ICCJ. Decizia nr. 3473/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3473/2009
Dosar nr. 4209/109/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 33 din 29 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş s-a dispus condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:
G.T.C., fiul lui I. şi F., născut la 21 octombrie 1986, în Piteşti, domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul G.T.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen. şi cu privire la cea prevăzută la lit. a) şi să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pa lângă Tribunalul Argeş, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu.
M.D.S., fiul lui S. şi M., născut la 3 februarie 1990 în Bucureşti, domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, fără antecedente penale la 1 an şi 6 luni pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi la 3 luni închisoare pentru deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 861 C. pen. pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cele prevăzute la lit. a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, conform programului ce va fi stabilit la acest serviciu.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a cantităţilor de 1,47, 1,77 şi 6,17 grame haşiş; 3,13, 4,94, 5,82 grame cannabis rămase în urma probelor de laborator, iar de la inculpatul G.T.C. a sumei de 50 RON şi de la M.D.S. a sumei de 120 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, pe baza probelor administrate, a reţinut următoarea situaţie de fapt.
La 9 septembrie 2008, inculpatul G.T.C. a vândut unui investigator sub acoperire contra sumei de 70 RON, mai multe fragmente solide de haşiş (drogurile fiind procurate în schimbul a 60 RON, de la inculpatul M.D.S.).
La data de 20 octombrie 2008, inculpatul G.T.C. a procurat, de la acelaşi M.D.S., cantitatea de 0,42 grame cannabis contra sumei de 60 RON, pe care ulterior a vândut-o investigatorului sub acoperire pentru suma de 100 RON.
În sfârşit, la 3 noiembrie 2008, inculpatul G.T.C. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, de această dată în scara blocului X din municipiul Piteşti. După ce a pătruns în autoturismul investigatorului sub acoperire şi i-a predat acestuia 3 grame de cannabis, inculpatul a fost reţinut de către organele de urmărire penală, cu ocazia percheziţiei corporale fiind identificate asupra sa 4 bancnote de 10 RON, seriile acestora fiind anterior înregistrate; de precizat că, din suma de 280 RON pe care se aplicase capcana chimică, inculpatul G. i-a remis inculpatului M.D.S., suma de 240 RON în schimbul produsului cumpărat.
În timp ce echipa operativă se afla în faţa blocului, a procedat şi la reţinerea inculpatului M.D.S. asupra căruia s-a găsit suma de 462 RON compusă din 240 RON bancnote, anterior înregistrate de organul de urmărire penală, restul aparţinând celui în cauză. Acelaşi inculpat a predat o cutie rotundă (râşniţă pentru a aduce în stare pură, drogurile agregate în bucăţi solide).
În locuinţa inculpaţilor au fost identificate, cu ocazia percheziţiei domiciliare, 2,24 grame, 2,58 grame şi 6,81 grame rezină de cannabis, respectiv, 5,3 grame, 5,58 grame şi 60,12 grame cannabis.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul G.T.C., care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 40 din 14 mai 2009, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Piteşti, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul M.D.S. a obiectului folosit pentru măcinarea fragmentelor solide de droguri, descris în Procesul-verbal nr. 62/D/P/2008 din 3 noiembrie 2008, aflat la dosar.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.T.C. împotriva aceleiaşi hotărâri.
S-a reţinut în considerente că nu se impune reţinerea dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen. în favoarea inculpatului G.T.C., iar pe de altă parte, pedepsele - în modalitate de executare şi cuantum - aplicate inculpaţilor corespund criteriilor de individualizare stabilite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cât priveşte măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara nu se impunea a fi menţinută în raport de prevederile art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Piteşti care le-a criticat, pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă, sub două aspecte:
- nepronunţarea instanţelor asupra luării sau revocării măsurii obligării inculpaţilor de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în conformitate cu art. 350 alin. (1) C. proc. pen., motiv care nu a mai fost susţinut oral de procurorul de şedinţă;
- modalitatea de executare a pedepselor pentru cei doi inculpaţi, şi anume, suspendarea sub supraveghere este greşită faţă de pericolul faptelor deduse judecăţii.
