009, Curtea de Apel Suceava a luat act de retragerea recursului de către inculpat, menţinând starea de arest a acestuia şi deducând prevenţia la zi.
Recursul părţii civile a fost respins ca nefondat.
Apelanţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 RON, către stat.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs partea civilă E.G., menţinând criticile de nelegalitate şi netemeinicie formulate în calea de atac a apelului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanţa a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi, în raport de aceasta, a dat încadrarea juridică judicioasă infracţiunii săvârşite de inculpat.
Agresiunea comisă de acesta a avut loc pe un teren proprietate privată care, chiar dacă nu era neîngrădit, nu poate fi considerat ca fiind un loc totdeauna accesibil publicului. Accesul pe un astfel de teren presupune acordul proprietarului, nefiind permis publicului în orice moment şi în lipsa acestuia. Ca atare, în mod corect instanţa nu a reţinut la încadrarea juridică a faptei şi dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., caracterul privat al locului unde s-a petrecut fapta rezultând din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor B.D., C.R. şi procesul-verbal de reconstituire însoţit de planşele fotografice.
La încadrarea juridică a faptei nu pot fi reţinute nici dispoziţiile art. 176 lit. a) C. pen., omorul nefiind comis prin cruzimi.
Cu privire la înţelesul noţiunii de ";cruzime";, literatura juridică şi doctrina au arătat că în conţinutul actelor de cruzime nu pot fi asimilate acele suferinţe inerente provocate în majoritatea cazurilor de omucidere, putând avea acest caracter doar actele care depăşesc această limită, indiferent de ecoul faptei în rândul opiniei publice.
Omorul prin cruzimi presupune provocarea de suferinţe prelungite victimei, având ca rezultat moartea în chinuri.
Or, în cauză, nu a rezultat că inculpatul a supus victima unor suferinţe mari şi prelungite care să aibă caracterul unor acte de cruzime efectuate asupra acesteia.
Atât natura leziunilor în sine, cât şi durata agresiunii şi timpul relativ scurt scurs până la instalarea decesului exclud posibilitatea reţinerii săvârşirii omorului asupra victimei E.C., prin cruzimi.
Nici critica formulată de partea civilă cu privire la modul de rezolvare a laturii civile nu se dovedeşte a fi întemeiată.
Instanţa a obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale şi morale, astfel cum au fost solicitate de părţile civile; mai mult, inculpatul a fost de acord cu plata sumelor pretinse de părţile civile, pretenţiile acestora fiind, astfel, îndestulate aşa cum au fost cerute.
Recursul se dovedeşte însă a fi întemeiat cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.
Înalta Curte constată că reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante nu este fondată. Inculpatul A.D. a săvârşit o infracţiune deosebit de gravă, suprimând viaţa unui om în mod inutil şi nemotivat.
Inculpatul a lovit în mod repetat, cu intensitate, peste tot corpul, şi şi-a abandonat victima pe câmp, dovedind violenţă şi indiferenţă faţă de soarta acesteia.
Pedeapsa aplicată pentru săvârşirea unei astfel de fapte trebuie să se constituie într-un avertisment pentru cei care atentează la viaţa semenilor lor şi o modalitate fermă şi exemplară de corijare a celui care a nesocotit această valoare socială supremă.
Individualizarea pedepsei aplicate trebuie să exprime echilibrul dintre punerea în evidenţă a pericolului social major concret al faptei comise şi datele şi împrejurările favorabile inculpatului.
Înalta Curte, reţinând că acesta a avut o conduită corectă pe parcursul procesului penal şi că prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv (care nu i-a afectat însă, discernământul), constată că pedeapsa ce i-a fost aplicată este insuficientă şi ineficientă prin prisma dispoziţiilor art. 52 C. pen. şi că datele personale ale inculpatului, arătate mai sus, nu justifică coborârea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va înlătura dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. şi va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. de la 7 ani închisoare la 12 ani închisoare; totodată, durata pedepsei complementare aplicată inculpatului va fi majorată de la 3 ani la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul părţii civile E.G., va casa hotărârile pronunţate numai cu privire la individualizarea pedepselor şi va dispune ca în precedent.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 octombrie 2008, la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă E.G. împotriva Deciziei penale nr. 45 din 5 august 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, privind pe inculpatul A.D.
Casează decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 241 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Botoşani numai cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. şi majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. de la 7 ani închisoare la 12 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară de la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. la 5 ani interzicerea aceloraşi drepturi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 octombrie 2008 la 28 octombrie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3464/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4285/2009. Penal → |
|---|
