ICCJ. Decizia nr. 3476/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3476/2009
Dosar nr. 512/59/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 144/PI din 27 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea petentului D.G., fiul lui Ş. şi V., născut la 11 iulie 1966, domiciliat în jud. Prahova, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 246/P/2008 din 13 februarie 2009 şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 363/II/2/2009 din 24 aprilie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
La 11 iunie 2006, persoana privată de libertate D.G., aflat în Penitenciarul cu regim de maximă siguranţă Arad a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului H.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în calitate de director al unităţii, în 6 cazuri fie că i-a refuzat cererile de eliberare de fotocopii de pe unele acte din dosarul de penitenciar, fie că nu i-a eliberat numărul de fotocopii solicitate.
Prin rezoluţia din 21 august 2008 dată în Dosarul nr. 246/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, în baza art. 228 C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de H.D. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu următoarea motivare:
- art. 42 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 prevede că persoana condamnată poate obţine la cerere fotocopie, situaţie în care se presupune că legea nu-l obligă pe făptuitor să aprobe cererea, ci îi lasă posibilitatea să aprecieze, în acest sens;
- cu ocazia declaraţiei date ofiţerul H.D. a arătat că i-a aprobat reclamantului peste 100 astfel de cereri, iar refuzurile s-au datorat lipsei banilor necesari în contul petentului, fie nejustificării motivului cererii;
- de altfel, măsurile administraţiei penitenciarului sunt supuse controlului judecătoresc, context în care, prin încheierea dată la 1 iunie 2007 în Dosarul nr. 660 din 25 mai 2007, Judecătorul delegat la Penitenciarul Arad a admis cererea petentului D.G. şi a obligat aceiaşi administraţie că-i elibereze numărul de exemplare (fotocopii) indicate în Cererile nr. 111/1627 din 10 mai 2007 şi 111/1591 din 8 mai 2007;
- o acuză asemănătoare a fost adusă de petent ofiţerului H.D. în Dosarul penal nr. 180/P/2008 ale acestei unităţi de parchet şi care, prin Rezoluţia dată în 11 august 2008 a dispus neînceperea urmăririi penale: în motivarea acestei din urmă rezoluţii se arată că directorul a limitat numărul de exemplare solicitate prin cele două cereri pentru a preveni abuzul de drept, în contextul în care unitatea şi cadrele acesteia au fost date în judecată de petent în peste 40 de cauze.
Împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale a formulat plângere petentul D.G., plângere respinsă în baza art. 278 C. proc. pen. prin Rezoluţia nr. 363/II/2/2009 din 24 aprilie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Şi în fine, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanţă care a respins, ca nefondată, plângerea.
În esenţă, în motivarea acestei soluţii prima instanţă a reţinut că fiecare caz de refuz a fost justificat de intimat, petentul fiind cel care şi-a exercitat drepturile cu rea-credinţă.
S-a mai constatat că intimatul nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, atâta timp cât a acţionat în conformitate cu un text de lege.
În termen legal împotriva hotărârii date în primă instanţă a declarat recurs petentul.
În esenţă, în motivele scrise petentul a reiterat considerentele şi criticile anterioare, considerând că intimatul în calitatea deţinută şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu rea-credinţă, după cum şi prevederile art. 42 şi 43 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, precum şi dispoziţiile legii privind liberul acces la informaţiile de ordin public.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate în raport de aceste critici, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru cele ce urmează, că recursul este nefondat.
Petentul este nemulţumit pentru că în calitate de persoană aflată în detenţie în 6 rânduri nu i s-a eliberat numărul de fotocopii solicitate, ceea ce a determinat o prejudiciere a intereselor sale prin imposibilitatea justificării şi dovedirii plângerilor sale; în această situaţie a considerat că se face vinovat directorul penitenciarului care prin îngrădirea drepturilor sale a încălcat atribuţiile de serviciu, săvârşind, în sensul legii penale, infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Dar, în egală măsură, în virtutea legii, atât îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către funcţionar cât şi exercitarea drepturilor procesuale de către o persoană, cazul petentului, trebuie să se realizeze cu bună-credinţă. Astfel, funcţionarul va putea răspunde penal, potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar exercitarea unor drepturi procesuale, cu rea-credinţă, conduce la abuzul de drept.
Din actele premergătoare a rezultat că petentului i s-a aprobat un număr mare de cereri privind eliberarea de fotocopii după acte din dosarul individual de penitenciar, iar refuzurile referitoare la cele 6 cereri au fost motivate şi justificate de lipsa banilor din contul reclamantului şi de împrejurarea că unele cereri nu erau motivate. Oricum în situaţia în care unele cereri se respinseseră, petentul mai primise anterior copii după acele documente.
Desigur, în acest context, în mod justificat atât procurorul de caz, cât şi prima instanţă au concluzionat justificat că o exercitare abuzivă a dreptului la petiţie nu poate echivala cu o îngrădire a drepturilor petentului de către conducătorul locului de detenţie, pe de o parte, pentru că drepturile trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, iar pe de altă parte, pentru că petentului i s-au eliberat în mare parte actele solicitate, iar atunci când i s-au refuzat fiecare caz a fost justificat şi motivat în parte, aşa încât, nici poziţia subiectivă a intimatului nu a fost în sensul cauzării unei vătămări a intereselor legitime ale petentului.
Desigur, în aceste condiţii nu se poate reţine - nici sub aspect obiectiv nici subiectiv - o încălcare a atribuţiilor de serviciu de către directorul penitenciarului şi în consecinţă, nici infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Drept urmare, neexistând o faptă penală nu se poate discuta despre antrenarea răspunderii penale în sarcina intimatului, după cum nici de trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, soluţia instanţei prin care s-a menţinut neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror este legală şi temeinică şi cum nu se constată nici alte motive de casare, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.G. împotriva Sentinţei penale nr. 144 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3473/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1002/2009. Penal → |
|---|
