ICCJ. Decizia nr. 3467/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3467/2009
Dosar nr. 8156/99/2006
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 451 din 3 iulie 2007 Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul C.C., fiul lui I. şi al E., născut la data de 22 aprilie 1973 în jud. Iaşi, domiciliat în Municipiul Iaşi, jud. Iaşi, cetăţenia română, studii 12 clase, fără ocupaţie, recidivist, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.
În baza art. 864 alin. (1) raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6702 din 3 decembrie 2002 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 213 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
A dedus reţinerile şi arestarea preventivă din 9 februarie 2001, de la 15 mai 2001 la 6 iulie 2001, din 12 martie 2006 şi de la 6 aprilie 2006 la 23 iunie 2006.
A admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile M.G. şi l-a obligat pe inculpat să-i plătească 1.000 RON cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul C.C. este o persoană fără ocupaţie, care obişnuia să practice jocul de noroc ";alba-neagra"; în mod ilegal în locuri publice şi aglomerate, fiind totodată cunoscut cu antecedente penale urmare condamnării definitive în anul 2004 la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În cauză, la data de 12 martie 2006 trei agenţi de poliţie, aflaţi în misiune în ţinută civilă în Zona B. Iaşi s-au sesizat din oficiu despre faptul că un tânăr, aflat în bazar, i-a smuls din mână altui tânăr o sumă de bani, după care s-a pierdut în mulţime. Fiind ajuns din urmă de cel păgubit, făptuitorul s-a întors spre acesta şi i-a dat o palmă peste faţă, strigându-i: ";ce faci bă, îmi bagi mâna în buzunar?";
Poliţiştii au procedat la reţinerea celor două persoane, fiind astfel identificaţi inculpatul C.C. şi partea vătămată M.G..
Pe baza probelor administrate s-a stabilit că la data de 12 martie 2006 partea vătămată M.G. a primit de la locul de muncă - C.c. S. din municipiul Iaşi - salariul, în sumă de 4.930.000 lei, mergând apoi în bazar pentru cumpărături. După ce şi-a cumpărat mai multe obiecte, acesta a rămas cu suma de 3.920.000 lei.
Continuându-şi drumul prin bazar, partea vătămată a fost acostată de o persoană de etnie rromă, care făcea parte dintr-un grup aflat lângă o masă unde se practica jocul de noroc ";alba-neagra";.
Acel joc era organizat de martorul S.M. şi are toate elementele escrocheriei. Pentru atragerea naivilor, organizatorul se asociază cu alte persoane care simulează că participă la joc şi chiar câştigă. Printre aceste persoane ";asociate"; se aflau martorul S.V. (care aborda trecătorii şi îi îndemna să joace) şi fraţii C.C. şi F., care simulau că joacă şi câştigă.
Partea vătămată a fost contactată de S.V. şi prin presiuni psihice - inclusiv luându-i din mână o pompă de bicicletă sub pretextul că i-o ţine - a fost adus la masa de joc.
Deşi a refuzat şi şi-a cerut pompa înapoi, partea vătămată, pentru a scăpa, a decis să dea suma cerută pentru intrarea în joc, de 200.000 RON şi apoi să-şi recupereze pompa şi să plece.
A scos, astfel, din buzunar, banii ce-i rămăseseră după cumpărături, prinşi cu un elastic, pentru a extrage 200.000 lei. În acel moment inculpatul C.C. a smuls din mâna părţii vătămate teancul de bani, pe care l-a înmânat lui S.M..
Imediat partea vătămată a început să ţipe şi să ceară banii înapoi.
Inculpatul C.C. s-a apropiat de S.M., care i-a plasata teancul de bani.
Gestul a fost observat de partea vătămată şi de doi dintre agenţii de poliţie, care au văzut şi cum inculpatul a introdus banii în buzunarul drept al pantalonilor, după care acesta din urmă a plecat, încercând să se piardă în mulţime.
Inculpatul a fost urmărit de partea vătămată şi în momentul în care a fost ajuns, i-a aplicat acesteia din urmă o palmă peste faţă, provocându-i o hemoragie nazală şi reproşându-i că vrea să-i bage mâna în buzunar.