În susţinerea acestor critici au fost invocate dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10, teza a II-a şi pct. 14 C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate în raport de criticile pronunţate, de cazurile de casare invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru cele ce urmează că, recursul este nefondat.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele pe baza criteriilor de individualizare a pedepselor stabilesc atât cuantumul acestora cât şi modalitatea de executare în raport de limitele sancţionatoare, de pericolul social al faptelor şi făptuitorului, urmărind ca în raport de toate aceste elemente să asigure o eficientă finalitate a procesului penal, redată de o sancţionare corespunzătoare a persoanei vinovate, dar şi de posibilitatea reală a reintegrării ei sociale.
În sensul acestor deziderate de ordin juridic dar şi social se impune a se observa, în raport şi de datele şi concluziile referatelor de evaluare aflate la dosar, că făptuitorii sancţionaţi în această cauză sunt persoane vinovate în traficul şi deţinerea de droguri de risc, dar în acelaşi timp, persoane foarte tinere, aflate la finalul unui proces instructiv-educativ (inculpatul M. era elev în clasa a X-a la data comiterii infracţiunilor) sau a parcurgerii studiilor medii, cazul inculpatului G., cu o atitudine procesuală sinceră pe parcursul procesului penal.
Lipsa antecedentelor penale, vârsta, dar şi etapele parcurse în cadrul procesului instructiv-educativ le asigură acestora cunoştinţele şi informaţiile necesare pentru a înţelege consecinţele nerespectării tratamentului sancţionator de clemenţă acordat de lege şi instanţe, în acest caz, în scopul reintegrării lor rapide în societate.
În acelaşi timp, consideraţiunile la care ne-am referit constituie indicii temeinice că scopul pedepsei, poate fi realizat în cauză şi fără o efectivă executare a pedepsei, aceasta cu atât mai mult, cu cât, intimaţii inculpaţi au fost reţinuţi şi arestaţi în perioada 3 noiembrie 2008 - 26 ianuarie 2009.
Constatând că sunt realizate atât condiţiile legale de aplicare a art. 861 C. pen., cât şi cele ale art. 72 şi 52 C. pen., se apreciază pentru considerentele de fapt şi de drept arătate că pedepsele sunt atât legale cât şi temeinice, aspect sub care, critica procurorului este nefondată.
Cât priveşte motivul de recurs vizând nepronunţarea instanţei de fond asupra măsurii preventive a obligării inculpaţilor de a nu părăsi localitatea, motiv care nu a mai fost susţinut oral de procuror, acesta rămâne fără obiect; aşa cum corect a constatat instanţa de apel, această măsură nu poate face obiect al menţinerii sau prelungirii măsurii preventive, atâta timp cât, măsura a fost dispusă de instanţa de judecată, în cursul soluţionării cauzei de prima instanţă (Decizia penală nr. 60/R din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti).
De altfel, referindu-se la această măsură preventivă, dispoziţiile art. 145 C. proc. pen. stabileşte condiţiile în care se ia şi se înlocuieşte măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în cursul urmăririi penale şi a judecăţii, iar dispoziţiile relative la durată şi prelungire privesc doar măsura dispusă în cursul urmăririi penale, ceea ce nu era cazul în speţă.
Apreciind durata acestei măsuri prin prisma dispoziţiilor art. 140 alin. (1) C. proc. pen. se poate constata că aceasta încetează definitiv la soluţionarea cauzei, motiv pentru care, prin hotărârea ce se va soluţiona recursul cu care instanţa a fost învestită, se va constata că această măsură luată faţă de inculpaţi a încetat la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Drept urmare a celor prezentate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de procuror.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 40 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii G.T.C. şi M.D.S..
Potrivit art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. constată încetată de drept măsura preventivă prevăzută de art. 145 C. proc. pen. luată faţă de inculpaţi, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4049/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3476/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