În aceste împrejurări ofiţerii de poliţie au intervenit, identificând părţile. Cu ocazia percheziţiei corporale s-a găsit asupra inculpatului suma de 4.670.000 lei, din care suma de 3.920.000 lei a fost predată părţii vătămate.
Faptele, aşa cum au fost reţinute, au fost confirmate de agenţii de poliţie C.C.A. şi D.M., care au perceput nemijlocit desfăşurarea lor, precum şi de S.M. şi P.V., pensionar, conform celor consemnate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
Inculpatul, cu prilejul percheziţiei corporale, nu a fost în măsură să precizeze ce sumă de bani avea asupra sa iar cu privire la banii părţii vătămate, a declarat că i-a câştigat la jocul de noroc.
Instanţa a înlăturat declaraţiile martorului S.M., în totalitate şi, parţial, a martorului P.V., din faţa instanţei, constatând că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, apreciind ca exprimând adevărul cele din cursul urmăririi penale.
Asemenea, au fost înlăturate şi declaraţiile martorilor C.F., fratele inculpatului şi A.M., propuşi de inculpat în cursul judecăţii, reţinând că sunt ";pro causa";, acest din urmă martor nefiind indicat şi semnalat ca prezent la faţa locului nici de către inculpat, nici de ceilalţi martori.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.C. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi susţinând că nu a săvârşit fapta, banii pretinşi de partea vătămată fiind câştigaţi de inculpat la jocul de noroc.
Prin Decizia penală nr. 15 din 17 februarie 2009 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului fiind stabilite pe bază de probe.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul, susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
Deşi critica prin recursul inculpatului nu priveşte constatările instanţelor relative la situaţia de fapt, vinovăţia şi încadrarea juridică, Curtea, examinând din oficiu cauza şi sub aceste aspecte, constată că hotărârile sunt legale şi temeinice.
Esenţiale în stabilirea corectă a împrejurărilor săvârşirii faptei imputate inculpatului sunt declaraţiile organizatorului jocului de noroc ";alba-neagra";, S.M., consemnate prin procesul-verbal de constatare din 12 martie 2006 şi, cu aceeaşi dată, pe formular de martor, potrivit cărora, inculpatul C.C. avea rolul de a atrage jucători, că la un moment dat a adus un tânăr, care, deşi a refuzat, a fost constrâns să joace, pierzând suma de 20 RON şi în momentul când acesta a scos din buzunar mai multe bancnote, inculpatul i le-a smuls din mână şi i le-a dat martorului. Văzând situaţia creată, martorul i-a înmânat apoi inculpatului bancnotele pentru a le restitui tânărului însă acesta i-a introdus în buzunar, lovindu-l pe tânăr în momentul în care acesta i-a cerut banii.
Aceste declaraţii se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate precum şi ale agenţilor de poliţie C.A. şi D.M., susţinute şi în cursul judecăţii şi ale martorului P.V. din cursul urmăririi penale.
Corect şi justificat au fost înlăturate revenirile din cursul judecăţii făcute de martorii S.M. şi, parţial, P.V., nemotivate în niciun mod.
Încadrarea juridică reţinută este legală.
Cât priveşte pedeapsa aplicată, Curtea reţine că aceasta a fost individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul - generic şi concret - de pericol social al infracţiunii, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, persoana inculpatului şi împrejurările care influenţează răspunderea penală.
S-a ţinut seama, astfel, şi de poziţia procesuală a inculpatului, care nu a recunoscut săvârşirea faptei, de cazierul judiciar din care rezultă că acesta a mai fost condamnat la 4 ani închisoare cu aplicaţia art. 861 C. pen., pentru înşelăciune (înşelarea unor persoane la schimb valutar prin metoda ";şmen";), dar şi de starea sănătăţii inculpatului, conform actelor medicale.
Pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată la limita minimă specială prevăzută de lege, este corect individualizată iar reducerea acesteia - posibilă numai prin reţinerea circumstanţelor atenuante - nu se justifică, neexistând astfel de împrejurări favorabile.
Aşa fiind, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul inculpatului C.C. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 15 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4288/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4296/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
